Crema Contur Ochi Cosmetic Plant

Crema contur ochi Q10 și ceai verde îmbogățită cu un complex mineral este o sursă de active esențiale în lupta împotriva îmbătrânirii premature.

Beneficii:
-Nu conține parfum!
-0% parabeni și coloranți
-Formulată pentru a asigura o îngrijire optimă a pielii din jurul ochilor, Crema contur ochi Q10 și ceai verde îmbogățită cu un complex mineral este o sursă de active esențiale în lupta împotriva îmbătrânirii premature.
-Complexul mineral energizant (Ca, Mg, Cu, Zn) asigură furnizarea mineralelor și electroliților esențiali pentru stimularea funcționării mitocondriei, uzina energetică a celulei.
-Îmbunătățește oxigenarea și metabolismul energetic celular limitând în același timp producția radicalilor liberi.
-Combinația eficientă de coenzima Q10, ingrediente naturale (ulei din germeni de grâu, ulei din sâmburi de struguri, ulei de migdale, extract din ceai verde), vitamine (A, E și B5), împreună cu activul de hidratare asigură protecție, hidratare și fermitate pielii.

Compozitie:
Aqua, Caprylic/Capric Triglyceride, Cetearyl Alcohol, Glycerin, Methylpropanediol, Potassium Cetyl Phosphate, Dimethicone, Vitis Vinifera Seed Oil, Triticum Vulgare Germ Oil, Prunus Amygdalus Dulcis Oil, Helianthus Annuus Seed Oil, Isopropyl Myristate, Ubiquinone, Squalane,   Zinc Gluconate, Magnesium Aspartate, Copper Gluconate, Calcium Gluconate, Propylene Glycol, Camellia Sinensis Leaf Extract, Panthenol, Pentylene Glycol, Sodium Hyaluronate, Allantoin, Sodium PCA, Fructose, Urea, Maltose, Trehalose, Glucose, Sodium Lactate, Tocopheryl Acetate, Retinyl Palmitate, Tocopherol, Sodium Chloride, Citric Acid, Phenoxyethanol, Phenylpropanol, Caprylyl Glycol, Disodium EDTA, Sodium Benzoate, Potassium Sorbate, Polyacrylamide, C13-14 Isoparaffin, Laureth-7, Sodium Hydroxide, BHA, BHT.

Administrare:
Crema se aplică zilnic dimineața și seara pe zona din jurul ochilor.

Pentru rezultate optime în îngrijirea tenului se recomandă folosirea în combinație cu Crema antirid de zi și Crema antirid de noapte din aceeași gamă.

A se evita contactul direct cu ochii!

Rolul componentelor:
COENZIMA Q-10 (CoQ-10) se regaseste in fiecare celula din plante sau animale, desi sursele alimentare ar putea sa nu fie suficiente pentru a acoperi o deficienta. Este o componenta esentiala a mitocondriei (centrul tuturor celulelor). Celulele o utilizeaza pentru a produce energia ATP necesara corpului pentru cresterea si sustinerea celulelor.
Este produsa de organismul uman si este necesara pentru functionarea de baza a celulelor. S-a observat faptul ca nivelurile de CoQ-10 scad odata cu inaintarea in varsta, fiind reduse in cazul persoanelor cu afectiuni cronice.
Coenzimele ajuta enzimele sa functioneze corespunzator pentru a digera alimentele si a indeplini alte functii ale organismului, inclusiv protejarea inimii si a muschilor scheletici.
Coenzima Q10 este o substanta liposolubila (n.r. solubil in grasimi sau uleiuri), cunoscuta si sub numele de Q10, vitamina Q10, Ubichinona sau Ubidecarenona.
In Japonia, aceasta a fost introdusa inca din anul 1974 in tratamentul insuficientei cardiace. Mai mult decat atat, in cazul unui deficit de CoQ10, inima sufera - potrivit studiilor, cu cat deficitul de coenzima Q10 este mai mare, cu atat afectiunea cardiaca este mai grava.
De asemenea, coenzima Q10 este un important antioxidant. Aceasta actioneaza direct asupra radicalilor liberi responsabili de distrugeri celulare si ii neutralizeaza.
Necesara in dezvoltarea si buna functionare a tuturor celulelor vii, coenzima Q10 este produsa in mod natural de organism. Exista nu mai putin de 10 tipuri de coenzima Q, insa numai Q10, se afla in structura celulelor umane.
Organismul uman produce insa o cantitate suficienta de coenzima Q10 numai pana la varsta de 30 de ani. Dupa aceasta varsta, productia de CoQ10 scade progresiv.
De asemenea, in cazul persoanelor care sufera de carente de vitamine, productia de coenzima Q10 poate sa scada. Fenomenul este insotit de o multime de probleme de sanatate, printre care imbatranirea prematura.
Chiar si atunci cand nivelul normal de coenzima Q10 scade cu numai 25%, creste semnificativ riscul hipertensiunii arteriale, a cardiomiopatiilor sau a insuficientei cardiace.
Tocmai de aceea, un regim alimentar echilibrat este foarte important la orice varsta. La nevoie si la recomandarea medicului, nivelul de CoQ10 din organism poate fi crescut prin administrarea de suplimente alimentare.

Alimente bogate in CoQ10
Coenzima Q10 se gaseste mai ales in carnea de vita sau in organe precum inima, ficatul si rinichii. Carnea de peste, in special sardinele sau tonul, este o sursa buna de CoQ10, la fel si uleiul de soia, alunele, spanacul sau broccoli.
Vestea proasta este ca prin preparare termica indelungata, coenzima Q10 devine inactiva. Suplimentele alimentare asigura insa o absorbtie organica superioara, mai ales atunci cand administrarea acesteia se face cu alimente bogate in grasimi, coenzima Q10 fiind liposolubila.
In general, se recomanda o doza de 90-200 de miligrame pe zi. Cu toate acestea, dozajul potrivit pentru nevoile specifice ale fiecarei persoane poate fi stabilit doar de catre medic, in urma unui consult, mai ales in cazul administrarii de suplimete pe baza de coenzima Q10 pe timp indelungat.
Printre beneficiile coenzimei Q10 includem sustinerea sistemului imunitar si a aparatului cardiovascular, rolul anti-aging sau de reglare a nivelului de zahar din sange. Descoperiti in cele ce urmeaza care sunt principalele beneficii ale coenzimei Q10.
Studiile clinice au evidentiat eficienta coenzimei Q10 in a preveni si ameliora afectiuni precum insuficienta cardiaca, angina pectorala, cardiopatia sau ateroscleroza. De asemenea, acest compus poate fi eficient in prevenirea unor afectiuni ale inimii produse de tratamentul impotriva cancerului. Nu in ultimul rand, coenzima Q10 administrata pacientilor care urmeaza sa sufere de interventii chirurgicale pe cord poate sprijini functiile inimii si scadea incidenta aritmiilor in timpul recuperarii.
Mai multe studii la care a participat insa un numar mic de oameni sugereaza ca acest compus poate contribui la diminuarea hipertensiunii arteriale. Medicii mentioneaza faptul ca efectul terapeutic se instaleaza dupa aproximativ 4-12 saptamani de la debutul administrarii de suplimente CoQ10. Medicii mentioneaza si faptul ca este nevoie de studii suplimentare inainte de a da un verdict clar despre rolul CoQ10 in tratarea hipertensiunii arteriale.
Suplimentele de CoQ10 pot ameliora si nivelul zaharului din sange, la persoanele care sufera de diabet zaharat. Tot in cazul persoanelor care sufera de diabet, CoQ10 poate diminua colesterolul si hipertensiunea, arata studii preliminare.
La fel ca in cazul hipertensiunii arteriale, medicii mentioneaza ca este nevoie de cercetari suplimentare si va recomanda vizita la un cabinetul medical pentru un tratament corect al diabetului.
Coenzima Q10 ar putea reduce frecventa aparitiei migrenelor. In studii s-a folosit o doza cuprinsa intre 150 si 300 de miligrame pe zi.
Studii preliminare arata si ca doze mari de coenzima Q10 pot fi benefice pentru persoanele care sufera de Parkinson, o boala degenerativa a sistemului nervos care afecteaza functiile motorii. Cele mai bune rezultate in incetinirea declinului functional s-au inregistrat la pacientii care au primit cea mai mare doza de CoQ10 (1200 mg).
Vorbim aici despre bolile periodontale, printre care gingii umflate, sangerande, dureroase si inrosite. Studiile clinice efectuate pana acum au demonstrat ca pacientii care sufera de aceste afectiuni au un nivel scazut de coenzima Q10 la nivelul gingiilor.
Coenzima Q10 contribuie la cresterea nivelului de energie si sprijina sistemul imunitar. Asta pentru ca dubleaza numarul de anticorpi si creste rezistenta organismului la atacul virusurilor.
CoQ10 poate fi un puternic imunomodulator natural, datorita capacitatii de a rezolva problemele care pot afecta sistemul imunitar. In plus, activeaza anticorpii impotriva microbilor si apara in acest fel organismul de agenti patogeni.
Coenzima Q10 are capacitatea de a reduce stresul oxidativ (n.r. produs la fiecare gura de aer pe care o respiram, este cel care da o culoare maronie bananelor in cateva zile si marului in cateva minute. Acelasi lucru se intampla si in celulele noastre), protejeaza celulele si ADN-ul. In plus, previne modificarile produse in organism de actiunea radicalilor liberi (n.r. produsi de factori de mediu precum poluarea, radiatiile, fumatul si pesticidele).
CoQ10 joaca un rol primordinal in sinteza de ATP (n.r. adenozin trifosfat - un compus implicat in transferul de energie dintre celule).
ATP este un compus de care au nevoie toate celulele din organism pentru a-si indeplini functiile. Acesta este utilizat mai ales de sistemul muscular, in special de muschiul cardiac.
Pielea este cel mai extins organ din corp, expus in mare masura agentilor daunatori care contribuie la imbatranirea prematura. Acesti agenti pot fi atat interni (n.r. dezechilibre hormonale, de exemplu), cat si externi (n.r. factori de mediu precum razele UV). Acestia pot duce la pierderea hidratarii si elasticitatii pielii, la subtierea acesteia sau la distrugerea protectiei naturale a organismului impotriva agresiunii mediului inconjurator.
Aplicarea coenzimei Q10 direct pe piele poate reduce din efectele daunatoare ale acestor agenti, prin cresterea productiei de energie la nivel celular si prin efectul antioxidant. Mai exact, CoQ10 reduce stresul oxidativ, protejeaza dermul impotriva razelor UV si amelioreaza aspectul ridurilor.
Bolile se dezvolta in conditii de aciditate crescuta, atunci cand nivelul pH-ului depaseste limitele optime. Coenzima Q10, insa, poate normaliza nivelul pH-ului, arata cercetarile in domeniu.

Arbust cu frunze ovate, pieloase, cu marginea dinţată, florile albe, plăcut mirositoare, cultivat în China şi India de peste 2500 de ani.
De la acest arbust se folosesc frunzele care, în funcţie de tratamentul aplicat dau naştere bine cunoscutelor sortimente – ceaiul verde şi ceaiul negru. Ceaiul negru rezultă în urma fermentării naturale în timpul prelucrării şi uscării, taninurile catehice fiind oxidate la flobafene; ceaiul verde este uscat rapid şi enzimele distruse, păstrează o coloraţie verde, conţine taninuri netransformate. În general frunzele de ceai mai conţin alkaloizi, glucide, vitamine, flavone, acizi fenolici, aminoacizi, vitamine (C şi α-tocoferol).
Există mai multe legende ale ceaiului verde. Potrivit legendei indiene, Gautama Buddha, cel care a răspândit învăţăturile lui Budha, în anul 520 Î.H. plecat să ducă budhismul din India în China, a promis să mediteze nouă ani. Dar, în timpul meditaţiei a adormit. Trezindu-se, a fost atât de supărat încât, pentru a nu mai adormi, şi-a tăiat pleoapele ochilor şi le-a aruncat pe pământ. Pe locul unde au căzut, a răsărit o nouă plantă, şi, ca pentru a-i onora sacrificiul, planta servit ulterior altor discipoli pentru a-şi menţine starea de veghe în timpul meditaţiilor.
Astăzi se ştie că ceaiul verde este cea mai consumată băutură din lume, după apă. Este cel mai mult utilizat în Asia, în special în Japonia şi China.
Folosit prima dată în timpul dinastiei Song (960-1270), pulberea fină din frunzele de ceai, denumită nămol de ceai, nu mai este populară în China dar este încă pe larg utilizată în Japonia. Cultivarea ceaiului verde în Japonia a început din secolul XI de către călugării budişti care au dezvoltat de asemenea şi metode de procesare şi preparare a pulberii din frunze, denumită „macha”. În japoneza cha înseamnă ceai, iar ma înseamnă pulbere.
Medicina chineză foloseşte frunzele de ceai verde pentru tratarea migrenelor, stărilor de greaţă, diareei cauzată de malarie şi a problemelor digestive; sunt folosite de asemenea pentru prevenirea cancerului.
În India, preparatele din ceai verde sunt folosite tradiţional în diaree, inapetenţă, stările de sete intensă, migrene, dureri cardiace, febră şi oboseală.
A fost introdus în Europa ca băutură de către compania olandeză India de Est în jurul anului 1610. Ceaiul iniţial importat în Europa a fost sub formă de ceai verde. Şi nu după multă vreme, au început să-i fie apreciate şi proprietăţile curative, fiind inclus în multe cărţi medicale de epocă: în Culpeper’s Complete Herbal (1880) ca diuretic, stomahic şi util în dureri de cap, acţiunea stimulentă asupra sistemului nervos fiind considerată un efect secundar; se preciza că infuzia concentrată este prejudiciabilă pentru „nervii slabi” dar salutară pentru dorerile de cap acute şi stările de mahmureală; în ‘Precis de Matiere Medicale’ a fost prezentat ca singura plantă importantă din punct de vedere medical din familia Camelliaceae, fiind incluse şi detalii pentru preparare şi surse ale ceaiului, iar ca indicaţii terapeutice – utilizare externă ca soluţie astringentă iar internă ca tonic şi digestiv, diuretic mediu în artrite, diaforetic şi stimulent general. Mai era recomandat pentru dureri de cap nevralgice.
În prezent cel mai mult ceaiul verde este folosit în probleme stomacale, migrene, simptome de oboseală, vomă şi diaree, şi nu în ultimul rând ca stimulent, şi în curele de slăbire.
Datorită conţinutului de cafeină frunzele de ceai verde prezintă efect stimulent central, antidepresiv şi diuretic. S-au reportat de asemenea efecte inotropic pozitiv, astringent, stimulent al secreţiei acide gastrice, de glicoliză şi lipoliză, fiind astfel incluse în palmaresul său proprietăţi hipocolesterolemiante şi hipoglicemiante. Frunzele de ceai verde sunt utile în stimularea apetitului, în stări de sete, ca diaforetice, diuretice, detergente şi resolvente.
Taninurile prezente în frunzele de ceai îi conferă proprietăţile astringente. Catecholii ajută la îmbunătăţirea funcţionării capilarelor şi altor vase sangvine mici.
Mai sunt utile în poliomielită, reumatism şi infecţii respiratorii, pentru reducerea efectelor expunerii la radiaţii, ca şi în prevenirea cariilor dentare, şi sunt cunoscute bineînţeles pentru efectul lor antioxidant.
Hibiscus este o plantă care face parte din familia Malvaceae, fiind originară de la tropice. Florile, de o frumuseţe luxuriantă, au fost utilizate de-alungul timpului, în special în medicina populară orientală, sub formă de ceaiuri aromate, cu un puternic efect relaxant şi răcoritor, în tratarea afecţiunilor renale şi digestive. În Malaezia, se foloseşte sucul proaspăt obţinut din calicele plantei, datorită conţinutului ridicat în vitamina C şi antocianozide, iar în Caraibe, băutura obţinută din fructele proaspete este nelipsită în cadrul sărbătorilor de Crăciun.