EMULGEL DR. BOICI FORTE 70GR EXHELIOS

EMULGEL DR. BOICI FORTE 70GR EXHELIOS

Emulgel cu efect de incalzire usoara, imbunatatita prin calitatile „aspirinei naturale”, care imbina puterea rapida de patrundere a unui gel cu actiunea prelungita a aplicarii unei creme.

Avantajele Dr Boici Forte Emulgel sunt date de absorbtia rapida si efectul analgezic, antiinflamator intens, potentat de efectul de incalzire.

Contine principii active 100% naturale intr-o combinatie cu tripla actiune: muschi, articulatii si vene sanatoase!

In dezvoltarea noului Dr Boici Forte, am apelat la combinatia mai multor ingrediente active cu actiune sinergica, obtinandu-se astfel multiple beneficii, in functie de nevoile fiecarei persoane.

Indicatii:

• dureri musculare si ale articulatiilor,
• mialgii, nevralgii diverse,
• reumatism articular sau diverse alte forme ale acestei boli,
• luxatii, entorse, fracturi,
• oboseala sau dureri musculare,
• dureri articulare cu diferite localizari,
• sechele dureroase dupa traumatisme accidentale sau chirurgicale,
• recuperare dupa operatii de hernie de disc, menisc, fracturi, etc.,
• mentinerea mobilitatii articulatiilor,
• relaxare musculara dupa efort sustinut.

Ingrediente:

Principii active 100% naturale:

• extract de spanz (Helleborus purpurascens),
• extract de castan (Aesculus hippocastanum),
• extract de salcie (Salix alba),
• camfor intr-o baza de calitate superioara.

INCI: AQUA, PROPYLENE GLYCOL, ALCOHOL, ETHYLHEXYL PALMITATE, PEG-40 HYDROGENATED CASTOR OIL, DIMETICONE, ISOPROPYL MYRISTATE, CARBOMER, HELLEBORUS PURPURASCENS EXTRACT, SALIX ALBA BARK EXTRACT, AESCULUS HIPPOCASTANUM EXTRACT, CAMPHOR, PHENOXYETHANOL, TRIETHANOLAMINE, METHYL NICOTINATE, ETHYLHEXYLGLYCERIN, T-BUTYL ALCOHOL

Mod de administrare:

Emulgelul se aplica prin masaj usor pe zonele afectate, de 2-3 ori pe zi.

Efectele se potenteaza prin aplicarea emulgelului la masajul cu ultrasunete.

Rolul componentelor:

Castanul sălbatic, cunoscut şi sub denumirea botanică de Aesculus hippocastanum sau Aesculus vulgare, este un arbore din familia Sapindaceae, total diferit de castanul comestibil, şi a fost adus în Europa mult mai recent. Castanul sălbatic este un arbore ornamental ce poate ajunge până la 20 m înălţime, având frunze opuse, digitate, flori albe cu pete roşii sau galbene, iar fructul în formă de capsulă ţepoasă, cu 1-3 seminţe mari şi brune, cu miezul amar şi astringent. Înfloreşte din aprilie până în iunie, iar fructele se recoltează în august-septembrie. Denumirea hippocastanum, este o traducere a denumirii sale comune, care i-a fost dată datorită faptului că vindeca de tuse caii şi alte bovine.

Castanul sălbatic a fost indigen în unele zone din Asia (Persia, nordul Indiei), de unde a fost adus şi în Europa. Acum este comun în multe regiuni temperate ale lumii unde s-a răspândit rapid, fiind extensiv cultivat ca ornamental în parcuri sau de-a lungul aleilor.

Seminţele de castan abundă în amidon, dar au gust amar, dezagreabil care a prevenit utilizarea lor ca aliment. Acestea conţin 3-10% amestec de glicozide triterpenice acilate (saponine). Alţi constituenţi includ flavonoide (0,3%) în principal di- şi triglicozide ale cvercetinei şi kaempferolului, steroli, ulei esenţial şi o mare proporţie de amidon (30-60%). Derivaţii cumarinici (esculina şi fraxetina) sunt prezenţi în alte părţi ale plantei, dar nu în seminţe sau în coaja seminţelor.

Tradiţional, seminţele de castan au fost utilizate pentru tratarea venelor varicoase, a hemoroizilor, flebitei, diareei, în caz de febră şi creşterea în dimensiune a prostatei. Comisia Germană E a aprobat utilizarea lor în tratamentul insuficienţei venoase cronice la nivelul membrelor inferioare. Utilizat în fitoterapie ca adjuvant în tratamentul insuficienţei venoase cronice şi a simptomelor asociate, ca adjuvant în tratamentul venelor varicoase.

Medicina ştiinţifică românească de la mijlocul secolului trecut întrebuinţa fructele de castan îndeosebi ca decoct, cu rezultate bune în scrofuloză; sub formă de praf, pentru combaterea catarurilor stomacale şi intestinale, diareei, colicilor, hemoroizilor, gazelor abdominale, şi apoi în tulburările circulatorii venoase din bazin şi regiunea venei porte. Coaja mai servea contra unor boli de piele, sau ca unsoare contra arsurilor provocate de arşiţa soarelui.

Utilizarea tradiţională a seminţelor de castan în afecţiuni vasculare periferice este susţinută de studii preclinice în care s-au observat efectele anti-inflamator şi de vasoprotector. S-a stabilit că extractul din sămânţa de castan are proprietate antiexudativă şi reduce permeabilitatea peretelui capilar ducând la un efect general antiedematos. Sunt disponibile date clinice care susţin efectul tonic venos – inclusiv studii efectuate pe persoane sănătoase – după administrarea orală a unei doze unice de 150 mg extract standardizat din sămânța de castan prin măsurători pletismografice efectuate la două ore după administrare, s-a constatat o creştere semnificativă a tonusului venos şi o scădere a capacităţii venoase.