- La reducere!
- -7%
Crema Ginosept Fares
Crema Ginosept G93 50ml Fares
Favorizează eliminarea microorganismelor potenţial patogene cu localizare genitală.
Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 22 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 22 puncte care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 0,44 lei.
Crema Ginosept G93 50ml Fares Calmează iritaţiile din zona intimă. Beneficii: Ingrediente: vaselină; extract uleios de flori de gălbenele (Calendulae flos), muguri de plop (Populi gemma) şi pelin (Absinthii herba) 20%; lanolină; stearină; unt de Shea; unt de cacao; uleiuri esenţiale de: lavandă (Lavandulae aetheroleum) 1,5%, ti-tree (Melaleuca alternifoliae aetheroleum) 0,5%, coada şoricelului (Millefolii aetheroleum) 0,2%, cuişoare (Caryophylli floris aetheroleum) 0,1%. Administrare: Durata utilizării este de 6-18 zile consecutiv. Pentru păstrarea unei stări generale de sănătate și funcționare optimă a părților intime ale corpului, a mucoasei vaginale și menținerea echilibrului pH-ului natural, se recomandă igiena zilnică corespunzătoare și utilizarea produselor adecvate care ajută la reducerea semnificativă a reapariției inflamației și a infecțiilor în zonele intime.Prosoapele, îmbrăcămintea care vin în contact cu zonele de piele afectată trebuie schimbate zilnic. Aceste măsuri simple vor îmbunătăți evoluția pozitivă a tratamentului și previn transmiterea infecției la alte zone de piele de pe corp și la alți oameni. Rolul componentelor: Rolul componentelor:
Denumirea ştiinţifică se datorează faptului că înfloreşte aproape tot anul, adică, în vechiul calendar roman, la toate calendele. În franceză, acestea poartă numele de „souci”, cu referire la culoarea plantei, derivat de la „floarea soarelui”. Potrivit unei legende engleze, Fecioarei Maria îi plăcea să-şi împletească în păr gălbenele; de aceea, în limba engleză, aceasta floare este numită „marigold”, însemnând „aurul Mariei”. Practicienii din secolul al XVII-lea o recomandă pentru „întărirea inimii” şi în tratarea variolei şi rujeolei. Se pot utiliza sub formă de infuzie, decoct, ceaiuri, comprese, spălături, măşti şi produse cosmetice. În funcţie de afecţiunea care se doreşte a fi tratată, gălbenelele pot fi utilizate pentru tratament local (creme, comprese, maşti, spălături) sau pentru tratamente sistemice (decoct, infuzie, ceai etc). Au capacitatea de a ajuta organismul în lupta împotriva infecţiilor, având acţiuni antiinflamatoare, antiseptice, antibacteriene şi antifungice prin prezenţa saponozidelor şi uleiului volatil. Gălbenelele au acțiune cicatrizantă, emolientă și demulcentă datorită mucilagiilor, care formează geluri vâscoase, formând astfel un strat coloidal protector pentru mucoase și ţesuturi. Efectul cicatrizant al gălbenelelor se datorează carotenoidelor care asigură multiplicarea celulelor precum şi un efect antioxidant benefic împotriva radicalilor liberi. Un studiu făcut asupra efectelor gălbenelelor asupra unui grup de pacienți cu probleme gastrice, mai exact ulcer gastroduodenal și gastrită hiperacidă; după tratamentul cu gălbenele, rezultatele au arătat dispariția nișei ulceroase la unii pacienți, aciditatea gastrică a scăzut foarte putin, ceea ce a condus la concluzia că gălbenelele acționează în aceste afecțiuni prin vindecarea epiteliului gastric, adică a acelui strat de protecție a stomacului care este lezat de boală. De asemenea se utilizează pentru vindecarea ulcerului bucal, la nivelul gâtului sau venos. Plopul este un arbore foarte înalt, cu scoarţa groasă, negricioasă, brăzdată longitudinal, frunzele deltoide-triunghiulare cu vîrful ascuţit, marginea serată, glabre; mugurii foliari ascuţiţi, curbaţi la vârf, brun-gălbui, lungi de 2-3 cm, cleioşi, cu miros balsamic, se recoltează în februarie-martie, cu ocazia tăierii arborilor.
În Grecia antică medicul Galen recomanda o cremă făcută din muguri de plop negru pentru inflamaţii. Astăzi crema de muguri de plop este încă utilizată ca aşa-cunoscut tratament naturist pentru inflamaţii ale pielii şi hemoroizi. În secolul XVII Nicolas Culpeper a notat remedii pentru răni şi febră. Ca plantă medicinală, plopul furnizează două materiale vegetale – scoarţa, şi mugurii. Scoarţa de plop conţine glicozide ale acidului salicilic, taninuri, derivaţi triterpenici, ceară, oligozaharide, şi a fost utilizată, uneori alături de furnze, pentru acţiunea analgetică, antipiretică, şi antiinflamatoare, în special pentru tratamentul afecţiunilor reumatice inflamatorii. În produsele naturiste de astăzi întâlnim în special mugurii de plop, care conţin un material lipofil, rezinos, caracterizat prin prezenţa agliconilor flavonici, a derivaţilor flavonici (crizol, tectocrizol, apigenol), a flavonolilor (galangina, izalpinina, cvercetol, kempferol) precum şi a flavononelor (pinocembrina, pinostrobina). Mai conţin ulei esenţial, derivaţi fenolici precum acidul cafeic, dimetil cafeic, izoferulic, esteri ai acidului ferulic cu alcooli alifatici şi aromatici, glicozide fenolice (populozida, salicozida), acizi graşi, alcooli alifatici, componente terpenice (bisabololul). Datorită acţiunii lor antiseptice, cicatrizante, antiinflamatoare, hemostatice şi de favorizare a proceselor de regenerare, antiseptice intestinale şi urinare, mugurii de plop sunt folosiţi la prepararea unguentelor antihemoroidale, în preparatele destinate afecţiunilor respiratorii (sub formă de combinaţii în comprimate, ceaiuri pentru răceli şi bronşite, siropuri de tuse, tincturi), dar şi în remediile naturiste pentru boli infecţioase ale aparatului urinar; produsele din mugurii de plop sunt utile şi în cazul nevralgiilor şi a reumatismului. Foarte recent, un studiu ştiinţific a evidenţiat efectele anti-inflamator, hepatoprotector, vasorelaxant endotelial dependent, şi antioxidant ale unui extract etanolic din mugurii florali de plop, pe animale. Pelinul este o plantă perenă, ierboasă. Poate atinge o înălțime de 1 – 1,2 m. Frunzele bazale sunt tripenat sectate, cu o lungime de până la 20 cm, iar cele tulpinale, cu lungimi nu mai mari de 10 cm, se simplifică treptat spre vârf. Florile sunt galbene pal și foarte mirositoare iar fructul este o achenă. Înflorește în perioada iulie-septembrie.
De 1 mai se sărbătorește Ziua Pelinului, dedicată pelinului, plantă folosită frecvent în medicina naturistă. De ziua lui, pelinul se poartă la pălărie, în sân şi în buzunare, împodobeşte ferestrele şi icoanele, se pune în aşternutul patului, între case şi pe podeaua caselor. Oamenii credeau că îşi înnoiesc sângele şi că vor fi sănătoşi de-a lungul anului dacă în această zi vor bea vin amestecat cu pelin şi dacă mestecă în dinţi frunze de pelin. Pelinul recoltat în ziua de 1 mai este tămăduitor de boli şi se păstrează ca plantă de leac de-a lungul întregului an. Ca plantă medicinală, pelinul era recoltat de descântătoare, în funcţie de boala vindecată şi în anumite momente ale zilei, precum şi la anumite sărbători calendaristice (Măcinici, Armindeni, Strodu Rusaliilor, Rusalii, Marina), după un ritual consacrat, adesea dezbrăcându-se şi despletindu-se. Produsul vegetal (Artemisia herba) conține principii amare și ulei volatil. Substanțele amare sunt reprezentate de lactone sescviterpenice, cea mai importantă, din punct de vedere al acțiunii este absintina. Uleiul volatil este constituit în principal din tuionă, linalool, cineol, α-bisabolol. Pelinul mai conține derivați flavonici, acizi polifenolcatboxilici, acizi organici, vitamina C, vitamina B6, acid folic, substanțe minerale (Ca, K, Na, P, Fe, Mn, Mg, Zn, Cu). Datorită diversității compușilor activi, pelinul are acțiune tonic amară, stomahică pentru stimularea apetitului, carminativă, colagogă, spasmolitică, vermifugă și se utilizează cu succes pentru dispesii, anorexie, edeme ranel, boli manifestate prin reținerea apei în țesuturi, ptoză generalizată. Extern se folosesște pentru rănile purulente. Pelinul este utilizat sub diverse forme cum ar fi infuzia, vinul medicinal, extractul uleios, tinctura. Consumat abuziv, pelinul creează stări de agitație, convulsii, halucinații iar abuzul de băuturi cu pelin determină tulburări psihice, pierderea memoriei. Este contraindicatîn sarcină și alaăptare, la copii. |