COMPLET ANTIOXIDANT 40CPR - Hofigal

COMPLET ANTIOXIDANT 40CPR - Hofigal

Produs cu activitate antioxidanta pronuntata, care asigura nutrientii necesari in suplimentarea dietei pentru protejarea organismului de efectele daunatoare ale radicalilor liberi superoxidici.

Beneficii:

-Ca antioxidant impiedica actiunea nociva a radicalilor liberi si efectele lor negative asupra sanatatii;
-Are efect detoxifiant (inulina prezenta in topinambur - polizaharid cu functie prebiotica importanta) prin formarea cu metalele grele a unor complecsi biodegradabili, facilitand eliminarea acestora din organism;
-Prin stimularea selectiva a activitatii florei normale, specifice de la nivelul intestinului gros, asigura restabilirea echilibrului in tractul gastro-intestinal si contribuie la eliminarea toxinelor;
-Asigura imbunatatirea metabolismului proteinelor, lipidelor, vitaminic si mineral;
-Sustine sanatatea inimii si a vaselor de sange, contribuind la mentinerea unui nivel normal al lipidelor sanguine;
-Ajuta la buna functionare a sistemului osteo-articular, avand o influenta favorabila si in eforturi fizice sustinute;
-Incetineste procesul de imbatranire precoce al organismului;
-Asigura o stare generala de bine.

Compozitie:

170 mg extract de Topinambur (Helianthus tuberosus), 100 mg extract din fructe de Afin (Vaccinium myrtillus), 100 mg pulbere din Motul-curcanului (Amaranthus caudatus), 100 mg biomasa de Spirulina (Spirulina platensis), 75 mg extract din samburi de Struguri (Vitis vinifera), 75 mg pulbere din fructe de Catina (Hippophae rhamnoides), 60 mg extract din fructe de Catina, 50 mg acid ascorbic, amidon de porumb, polivinilpirolidona K30, aerosil, stearat de magneziu, talc, hidroxipropilmetilceluloza, guma arabica, glucon delta lactone si carbonat de magneziu.

Administrare:

Adulti: cate 1-2 comprimate de 2-3 ori pe zi, dupa mese, timp de 15-20 de zile; se poate relua dupa o pauza de o luna de zile; se pot face 2-3 cure pe an.
Copii peste 7 ani: cate o jumatate comprimat de 2 ori pe zi sau la recomandarea specialistului.
Produsul este un supliment alimentar si nu trebuie sa inlocuiasca o dieta variata si echilibrata si un stil de viata sanatos.

Atentionari:

Produsul este foarte bine tolerat, fara contraindicatii semnalate pana acum la dozele si ritmul de utilizare recomandate.
In sarcina si perioada de alaptare, copii pana la 7 ani este necesara recomandarea specialistului.
La aparitia unor efecte nedorite se intrerupe administrarea produsului si se recomanda consultarea medicului sau farmacistului.

Rolul componentelor:
Topinamburul este o plantă perenă din familia Asteraceae (Compositae), înrudită şi asemănătoare cu floarea soarelui. Planta prezintă în sol tuberculi; tijele sunt puternice, viguroase, uneori ramificate la bază, cu înălţimea de 1,50-2,00m sau mai mult, cu frunze ovale acoperite cu peri rigizi; florile sunt grupate în capitule galbene, mult mai mici decât cele de floarea soarelui. Tuberculii comestibili, seamănă oarecum cu cei ai cartofului, dar carbohidratul prezent în conţinutul acestora este inulina şi nu amidonul, iar gustul aduce aminte de anghinarea comestibilă.
Nativ în America de Nord, unde a fost cultivat din ere străvechi de către locuitorii indigeni, topinamburul a fost introdus în Europa în 1616 unde a fost preferat ca plantă alimentară; tuberculii din plantă au fost aduşi din Canada de către Samuel de Champlain, denumirea iniţială conferită plantei fiind de anghinare de Canada. Se crede că topinamburul a fost cea mai veche cultură din America de Nord.
Marea varietate de denumiri ştiinţifice şi populare conferite plantei de la introducerea sa în Europa fac dificilă urmărirea sa istorică. Linne a fost cel care a stabilit denumirea sa binomială, Helianthus tuberosus, în 1753. În ceea ce priveşte denumirile sale populare cele mai comune, adică anghinare de Ierusalim şi topinambur, nu sunt nici clare, nici precise şi nici adecvate. Considerând denumirea de anghinare de Ierusalim, o analiză literară ne relevă faptul că planta nici nu este o anghinare şi nici nu are ceva de a face cu Ierusalimul. Denumirea de anghinare pare a proveni din faptul că tuberculii gătiţi au cumva un gust şi consistenţă reminiscente ca al receptaculului cărnos de anghinare. Originea numelui de Ierusalim, pare a fi derivată din italienescul Girasole (floarea soarelui, care este înrudită cu topinamburul) şi din cauza dificultății de pronunţie a acestui cuvant în limba engleză a derivat în Jerusalem. Originea denumirii de topinambur este şi mai ambiguă.
În 1617 planta a fost introdusă în Franţa unde a primit denumirea de topinambour, denumire care pare a deriva din topunambou, denumirea unei populaţii exotice aduse aici din America de Sud cu nu mult înaintea plantei. În 1617, în publicaţia Histoire de la Nouvelle France, se afirma că topinamburul este în grădina oricui în Paris în timp ce în Roma era o raritate, iar în Anglia o noutate absolută. Prima menţiune a sa în Anglia a fost în 1622 când se pomeneşte faptul că rădăcina sa era consumată cu unt, oţet, piper, ca atare sau împreună cu alte alimente. Topinamburul a ajuns în Olanda în 1613, în Italia în 1614, Anglia în 1616, Germania 1626, Polonia 1652, Suedia 1658, iar în Rusia abia în secolul XVIII. După o vreme de la răspândirea sa în Europa, topinamburul a devenit o importantă sursă de hrană, dar importanţa sa a scăzut după introducerea cartofului. Popularitatea sa extinsă poate fi dedusă din numărul mare de publicaţii şi monografii în care apare încă din 1789.
Astăzi topinamburul are numeroase aplicaţii alimentare şi non-alimentare. De exemplu, inulina extrasă din tuberculi este o bună sursă de fructoză pentru diabetici. O porţie de 170 g de tuberculi este o bună sursă de cupru, de vitamina B1, furnizând de asemenea 1,7 g fibre dietare; conţinutul bogat în inulină, un carbohidrat nedigerabil îl face să furnizeze practic o mare cantitate de hrană fără multe calorii. Tuberculii dezvoltă un gust dulceag plăcut de-a lungul iernii, în special dacă au fost supuşi îngheţului. Pot fi folosiţi în toate modurile în care sunt folosiţi şi cartofii.
În ceea ce privește efectele topinamburului pentru sănătate se cunoaşte că acesta este aperient, afrodisiac, colagog, diuretic, spermatogenetic, stomahic şi tonic, constituind un remediu popular pentru reumatism şi diabet.

Afinul a fost utilizat in tratarea afectiunilor oculare: cataracta, retinopatie diabetica, retinita pigmentara, glaucom, degenerescenţă maculară; pentru îmbunătăţirea vederii nocturne şi datorită acţiunii vasoprotectoare.
De asemenea, fitoterapeuţii recomandau afinele şi pentru tratarea diareei, infecţiilor urinare şi diabetului zaharat.
Fructele de afin erau utilizate pentru tratarea şi prevenirea scorbutului. Unii chirurgi din Europa întrebuinţau afinele pentru vindecarea rănilor.
Potrivit unor surse secundare, taninul din compoziţia afinului este substanţa activă responsabilă de eficienţa terapeutică în tratamentul diareei, ulcerelor orale și durerilor de gât, fapt care a permis utilizarea plantei din cele mai vechi timpuri.
Primele menţiuni în scrierile europene despre efectele benefice ale afinului asupra sănătăţii datează aproximativ din anul 1100. Utilizarea acestuia pentru efectele sale asupra ochilor a fost cu adevărat răspândită mai ales pe teritoriul actual al Italiei, dar conform legendei, în timpul celui de-al doilea război mondial era consumat sistematic de piloţii flotei aeriene britanice, mai ales înaintea raidurilor nocturne. Amerindienii cunoşteau proprietăţile de conservant natural ale afinelor. Ei făceau o mâncare numită pemmican, care consta într-un amestec de afine cu carne uscată sau peşte uscat, făcute pastă iar aceasta le asigura oamenilor necesarul de proteine şi vitamine. De asemenea, conţin o mare cantitate de vitamina C. Iată de ce, expuşi riscului de a face scorbut, marinarii de odinioară duceau cu ei în lungile călătorii pe mare butoaie întregi de afine.
Indienii foloseau afinele şi ca medicament, amestecându-le cu făină de porumb şi punând cataplasme pe răni pentru a preveni infectarea sângelui.
Afinul este un subarbust stufos, rămuros, cu frunze mici, ovale, iar fructul este numit afină și reprezintă o bacă de culoare albastru-închisă, zemoasă, cu suc violaceu, cu gust plăcut dulce acrișor. Înflorește în lunile mai-iunie.
Frunzele și fructele de afin conțin compuși antioxidanți ce pot preveni afecțiunile cardiovasculare sau agravarea acestora. Pe lângă vitamina C, fructele mai conțin antocianozide, împreună cu hiperozidă și quercetrin (flavonoide). Sinergismul acestor compuși generează efecte benefice asupra sănătății organismului. Antioxidanții previn formarea radicalilor liberi și daunele asupra celulelor în cazul oxidării, daune ce conduc la formarea celuleor canceroase. Antocianii ajută de asemenea la creșterea rezistenței pereților vaselor de sânge și cresc fluxul de circulare al sângelui, evitând astfel și agregarea plachetelor sanguine. Extractul din frunză de afin protejează vasele împotriva aterosclerozei prin scăderea nivelului LDL colesterol (colesterol rău), factor major în formarea plăgilor de aterom. Cercetări recente au demonstrat că extractele din fructe și din frunze prezintă beneficii terapeutice printre care și efectul de inhibare al histaminei de către fructele de afin, mecanism atribuit abilității crescute a afinului în vindecarea rănilor și a ulcerului gastrointestinal. Acest mecanism se datorează unor taninuri catehice, compuși cu acțiune astringentă și antiinflamatoare. Studii pe extractul de frunză de afin arată ca această plantă est eficientă împotriva unor germeni precum Escherichia coli și Staphylococcus aureus.

Spirulina este o microalgă de culoare verde-albăstrie, una dintre cele mai vechi forme de viaţă de pe Pământ, care a ajutat la producerea oxigenului timp de milioane de ani, astfel încât alte forme de viaţă să poată apărea. Caracterizată ca fiind un „superaliment“, spirulina este atât de bogată în nutrienţi încât o dietă bazată pe apă şi pe această algă poate să susţină buna funcţionare a organismului.
La început, spirulina se găsea în lacurile alcaline calde din Africa şi din America Centrală şi de Sud, fiind consumată, printre alte popoare, de către azteci, care i-au confirmat siguranţa alimentară şi efectele benefice asupra organismului timp de secole. Numele provine de la forma spiralată a algei, fiind specifică lacurilor cu apă dulce, deşi poate să fie întâlnită şi în izvoarele cu apă sărată.
Odată recoltată, este transformată într-o pastă densă, apoi este lăsată se se întărească, după care este pisată, ca în final să fie comercializată sub formă de capsule.
Chiar dacă unii reclamă gustul neplăcut, spirulina înglobează în proporţie de 60-70% proteine pure, adică mai mult decât poate să conţine carnea de vită sau de pui, ceea ce înseamnă că are toţi cei opt aminoacizi esenţiali (izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina, triptofanul şi valina) care pot să menţină o stare de sănătate optimă.
Printre ceilalţi nutrienţi valoroşi pe care îi conţine se numără: acid gama-linoleic, care reduce colesterolul rău LDL (lipoproteine de joasă densitate n.r.) şi previne apariţia bolilor de cardiovasculare, ficocianina, substanţă care inhibă formarea cancerului de colon, un nivel de cinci ori mai mare de beta-caroten decât morcovii şi de 40 de ori mai mare decât spanacul, acid arahidonic, vitamina B12, fier, clorofilă şi acizi nucleici ARN şi ADN.
Pe lângă vitamina B12, spirulina mai conţine vitaminele D, E, K, calciu, crom, cupru, iod, magneziu, fosfor, potasiu, seleniu şi zinc.
Spirulina are un conţinut ridicat de acid linoleic care ajută la formarea prostaglandinelor, cu rol în reglarea tensiunii arteriale, prevenirea şi ameliorarea diverselor procese inflamatorii; enzimele conţinute în spirulină accentuează vindecarea traumatismelor şi metabolismul pielii; clorofila are efect dezinfectant, regenerant; anumite substanţe conţinute în alge, cum este polioza diminuează efectele nocive ale radiaţiilor asupra celulelor, accelerează înmulţirea celulelor măduvei osoase şi cresc imunitatea organismului, are efect anticancerigen, antioxidant şi întârzie apariţi fenomenului de îmbătrânire.
Datorită conţinutului crescut în iod, spirulina contribuie la funcţionarea optimă a glandei tiroide, reglând procesele metabolice şi unele cazuri de hipofuncţie tiroidiană.
Algele conţin fier, de aceea reprezintă o sursă naturală de suplimentare a fierului în organism, în special pentru copii şi bătrâni la care deficienţa poate provoca perturbări asupra organismului, are efec antianemic
Spirulina regenerează prin bogatul său conţinut în nutrienţi naturali, compensează deficienţele datorate dietei zilnice, este o sursă valoroasă de aminoacizi esenţiali, necesari dezvoltării organismului aflat în perioada de creştere şi dezvoltare.
De asemenea, spirulina este suplimentul ideal pentru regimurile lacto-vegetariene, proteinele uşor asimilabile asigurând tot necesarul de aminoacizi esenţiali.
Administrată cu o jumătate de oră înainte de masă reduce pofta de mâncare, ajutând la reducerea greutăţii corporale, combate obezitatea.
În acelaşi tmp, spirulina fortifică, creşte rezistenţa şi stimulează sistemul de apărare al organismului , încetineşte creşterea şi înmulţirea bacteriilor, având efect bactericid, bacteriostatic, asigură profilaxia bolilor infecţioase, detoxifică, accelerează procesul natural de purificare şi eliminare a toxinelor.
Spirulina scade nivelul seric al lipidelor totale şi a colesterolului, scade glicemia la diabetici şi oferă protecţie împotriva acţiunii nocive a razelor soarelui.
Prin aportul de fibre vegetale, spirulina  stimulează digestia, creşte dinamica intestinală, contribuie la dezvoltarea florei intestinale ( Lactobacilus) şi prin aceasta la reglarea digestiei.
Spirulina are o mare putere de penetrare la nivelul pielii, având efect de calmare, regenerare, împrospătare, netezire a ridurilor, reducând porii dilataţi, eliminând petele şi iritaţiile pielii; folosirea periodică redă tinereţea şi prospeţimea tenului.
Cremele pe bază de spirulină sunt indicate pentru pielea sensibilă la vânt şi la frig - se aplică pe zonele expuse înainte de a ieşi afară.
Crema nu se dă în strat foarte gros, ci trebuie să fie lăsată să intre progresiv în piele, pentru ca principiile active din spirulină să îşi exercite efectul protector.
De asemenea, cremele cu spirulină sunt recomandate pentru pielea îmbătrânită prematur . Tratamentul se face de 2-4 ori pe săptămână, după ce am facut în prealabil un duş cald (nu trebuie să dureze foarte mult), pentru a fi îndepărtate celulele moarte, asa încât spirulina să îşi poată face efectul. Crema cu spirulina elasticizează pielea şi accelerează procesele de regenerare la acest nivel.