DROPSURI ECO DE TUSE 75GR

DROPSURI ECO DE TUSE 75GR

Beneficii pentru sănătate din forța plantelor medicinale din Alpi.

Dropsuri BIO pentru tuse cu puterea plantelor medicinale din Alpi: frunze de mur, rădăcină de pătrunjel de câmp, flori de albăstrele, flori de gălbenele, frunze de nalbă, flori de soc, flori de tei, frunze de mentă, flori de ciuboțica cucului, anason stelat, frunze de salvie, fenicul, pătlagină îngustă, cimbru, coada șoricelului, rădăcină de lemn dulce, semințe de anason, flori de mușețel, ventrilică, rădăcină de nalbă mare.

Ingrediente: zahăr*, sirop de glucoză*, extract din plante medicinale* 1%, sirop de zahăr caramelizat*, ulei de mentă*, mentol.*din culturi certificate ecologic

*din culturi certificate ecologic

Valori nutriționale medii: / 100 g / 5 g (1 drops) CR** (5 g)

Valoare energetică: 1692 kJ/ 398 kcal 85 kJ/ 20 kcal <1%

Grăsimi <0,1 g <0,01 g <1%

-din care acizi grași saturați: <0,1 g <0,01 g <1%

Carbohidrați : 99 g 5 g

-din care acizi grași saturați: 74 g 3,7 g 4%

Fibre: <0,1 g <0,01 g

Proteine: <0,1 g <0,01 g

Sare: <0,01 g <0,01 g <1%

** Consum de referință pentru un adult (8400kJ/ 2000 kcal)

A se consuma de preferință înainte de data inscripționată pe ambalaj.

Rolul componentelor:

Murul este un arbust înalt de 1-3 m, cu tulpina arcuitã, acoperitã de ghimpi subţiri şi arcuiţi. Creşte în zone deluroase, la margini de pãdure şi prin tufãrişuri. Frunzele sunt compuse, ascuţite la vârf, cu margini neregulat dinţate şi nervuri pãroase şi proeminente pe dos.

Florile sunt albe, cu 5 petale mari. Înfloreşte în lunile iulie-august. Fructele, roşii şi acrişoare la început, negre şi brumate la coacere, au gust dulce - acrişor.

În scop medicinal, de la mur se recolteazã frunzele lipsite de peţiol, lăstarii tineri, uneori rădăcinile şi florile.

Frunzele conţin taninuri, flavonoizi, acizi organici, vitamina C, inozitol, mucilagii, celuloză. Mlădiţele tinere conţin fitohormoni estrogenici naturali.

Fructele conţin de asemenea mari cantităţi de beta-caroten, acid salicilic, pectină, zaharuri, compuşi flavonici, vitamine (A, B1, B2, B5, B6, C, E) şi săruri minerale.

Principiile din frunzele de mur imprimã acestei plante proprietãţi astringente, antidiareice, antihemoragice, antispastice şi antiseptice.

Fructele au acţiune antiinflamatorie, dezinfectantă, antitermică, stomahică, tonică, laxativă, depurativă, nutritivă, reglează secreţia melaninei.

Mugurii şi ramurile tinere, datorită conţinutului de fitoestrogeni şi tropismului specific asupra organelor genitale feminine şi gonadelor, au efect în tratarea afecţiunilor ginecologice.

Preparatele din frunze de mur sunt utilizate în combaterea colicilor, în boala diareicã, în infecţiile urinare, în tulburările de ciclu menstrual sau datorate instalării menopauzei, în constipaţie, hemoroizi, afecţiuni oculare şi dermatologice, în tratamentul bolilor renale şi pulmonare, precum şi în tratamentul afecţiunilor dermatologice grave cum este vitiligo.

Infuzia se preparã din 2 linguriţe de frunze uscate şi mãrunţite, la 1 canã cu apã. Se beau 2 cãni pe zi. În gingivite şi stomatite, se poate prepara o infuzie din 2 linguri de frunze la 1 canã cu apã şi se face gargarã de mai multe ori pe zi.

Tot ca uz extern, în caz de hemoroizi, se pot aplica comprese locale îmbibate într-o infuzie preparatã din 2 linguri de frunze la 1 canã cu apã.

Decoctul din mure poate fi eficient pentru băi de şezut în caz de leucoree.

Fructele consumate proaspete, sub formă de gemuri sau sub formă de suc natural sunt nutritive, vitaminizante, laxative dacă se consumă pe stomacul gol.

Plantă erbacee anuală, membră a familiei Asteraceae, subfamilia Liguliflorae, cu tulpina erectă, înaltă de 0,5-1 m, simplă sau ramificată, cu frunze alterne, liniare, adânc sectate, prevăzute cu peri mătăsoși, care le conferă o culoare alburie; florile grupate în antodii globuloase terminale, cu 7-12 flori marginale albastre, sterile, în formă de pâlnie, cele centrale mai mici.

În multe părţi ale globului, frumoasele albăstrele sunt astăzi considerate buruieni în culturi, şi astfel supuse erbicidării. Cu creșterea utilizării erbicidelor, albăstrelele au devenit din ce în ce mai rare în multe părți ale Europei. Există rapoarte care afirmă că, în Evul Mediu, albăstrelele constituiau o pacoste chiar pentru culturile din vremea aceea, nu doar din cauză că reduceau productivitatea dar și din cauză că toceau coasele şi secerile.

Albăstreaua egiptenilor antici era specia similară C. depressa, care nu este considerată ca indigenă în Egipt, ci sosită din vestul Asiei, probabil prin importul de grâne. S-a descoperit că în Egiptul antic reproducerea albăstrelelor datează încă de la jumătatea mileniului IV Î.Hr. (Epoca de Piatră spre Epoca Bronzului). Probabil datorită culorii similare cu a lotusului albastru şi a faptului că însoțea totdeauna culturile de cereale, planta a devenit un simbol al vieții şi fertilității, fiind cultivată și ca plantă de grădină, „portretizată” în fresce, și în design-urile de pe pereții și pardoselile caselor şi palatelor din perioada Amarna (1364–1347 Î.Hr.).

Din Dinastia a XVIII-a (din 1552 Î.Hr.) până în perioada greco-romană, artiştii epocii au utilizat florile de albăstrele pentru decorarea mormintelor. În mormântul lui Tut-ankh-Amun, Howard Carter (în 1922) a găsit coroane şi ghirlande de albăstrele, împreună cu petale de floare de lotus albastru pe cele trei sarcofage; plantele erau oferite decedaţilor pentru a-i însoţi pe calea lor şi pentru a le fi ajutor pentru reînviere. Exista credinţa că faraonii, la funeraliile lor, deveneau una cu Osiris, zeul fertilităţii şi ocrotitorul agriculturii, care după ce a fost ucis de fratele său Seth a devenit suveranul lumii de dincolo. Din lumea de dincolo el a fost reînviat continuu, acest fapt creând legătura dintre albăstrele, Osiris şi reînviere.

Denumirea cyanus provine din cuvântul latin care desemnează culoarea albastră, iar denumirea generică Centaurea provine de la centaurul Kiron.

În simbolismul Creştin, albăstrelele erau asociate cu Maria şi Iisus, fiind adesea reproduse în picturi ale Evului Mediu şi ale Renaşterii şi întâlnite în frescele creştine. Albăstreaua a fost de asemenea un simbol al sensibilităţii, fidelităţii şi al încrederii, sau prin contrast, un simbol al puterii şi măreţiei, aşa cum apare în tapiseria „Verdure” a Împăratului Carol al V-lea de Habsburg.

Inflorescențele de albăstrele conţin compuşi fenil-propanici (acid cafeic şi clorogenic), poliine, substanțe amare, pectine, tanin, antociani complexaţi cu fier, săruri minerale, glicozide, şi o antocianină albastră.

Toate părţile plantei sunt utilizate ca remediu tradiţional, pentru ameliorarea febrei, curăţarea sângelui, ca astringent, diuretic şi laxativ uşor, tonic amar, ca stimulent hepatic şi biliar şi pentru probleme menstruale sau leucoree, sau Candidoză vaginală (extern). Esenţa de flori de albăstrele este utilizată ca remediu pentru probleme ale ochilor, în special pentru inflamaţii şi conjunctivite şi în caz de oboseală a ochilor, în unele regiuni din Franţa numindu-se chiar „ochelari sparţi”. Planta este de asemenea utilă pentru tratarea problemelor scalpului.