DiabetPrim 60 capsule Herbagetica

DiabetPrim 60 capsule Herbagetica

DiabetPrim este prima ta soluție în diabet! Conține o formulă concentrată cu 14 extracte premium care au efect insulino-stimulator, hipoglicemic și detoxifiant.

Beneficii:

• Reduce valorile glicemiei din sânge
• Asigură un nivel echilibrat de lipide în sânge
• Asigură metabolismul normal al glucozei și al insulinei
• Reduce pofta de dulce
• Asigură metabolismul grăsimilor
• Elimină toxinele din organism
• Protejează organismul de radicalii liberi
• Întărește sistemul imunitar
• Are proprietăți antioxidante

DiabetPrim asigură efectul insulino-stimulator prin 10 extracte care stimulează producția și activitatea metabolică a insulinei: Catravete-amar, Gurmar, Giloy, Curcumin, Colții-babei, Ginseng, Amla, Berberina, Neem și Piper-Negru. Aceste extracte acționează eficient pentru a reduce rezistența la insulină, pentru a stimula celulele beta ale pancreasului să producă insulină și pentru a regla activitatea metabolică a insulinei, care duce la reglarea nivelului de glucoză.

Este hipoglicemic prin cele 7 extracte care reduc asimilarea glucozei în organism: Gurmar, Castravete-amar, Ginseng, Schinduf, Anghinare, Ghimbir și Piper-negru. Astfel, extractele din DiabetPrim reduc absorbția glucozei la nivel intestinal, inhibă activitatea enzimelor care metabolizează carbohidrații în zaharuri și aduc un aport de fibre care încetinesc digestia carbohidraților.

Adjuvant în:

• Diabet zaharat de tip 2
• Diabet zaharat de tip 1
• Prediabet
• Glicemie ridicată
• Sindrom metabolic

DiabetPrim este și un bun detoxifiant, având 5 extracte care activează metabolismul și stimulează eliminarea toxinelor: Giloy, Amla, Berberina, Anghinare și Piper-negru. Aceste extracte stimulează organismul să elimine excesul de glucoză, elimină toxinele din organism și activează AMPK (proteina kinaza activată), moleculă care stimulează metabolismul și reduce valorile glicemiei.

În compoziția sa există un parteneriat unic între extractul de Gurmar și extractul de Castravete-amar. Gurmar este o plantă specifică medicinei tradiționale asiatice, care se traduce din hindusă ca „distrugătorul de zahăr”. Este bogat în acizi gimnemici, care îi asigură beneficiile în combaterea diabetului: blochează receptorii de dulce de suprafața limbii, reducând astfel pofta de dulce și oprește absorbția de glucoză la nivel intestinal.

Castravetele-amar (Momordica charantia) este un fruct cu un aport nutrițional bogat, frecvent utilizat în medicina tradițională asiatică. Din repetate studii clinice s-a observat că efectele sale mimează cele ale insulinei, din acest motiv, se numește și „insulină naturală”. Castravetele-amar stimulează producția de insulină la nivelul pancreasului și conține substanțe active cu efect identic cu cel al insulinei.

Compoziție per 1 capsulă:

• Extract Gurmar (Gymnema sylvestre) standardizat 25% Acizi gimnemici.........150 mg  
• Extract Castravete amar (Momordica charantia) standardizat 3% principii amare.............120 mg  
• Extract 10:1 Ginseng (Panax ginseng) standardizat 12% Ginsenozide..........35 mg  
• Extract Schinduf (Trigonella foenum-graecum) standardizat 50% Saponine.........35 mg  
• Extract 10:1 Giloy (Tinospora cordifolia) standardizat 2.5% principii amare........35 mg  
• Extract Amla (Emblica officinalis) standardizat 40% Taninuri........30 mg  
• Extract Anghinare (Cynara scolymus) standardizat 2,5% Cinarine.........30 mg  
• Extract 40:1 Berberis vulgaris standardizat 97% Berberină........25 mg  
• Extract 66:1 Turmeric (Curcuma longa) standardizat 95% Curcuminoide...........15 mg  
• Extract 20:1 Neem (Azadirachta indica) standardizat 4% principii amare........15 mg  
• Extract 6:1 Colții-babei (Tribulus terrestris) standardizat 40% Saponine..........15 mg  
• Extract Piper-negru (Piper nigrum) standardizat 5% Piperină...........10 mg  
• Extract 10:1 Ghimbir (Zingiber officinale) standardizat 5% Gingeroli..........10 mg  
• Lalmin Crom îmbogățit cu Crom..........5 mg  

Administrare: cate 2-3 capsule pe zi  

Precauții/Contraindicații: Nu se cunosc.

Rolul componentelor:

Castravetele amar vegetează în zone tropicale, incluzând zona Amazoniană, estul Africii, Asia şi Caraibele, fiind cultivat în America de Sud atât în scopuri alimentare cât şi în scopuri medicinale.

Este o plantă erbacee din familia Cucurbitacee (familia bostanului), căţărătoare, cu cârcei, ajungând până la 5 m lungime. Prezintă frunze simple, alterne, septate cu 3 până la 7 lobi. Fiecare plantă poartă separat flori mascule sau femele galbene. Fructele, castraveţii, prezintă o formă oblongă şi un exterior verucos distinct. În Emisfera Nordică, înflorirea are loc în iunie-iulie iar fructificarea din septembrie până în noiembrie.

Denumirea latinească Momordica înseamnă „a muşca”, făcând referire la marginile zimţate ale frunzelor, care apar ca şi când ar fi fost muşcate. Toate părţile plantei au gust amar.

Populaţiile locale amazoniene şi triburile indigene sud-americane cultivă castravetele amar în grădinile proprii folosindu-l în mâncăruri pentru aromatizare.

Ca plantă medicinală, castravetele amar are o istorie îndelungată de utilizare în cadrul acestor populaţii, astfel, ceaiul din frunze este folosit pentru diabet, pentru eliminarea gazelor intestinale, pentru a provoca menstruaţia, şi ca antiviral în pojar, hepatite, şi afecţiuni febrile. Topic este utilizat în răni, iritaţii, şi infecţii, iar intern şi extern pentru viermi şi alţi paraziţi.

În fitoterapia braziliană este utilizat în tumori, răni, reumatism, malarie, inflamaţii, infecţii vaginale, probleme menstruale, diabet, colici, febră, hemoroizi, viermi. Mai este folosit de asemenea ca afrodisiac şi ca abortiv.

În Mexic, întreaga plantă este folosită în diabet, în dizenterie, iar rădăcina este un reputat afrodisiac; medicina naturistă peruviană utilizează frunza sau părţile aeriene în tratamentul pojarului, malariei, inflamaţiilor iar în Nicaragua frunza este în mod obişnuit folosită în durerile de stomac, diabet, febră, răceli, tuse, dureri de cap, malarie, probleme menstruale, hipertensiune, infecţii, şi ca ajutor pentru naşteri.

Castravetele amar conţine o varietate de compuşi biologic activi incluzând triterpene, proteine şi steroizi. O proteină găsită în castravetele amar – momordina – a demonstrat clinic activitate anticanceroasă pe limfoamele Hodgkin la animale; şi alte proteine izolate din plantă au demonstrat activitate antitumorală şi antivirală.

În numeroase studii, cel puţin trei grupuri diferite de compuşi găsiţi în toate părţile plantei, care includ un amestec de saponine steroidice (charantine), peptide similare insulinei şi alkaloizi, au demonstrat clinic proprietăţi hipoglicemiante sau alte acţiuni cu beneficii potenţiale în cazul diabetului.

Mai mult de 100 de studii in vivo au demonstrat efectele de reducere a glicemiei ale acestui fruct. Acesta a arătat de asemenea abilitatea de a îmbunătăţi aportul celular de glucoză, de a stimula eliberarea insulinei, şi de a potenţa efectul acesteia. În alte studii in vivo, fructul sau seminţele de castravete amar au redus colesterolul total. Într-un studiu, nivelele ridicate de colesterol şi trigliceride la şobolanii diabetici au fost reduse până la normal după 10 săptămâni de tratament.

Schinduf - Specie ierboasă, anuală, din familia Leguminosae (Fabaceae), înaltă de 30-60 cm, la noi în ţară cultivată. Frunzele sunt trifoliate, iar florile, gălbui, dispuse câte una-două la subsuoara frunzelor. Fructele sunt păstăi alungite, de 8-10 cm, conţinând 10-20 seminţe galben-brune. Ca aliment şi tratament naturist se folosesc seminţele, recoltate în august.

Schinduful este originar din Asia de Vest şi Africa de Nord, a fost cultivat în Orientul Mijlociu din jurul anului 700 Î.H., în China era utilizat ca şi condiment, iar din jurul anilor 500 ca plantă medicinală, şi de exemplu ca tonic alături de aloe, anason şi alte plante.

Denumirea botanică foenum-graecum înseamnă fân/iarbă grecească. Vechii egipteni, după cum scrie papirusul Ebers, îl serveau cu 2000 de ani înainte de Christos, atât pentru cultul religios, cât şi ca medicament pentru arsuri, iar mai apoi pentru uşurarea naşterilor şi stimularea lactaţiei; astăzi este încă folosit de femeile egiptene pentru durerile menstruale, şi ca ceai hilba pentru reducerea problemelor intestinale ale turiştilor.

În prezent în zona Mediteraneană este mult utilizat ca şi condiment alimentar, seminţele prăjite fiind folosite şi ca înlocuitor pentru cafea.

Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX costata pentru seminţele de schinduf proprietăţi emoliente şi rezolutive în inflamaţii, ulceraţii, îl aplicau intern în boli de splină şi chiar tuberculoză, ulcere cu secreţie purulentă, abcese, furunculoză, iar extern sub formă de cataplasme făcute din făina de seminţe. Se considera că seminţele de schinduf au toate acele proprietăţi care să combată inapetenţa şi slăbirea mai pronunţată, fiind utilizate în rahitism, diabet zaharat.

Medicina populară foloseşte făina de schinduf ca remediu natural sub formă de cataplasme, şi sub formă de ceai pentru febră, lipsa poftei de mâncare, slăbire excesivă, rahitism, scrofuloză, ulcere ale intestinului gros, iar sub formă de clisme în colite acute sau cronice.

Seminţele de schinduf conţin proteine, aminoacizi liberi, fibre mucilaginoase în proporţie ridicată, lipide, steroli, lecitină, vitamina PP, alcaloizi non-toxici (trigonellina), fiind folosite în produsele naturiste pentru efectele lor afrodisiace, anabolizante, tonice, hipoglicemiante, hipocolesterolemiante, stimulente neuromusculare. Efectele hipoglicemiante şi hipocolesterolemiante sunt astăzi susţinute atât de studii de laborator cât şi de studii clinice.

Ginsengul este o plantã originarã din China şi este cultivatã pe scarã largã în Asia, nu doar în ţara de origine, ci şi în Coreea, Japonia şi Rusia.

Rãdãcinile de ginseng se bucurã, de mai bine de 2000 de ani, de o reputaţie ieşitã din comun, fiind considerate un panaceu. Faptul acesta s-a reflectat pânã şi în denumirea latinã a plantei („panax” înseamnã medicament universal).

Pornind probabil de la forma rãdãcinilor de ginseng, care sugereazã forma corpului uman cu mâinile şi picioarele de o parte şi de alta a trunchiului, s-a rãspândit credinţa popularã cã aceste rãdãcini ar fi bune la tratarea bolilor oricãrui organ al corpului omenesc.

Faima ginseng-ului s-a extins în ultimele decenii aproape peste tot în lumea occidentalã. Pe lângã specia asiaticã sunt cunoscute o serie întreagã de specii înrudite, dintre care cele mai familiare sunt ginseng-ul american (Panax quinquefolius) şi ginseng-ul japonez (Panax japonicus). Ginseng-ul siberian (Eleutherococcus senticosus) nu aparţine genului Panax şi nu conţine substanţele active specifice acestuia.