CREMA ANTICELULITICA 200ML Apidava

CREMA ANTICELULITICA 200ML Apidava

Crema anticelulitică este ideală pentru un masaj prelungit care tonifică pielea şi reduce apariţia aspectului de coaja de portocală.

Ingrediente:

• Unt de SHEA,
• Miere,
• Propolis,
• Ulei esenţial de Pin
• Ceară de albine

Combinaţia de Propolis, Ulei de Pin şi Extract de Salcâm este un tratament foarte eficient împotriva celulitei, cu efect de stimulare a microcirculaţiei locale Propolisul este un produs 100% natural cu un conţinut foarte bogat în antioxidanţi naturali, care ajuta corpul la eliminarea toxinelor. Uleiul esenţial de Pin are calitatea deosebită de stimulare a circulaţiei sangvine şi a tonusului muscular. Are acţiune locală de încălzire a pielii cu rol de ardere a grăsimilor.

Proprietăţi:

– regenerează şi protejează epiderma;

– revitalizează şi hrăneşte pielea;

– reface ţesuturile deformate de celulită;

– tonifică musculatura;

– hidratează pielea;

– stimulează circulaţia sanguină;

– produs destinat pielii corpului şi zonelor afectate de celulită.

Rolul componentelor:

Mierea este un aliment dulce, lichid siropos produs natural de catre albine ca hrana pentru ele insele. Culoarea aurie si gustul delicios sunt inconfundabile. Dupa ce albinele culeg nectarul de la o floare, il amesteca cu produse chimice din saliva lor pentru a rezulta mierea.

Albinele zboara inapoi in stup si-l pastreaza in celulele fagurilor. Excesul de umiditate este inlaturat din miere cu ajutorul aripilor albinelor, pentru ca mierea sa fie gata pentru consum. Rolul si actiunea naturala a albinelor este cu adevarat uimitoare, iar rezultatul este un produs alimentar deosebit: mierea.

Mirea poate fi din soiuri diferite. Gustul si textura depind de tipul florilor din care provine nectarul cules de catre albine. Probabil cel mai des este intalnita mierea de trifoi, dar si aceasta poate avea diverse arome si culori.

Culoarea obisnuita a mierii este aurie, dar poate varia de la alb la rosu inchis si chiar negru. Combinatia dintre miere si laptele de capra a fost folosita pentru tratarea infectiilor bronsice.

Mierea contine numerosi antioxidanti - caracteristica importanta pentru oameni. In plus, aceasta are o component antiinfectioasa si este folosita pentru vindecarea tusei, bolilor intestinale si ranilor pielii.

Vindecarea plagilor - mierea cruda este un remediu care dateaza din Egiptul si Grecia antice. Medicina moderna redescopera proprietatile de vindecare ale mierii. Cercetatorii considera ca mierea are capacitatea de a ucide microbii. Aciditatea din miere si caracteristica sa de a deshidrata bacteriile ar putea fi motivul pentru care mierea vindeca ranile.

- Sursa de energie - mierea de albine pura este o sursa de carbohidrati, atat fructoza cat si glucoza pe care organismul le transforma in energie. Glucoza ofera instant energie in timp ce fructoza este mai lent absorbita si furnizeaza energie in mod constant.

Sportivii si copiii activi ar trebui sa consume miere intrucat aceasta le va oferi energia de care acestia au nevoie. Mierea pura de albine este o sursa naturala de minerale cum ar fi calciu, fier si potasiu dar si vitamine din complexul B.

- Prevenirea alergiilor sezoniere - mirea pura de albine poate fi benefica pentru persoanele care sufera de unele tipuri de alergii. Pentru ca albinele aduna polenul de la plantele native si il transforma in miere, consumul de miere produsa la nivel local poate preveni aparitia alergiilor sezoniere.

Alte beneficii ale mierii includ:

- este antifungica si hranitoare

- ajuta la asimilarea calciului in organism

- are efect antibacterian atat in diverse probleme interne cat si externe ale organismului

- poate stimula sistemul imunitar

Mierea poate fi folosita in diverse scopuri

- ca pansament pentru accelerarea vindecarii cauzata de leziuni tisulare

- amestecul in cantitati egale de suc de ghimbir si miere este un bun expectorant

- mirea ajuta la tratarea racelilor, tusei, durerilor in gat si secretilor nazale

- pentru tratarea astmului bronsic, se amesteca o jumatate de gram de praf de piper negru cu un amestec de miere si suc de ghimbir. Se va bea de cateva ori pe zi.

- mierea poate calma si incuraja vindecarea ranilor din gura sau vagin

- un bol de ovaz sau terci de ovaz cu o lingura de miere poate calma nervii

- este ideala pentru calmarea emotiilor si a stresului pre-examen

- are efect hidratant si poate fi folosita pentru sanatate pielii ca masca naturala revitalizanta

- consumul unor cantitati mici de miere, va va face imuni la alergiile sezoniere la polen

- pentru imbunatatirea vederii se amesteca miere cu suc de morcovi. Se va consuma cu o ora inainte de masa, dimineata.

- pentru purificarea sangelui, se va amesteca un pahar de apa calda cu una sau doua lingurite de miere si o lingurita de suc de lamaie. Preparatul se va bea zilnic, inainte de a merge la toaleta. Va reduce cantitatea de grasimi din organism si va curata intestinele

- mierea naturala determina o crestere mai mica a valorilor de zahar din sange decat zaharurile rafinate, mai ales in cazul persoanelor cu diabet zaharat de tip II. Putina miere neprelucrata poate fi adaugata in bauturile bolnavilor de diabet zaharat de tip II, atunci cand apare pofta de alimente sau bauturi dulci.

Propolis - Amestec de substanţe de consistenţa răşinii, culese de pe cel puţin 20 de specii de arbori, propolisul este pentru stup o adevărată barieră de protecţie. De altfel, cuvântul propolis vine din greacă şi înseamnă „partea dinaintea cetăţii”.

El a fost denumit aşa de către învăţaţii greci care, observând cum îşi construiesc albinele stupul, au ajuns la concluzia că această substanţă joacă rolul de pavăză împotriva agresorilor externi, propolisul făcând din stup o adevărată cetate.

Studiile moderne privitoare la proprietăţile acestui preparat natural i-au uimit pe oamenii de ştiinţă: nu mai puţin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri (incluzând şi varietăţile lor) sunt distruse de către propolis, care este cel mai puternic medicament antiinfecţios cunoscut.

Iar proprietăţile sale terapeutice nu se opresc aici, eficienţa sa fiind demonstrată în nu mai puţin de 200 de afecţiuni. Iată de ce ne-am hotărât să cunoaştem mai bine acest produs al stupului, una din cele mai puternice arme din arsenalul terapiei naturale.

Propolisul este un „cocteil” de substanţe vindecătoare, adunat din mugurii şi de pe scoarţa plopilor, a mestecenilor, a castanilor, a sălciilor, a frasinilor, a aninilor şi ale unor specii de pomi fructiferi. Cum ştiu albinele să dozeze acest elixir, să-l combine şi să-i dea în final o compoziţie unitară, aşa încât diferitele tipuri de propolis culese din diverse regiuni ale lumii să aibă proprietăţi practic similare, este o enigmă.

O enigmă este şi cum au putut medicii antici, cum ar fi Galen sau Pliniu, să identifice, fără a beneficia de mijloacele moderne, proprietăţile sale terapeutice. Un lucru este cert: primăvara, albinele culeg un medicament excepţional, adunat cu un efort uriaş, din mugurii abia ieşiţi la lumină.

Există două metode prin care apicultorii recoltează acest medicament: răzuindu-l direct de pe pereţii stupului de albine sau pentru o mai mare eficienţă, construind un colector special, ce preia progresiv producţia albinelor, care astfel sunt stimulate să culeagă cantităţi tot mai mari de propolis.

Remediu de tradiţie în medicina naturistă din România, propolisul se găseşte uşor la apicultori, fie brut, sub forma unor bulgăraşi maronii, fie lichid, ca tinctură alcoolizată. Propolisul brut de bună calitate se recunoaşte printr-un miros specific (dulceag-amărui) foarte puternic, precum şi prin lipsa de luciu (propolisul lucios are foarte multă ceară în el şi ca atare, proprietăţile sale sunt mult diminuate).

Un studiu realizat de către cercetătorii germani a arătat că la pacienţii care iau 50 de picături de tinctură de propolis de patru ori pe zi, probabilitatea de a face o infecţie cu virusul gripal scade cu până la 40%. De asemenea, la majoritatea pacienţilor trataţi astfel cu propolis, timpul de vindecare se reduce la 3-4 zile, faţă de 6-7 zile.

Propolisul este un excelent antibiotic, care acţionează progresiv inhibând dezvoltarea bacteriilor, refăcând ţesuturile lezate de către acestea, favorizând eliminarea secreţiilor în exces de pe căile respiratorii. Astfel, este eficient în ameliorarea bolilor respiratorii cu secreţii abundente şi a bronşitelor.

În acelaşi timp, tinctura de propolis, în combinaţie cu o linguriţă de miere, administrată dimineaţa pe stomacul gol, poate elimina simptomele deranjante ale colitei de fermentaţie şi de putrefacţie.

Substanţele antioxidante din compoziţia propolisului au efecte excepţionale în tratarea asteniei de primăvară. Acestea au efecte tonice nervoase, împiedică degradarea unor vitamine esenţiale pentru organism (vitamina C) şi echilibrează nivelul hormonal.

Untul de shea se obţine din nucile arborelui de Shea-Karité şi este originar din savanele din vestul Africii. Arborele de shea (Vitellaria paradoxa) face parte din familia Sapotaceae şi creşte în ţări precum: Kamerun, Kongo, Guineea, Nigeria, Sudan, Uganda etc.

Arborele de shea rodeşte după vârsta de 10-15 ani, iar sâmburele fructului este numit nucă. Cea mai bogată recoltă se obţine după ce arborele de shea atinge vârsta de 20-30 de ani, când se recoltează în jur de 15-20 kilograme de fructe. Fructele au o dimensiune asemănătoare cu prunele şi se coc intre 4 şi 6 luni. Dintr-un kilogram de fructe se obţin în jur de 400 grame de fructe deshidratate. Dar nu doar sâmburele se foloseşte, ci şi pulpa fructului care este comestibilă iar frunzele şi rădăcina se folosesc în scop terapeutic.

Untul de shea este considerat „aurul Africii” fiind utilizat nu doar pentru îngrijirea pielii, ci şi la gatit şi iluminat, fiind un ulei care arde. Nucile de shea conţin în jur de 60-70% grăsimi, dintre care acizi graşi esenţiali, antioxidanţi naturali şi vitamine precum: A, E și F, toate acestea contribuind la regenerarea, hrănirea şi hidratarea pielii. Untul de shea se obţine astfel: nucile coapte se zdrobesc ori se macină, se amestecă cu apă şi compoziţia se încălzeşte uşor pe foc. Uleiul care se ridică la suprafaţă se îndepărtează şi se lasă la răcit. Din acest ulei se obţine o grăsime de culoare gălbuie spre alb cu un miros crud specific.

În Africa untul de shea se produce în cantităţi mari, pentru protejarea şi hrănirea pielii expuse la soare, se depozitează în butoaie de lemn şi se exportă peste tot în lume.

Cel mai des untul de shea se foloseşte în scop cosmetic, în stare pură sau în amestec cu alte uleiuri, datorită proprietăţilor sale hrănitoare şi hidratante. Untul de shea se absoarbe uşor în piele, îngrijeşte pielea deshidratată şi părul degradat. Este recomandat în caz de: eczemă, psoriazis, alergii cutanate, dermatite, bătături, oferă protecţie UV, alină durerile musculare, mâncărimile cauzate de inţepăturile de insecte, în cazul arsurilor este un bun antiinflamator şi cicatrizant, pentru tenurile mature are efect antirid, poate fi folosit ca balsam de buze, iar în sarcină previne vergeturile şi nu în ultimul rând hrăneşte pielea sensibilă a bebeluşilor.