Coșul tău
Nu mai sunt produse in coșul tău
Colesteronat 120 cps Herbagetica
Colesteronat 120 capsule Herbagetica
Colesteronat are în componența sa extracte din plante cu o acțiune puternică de reglare a metabolismului grăsimilor, având ca şi consecinţă reglarea valorilor trigliceridelor și ale colesterolului.
Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 53 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 53 puncte care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 1,06 lei.
Colesteronat 120 capsule Herbagetica
Descriere produs:
Colesteronat are în componența sa extracte din plante cu o acțiune puternică de reglare a metabolismului grăsimilor, având ca şi consecinţă reglarea valorilor trigliceridelor și ale colesterolului.
Proprietatile plantelor din compozitia Colesteronat
Extractul pulbere, o pulbere fină obținută din extractele alcoolice (sau, mai rar, apoase) printr-un proces numit atomizare, este cea mai puternică formă de administrare a unei plante medicinale. Un produs complet natural, fără apă, alcool sau celuloză în conţinut, extractul este de peste 10 ori mai puternic şi bogat în principii active decât simpla pulbere şi se absoarbe instantaneu de către organism.
Extractul de Cicoare acționează ca un veritabil ucigaș de colesterol cu densitate redusă (LDL), prevenind totodată oxidarea acestuia pe artere. Inulina, un principiu activ conţinut într-o proporţie impresionantă de cicoare, are o puternică acţiune de reducere a colesterolului negativ. Este de un extraordinar ajutor persoanelor cu glicemie oscilantă sau cu diabet, care prezintă un risc foarte ridicat de apariţie a hipercolesterolemiei şi a bolilor cardiovasculare. În urma unui studiu publicat în „Journal of Medicinal Foods”, în 2009, cercetătorii au descoperit că inulina reduce rezistenţa celulelor la insulină. Echipa a observat că inulina are efecte terapeutice benefice împotriva zahărului din sânge şi este un potenţial agent pentru tratarea diabetului.
Extractul de Frunze de măslin reglează metabolismul grăsimilor în organism, scăzând valorile colesterolului, datorită substanţei active oleuropeină. Reducând valorile colesterolului LDL, frunzele de măslin sunt un excelent protector al sistemului cardiac, reducând tensiunea arterială. În urma unui studiu realizat, cu privire la efectele oxidării colesterolului LDL, cercetătorii au ajuns la concluzia că frunzele de măslin sunt şi un antioxidant puternic, care reduce riscul de ateroscleroză, boli de inimă şi alte boli asociate radicalilor liberi.
Acţiunea extractelor este potenţată de pulberea de Anghinare, Kelp şi Troscot.
Kelp este o algă brună care blochează absorbţia grăsimilor saturate. Fibrele şi polizaharidele din compoziţia sa se leagă de moleculele de grăsime, care nu vor putea fi astfel digerate de către organism.
Anghinarea, datorită conţinutului ridicat de cianină, asigură un nivel scăzut al colesterolului negativ prin stimularea eliminării grăsimilor şi menţine valoarea constantă a colesterolului pozitiv. Datorită acţiunii asupra grăsimilor din organism, anghinarea contribuie şi la buna funcţionare a sistemului cardiovascular, care este direct influenţat de nivelul grăsimilor din sânge.
Pulberea de Troscot este de ajutor în afecţiuni ale rinichilor, are un efect remineralizant şi antiinflamator şi, în plus, poate trata cu succes afecţiuni ale sistemului digestiv.
Contribuie la:
-scăderea valorilor colesterolului total
-reduce proporţia de colesterol „rău” (LDL)
-creşte proporţia de colesterol „bun” (HDL)
-reduce depozitele de trigliceride în organism
-reducerea sintezei şi absorbţiei intestinale a colesterolului
-menţinerea valorilor normale de glucoză în sânge
-protecţia cardiovasculară
-previne formarea plăcilor de aterom
- reglează nivelul tensiunii arteriale
-îmbunătăţirea digestiei
-creşterea rezistenţei organismului faţă de radicalii liberi
Adjuvant în:
-valori ridicate ale colesterolului total şi ale colesterolului LDL
-trigliceride marite
-ateroscleroză, arterită
-colesterol
-complicaţii cardiovasculare ale diabetului
Compoziție per 1 capsulă:
Cicoare (Cichorium intybus) extract 4:1 123,55 mg
Anghinare (Cynara scolymus) pulbere din frunze 123,55 mg
Frunze de Măslin (Olea europaea) extract standardizat cu 20% oleuropeină 51,45 mg
Troscot (Polygonum aviculare) pulbere din părți aeriene 25,725 mg
Alga Kelp (Fucus vesiculosus) pulbere 25,725 mg
Mod de administrare
Adulți 1 capsulă de 3 ori pe zi
Copii cu varsta mai mare de 3 ani 1 capsulă de 2 ori pe zi
Precauții:
Se administrează cu prudenţă în timpul sarcinii. În cazul diabeticilor insulinodependenţi, administrarea se va face sub supreveghere medicală, pentru o eventuală ajustare a dozelor de insulină.
Contraindicaţii: Nu se cunosc.
Produs notificat de Institutul Național de Cercetare - Dezvolatare pentru Bioresurse Alimentare - IBA cu nr. 6200/2011.
Rolul componentelor:
Cicoarea este o plantă perenă, spontană și adesea cultivată pentru rădăcinile sale din care se extrage un surogat de cafea. În scopuri medicinale de la această plantă se întrebuințează părțile aeriene (Cichorii herba) ce se recoltează în prima perioadă de înflorire a plantei, in lunile iulie-august, când tulpinile nu au apucat încă să se întărească, rădăcinile (Cichorii radix) se recoltează în lunile septembrie-octombrie.
Rădăcina de cicoare abundă în vitamina A, B, C, E și K, dar și de potasiu, calciu, fosfor, cupru, zinc și magneziu. Are și inulină, o polizaharidă care scade riscul apariției cancerului de colon și menține oasele sănătoase. Este indicată și pentru cei care vor să aibă un nivel mai scăzut al colesterolului, stimulând și sistemul imunitar și reduce bacteriile dăunătoare datorită faptului că restabilește flora normală la nivelul intestinului. Are și efect detoxifiant, tonic și decongestionant al organelor interne datorită principiilor amare din compoziție. Rădăcina de cicoare are proprietăţi hipoglicemiante datorită taninurilor, deoarece acestea determină o reducere a absorbţiei glucozei.
Rădăcina de cicoare este un bun înlocuitor de cafea. Coaptă şi mărunţită, rădăcina se fierbe 2-3 minute cu o cană de apă fierbinte și se lasă la infuzat sub capac după care se strecoară și se poat e îndulci cu puțină miere.
ntr-o frumoasă legendă transilvăneană, cicoarea este asociată cu zâna florilor care se spală cu roua înainte de răsăritul soarelui pentru a nu fi văzută de cineva. Fiind zărită într-o dimineață de Soare, acesta s-a îndrăgostit de ea și a trimis doi luceferi s-o pețească. Zâna pamânteana îi refuză. Supărat, astrul zilei o transformă în floare de Cicoare. De atunci se spune că cicoarea stă tot timpul cu ochii după Soare până toamna târziu, iar florile ei se strâng seara, la apus, și se desfac dimineața, la răsărit.
Cicoarea este o plantă perenă, spontană și adesea cultivată pentru rădăcinile sale din care se extrage un surogat de cafea. În scopuri medicinale de la această plantă se întrebuințează părțile aeriene (Cichorii herba) ce se recoltează în prima perioadă de înflorire a plantei, in lunile iulie-august, când tulpinile nu au apucat încă să se întărească, rădăcinile (Cichorii radix) se recoltează în lunile septembrie-octombrie.
Rădăcina de cicoare abundă în vitamina A, B, C, E și K, dar și de potasiu, calciu, fosfor, cupru, zinc și magneziu. Are și inulină, o polizaharidă care scade riscul apariției cancerului de colon și menține oasele sănătoase. Este indicată și pentru cei care vor să aibă un nivel mai scăzut al colesterolului, stimulând și sistemul imunitar și reduce bacteriile dăunătoare datorită faptului că restabilește flora normală la nivelul intestinului. Are și efect detoxifiant, tonic și decongestionant al organelor interne datorită principiilor amare din compoziție. Rădăcina de cicoare are proprietăţi hipoglicemiante datorită taninurilor, deoarece acestea determină o reducere a absorbţiei glucozei.
Rădăcina de cicoare este un bun înlocuitor de cafea. Coaptă şi mărunţită, rădăcina se fierbe 2-3 minute cu o cană de apă fierbinte și se lasă la infuzat sub capac după care se strecoară și se poat e îndulci cu puțină miere.
ntr-o frumoasă legendă transilvăneană, cicoarea este asociată cu zâna florilor care se spală cu roua înainte de răsăritul soarelui pentru a nu fi văzută de cineva. Fiind zărită într-o dimineață de Soare, acesta s-a îndrăgostit de ea și a trimis doi luceferi s-o pețească. Zâna pamânteana îi refuză. Supărat, astrul zilei o transformă în floare de Cicoare. De atunci se spune că cicoarea stă tot timpul cu ochii după Soare până toamna târziu, iar florile ei se strâng seara, la apus, și se desfac dimineața, la răsărit.
Anghinarea este o plantă ierboasă originară din regiunea mediteraneană, la noi specie de cultură, bienală, în primul an formează o rozetă de frunze mari de culoare verde-închis pe partea superioară şi albicioase pe partea inferioară cu peri albi şi moi. În al doilea an se formează tulpini de 0,6-1,8 m, cu flori roşii-violacee.
Originile anghinarei ne sunt cunoscute în timp, de pe vremea filosofului şi naturalistului grec Theophrastus (371-287 Î.H.), Pedanius Dioscorides (40-90 D.H.), Pliniu cel Bătrân, (23-79 D.H.), care au descris-o în scrierile lor şi au folosit-o.
Grecii antici o vedeau ca pe o delicateţă şi ca pe un afrodisiac. Romanii bogati foloseau anghinarea preparată cu miere şi oţet, asezonată cu cumin, astfel ea putând să fie şi păstrată de-a lungul anului.
Începând din anii 80 D.H., maurii încep cultivarea anghinarei în zona Granadei.
Se consideră că anghinarea a fost făcută celebră de către Caterina de Medici (1519-1589). care a introdus-o în Franţa atunci când ea sa căsătorit cu regele Henric al II-lea (1519-1559), la mijlocul secolului al 16-lea.
Galenoterapia începutului de secol XX în România indica utilizarea medicinală a frunzei de anghinare ca antinevritică, indicată pentru bolile prezentând tulburări ale metabolismului hidraţilor de carbon şi tulburarea metabolismului apei, dând un tablou simptomatic polinevritic.
S-a stabilit că anghinarea posedă proprietăţi diuretice, coleretice, hipocolesterolemiante, hipolipemiante şi hepatostimulatoare.
Anghinarea este cunoscută pentru gustul ei amar, care este atribuit în mare unui compus numit cinarină, considerată unuil din principiile biologic active cele mai importante ale anghinarei. Alte principii active importante sunt flavonoidele, lactonele sescviterpenice, polifenolii şi acizii cafeoilquinici.
În anii 1970 oamenii de ştiinţă europeni au arătat prima dată abilitatea cinarinei de a reduce colesterolul la oameni. Unul din cele mai recente studii, publicat în anul 2000, a utilizat un extract din frunzele de anghinare standardizat în cinarină a stabilit efectul hipocolesterolemiant al acestuia.
Proprietăţile hepatoprotectoare şi detoxifiante ale ficatului au intrat în atenţia cercetătorilor în 1966, când s-a realizat un studiu care susţine efectele hepatoregeneratoare la şobolani. Un studiu realizat în 1987 care s-a concentrat asupra efectelor pe celulelor hepatice de şobolan supuse acţiunii nocive a unor substanţe chimice, a găsit că cinarina şi acizii cafeici au efecte hepatoprotectoare semnificative.
Utilizarea modernă a anghinarei se concentrează pe utilitatea sa în tratamentul hiperlipidemiei, hipercolesterolemiei, dispepsiei şi afecţiunilor care necesită o creştere a colerezei.
Originile anghinarei ne sunt cunoscute în timp, de pe vremea filosofului şi naturalistului grec Theophrastus (371-287 Î.H.), Pedanius Dioscorides (40-90 D.H.), Pliniu cel Bătrân, (23-79 D.H.), care au descris-o în scrierile lor şi au folosit-o.
Grecii antici o vedeau ca pe o delicateţă şi ca pe un afrodisiac. Romanii bogati foloseau anghinarea preparată cu miere şi oţet, asezonată cu cumin, astfel ea putând să fie şi păstrată de-a lungul anului.
Începând din anii 80 D.H., maurii încep cultivarea anghinarei în zona Granadei.
Se consideră că anghinarea a fost făcută celebră de către Caterina de Medici (1519-1589). care a introdus-o în Franţa atunci când ea sa căsătorit cu regele Henric al II-lea (1519-1559), la mijlocul secolului al 16-lea.
Galenoterapia începutului de secol XX în România indica utilizarea medicinală a frunzei de anghinare ca antinevritică, indicată pentru bolile prezentând tulburări ale metabolismului hidraţilor de carbon şi tulburarea metabolismului apei, dând un tablou simptomatic polinevritic.
S-a stabilit că anghinarea posedă proprietăţi diuretice, coleretice, hipocolesterolemiante, hipolipemiante şi hepatostimulatoare.
Anghinarea este cunoscută pentru gustul ei amar, care este atribuit în mare unui compus numit cinarină, considerată unuil din principiile biologic active cele mai importante ale anghinarei. Alte principii active importante sunt flavonoidele, lactonele sescviterpenice, polifenolii şi acizii cafeoilquinici.
În anii 1970 oamenii de ştiinţă europeni au arătat prima dată abilitatea cinarinei de a reduce colesterolul la oameni. Unul din cele mai recente studii, publicat în anul 2000, a utilizat un extract din frunzele de anghinare standardizat în cinarină a stabilit efectul hipocolesterolemiant al acestuia.
Proprietăţile hepatoprotectoare şi detoxifiante ale ficatului au intrat în atenţia cercetătorilor în 1966, când s-a realizat un studiu care susţine efectele hepatoregeneratoare la şobolani. Un studiu realizat în 1987 care s-a concentrat asupra efectelor pe celulelor hepatice de şobolan supuse acţiunii nocive a unor substanţe chimice, a găsit că cinarina şi acizii cafeici au efecte hepatoprotectoare semnificative.
Utilizarea modernă a anghinarei se concentrează pe utilitatea sa în tratamentul hiperlipidemiei, hipercolesterolemiei, dispepsiei şi afecţiunilor care necesită o creştere a colerezei.
Măslinul este un arbore originar din Siria și zonele de litoral din Turcia, foarte răspândit și în Grecia continentală și în arhipelagul elen. Este considerat „arborele veșnic roditor”, fiind un arbore cu o longevitate extraordină, având o uimitoare putere de regenerare, dând mereu rădăcini și lăstari noi. Are o tulpină înaltă de 10-20m, florile sunt albe iar fructul este o drupă verde la început, apoi roșie și neagră la maturitate. Înflorește în luna mai. O frumoasă legendă care se referă la apariţia măslinului pe pământ este legată de întemeierea oraşului Atena, viitoarea capitală a Greciei. Se păstrează versiunea că Zeus, stăpânul zeilor din Olimp, a hotărât că va dărui noul oraş acelui zeu care va oferi locuitorilor cel mai folositor dar. Disputa pentru posesia oraşului s-a declanşat între Poseidon, zeul mărilor, şi Atena, zeiţa înţelepciunii. Când Poseidon a lovit cu tridentul său în piatră a început să curgă apă sărată, în timp ce Atena a lovit cu suliţa în pământ, unde a răsărit un măslin. Întrucât locuitorii oraşului au preferat fructele de măslin în locul apei sărate, Zeus a decis acordarea drepturilor asupra noului oraş zeiţei Atena, oraşul urmând să poarte numele de Atena. Se spune că în locul unde s-a născut această legendă s-a păstrat un măslin din care s-au răspândit toţi măslinii existenţi pe coastele stâncoase ale Greciei. Ca plantă medicinală, măslinul a fost intens studiat pentru diversele proprietăți terapeutice. Atât frunzele cât și fructele (măsline) au o compoziție bogată și sunt utilizate în diverse patologii. Măslinele sunt foarte bogate in fier, dar și o sursă prețioasă de vitamina E, fibre și cupru. Măslinele au în compoziția lor grăsimi monosaturate, care fac din acestea un aliment prețios în combaterea afecțiunilor cardiace. Vitamina E este un antioxidant puternic astfel încât consumul de măsline sau de ulei de măsline echivalează cu un medicament care combate afecțiunile cardiovasculare și procesele de îmbătrânire celulară ca urmare a acțiunii radicalilor liberi. Datorită fibrelor pe care le conține, măslinele sunt deosebit de prețioase pentru un sistem digestiv sănătos. Despre măsline se mai poate spune ca au un puternic efect antiinflamator, ceea ce le face eficiente în combaterea și ameliorarea simptomelor în astm, afecțiuni reumatismale și artrită. Prin procesare, din măsline se extrage unul din cele mai sănătoase uleiuri vegetale, folosit atât în bucătărie cât și de leac împotriva multor afecțiuni, interne sau externe. Despre uleiul de măsline Homer spunea că este „aurul lichid” al vremii, dovadă că din vechime era cunoscut și apreciat pentru calitățile sale. Frunzele de măslin au acțiune antihipertensivă (ajută la scăderea presiunii sângelui și îmbunătățește funcția aparatului circulator), diuretică, emolientă, nutritivă, laxativă, hipocolesterolemiantă (îmbunătățesc echilibrul găsimilor din sânge), antioxidantă (inhibarea activității oxidazelor), antibacteriană, antivirală, antifungică. Sunt bogate iridoide monoterpene (6-9% oleoropină, ligustrozida, oleozida și esterul său) și fitosteroli (oleostranol, steroleozid).
Troscotul este o specie anuală de talie mică, târâtoare, tulpina cu noduri umflate şi ochree albicioasă, membranoasă la baza frunzelor; frunzele mici, alterne, eliptic lanceolate; flori mici, verzui-roşietice, grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor; fructele sunt achene mici. Se recoltează părţile aeriene din iunie până în septembrie.
Plantă medicinală utilizată din timpuri străvechi. Conform lui Dioscorides troscotul era folosit ca remediu în tratarea holerei, disuriei, sângerărilor abdominale, şi a tusei sangvinolente. Aceleaşi utilizări din antichitate au fost recomandate şi în cărţile din Evul Mediu. În ultimii ani din secolul XIX a fost desemnată ca remediu secret pentru tuberculoză, astm, sub denumirea de troscot rusesc (russian knotweed = buruiană cu docuri, în denumiree nglezească). În Alger era cunoscută de populaţia locală ca antidiareic şi utilizată împotriva febrei intermitente. Cazacii foloseau planta ca afrodisiac într-o băutură denumită Teegemisch.
Planta este bine cunoscută în medicina chineză unde este utilizată pentru tratamentul infecţiilor de la nivelul aparatului excretor, cu urinare dificilă şi dureroasă, ca remediu pentru săngerări menstruale abundente, în dizenterie, muşcături de şarpe, eczemăe şi prurit vulvar.
În medicina populară românească constituie un remediu naturist pentru reducerea tensiunii arteriale, ca hemostatic, ca agent antireumatic, antipiretic şi hipoglicemic. Este utilizată de asemenea pentru tratarea disconfortului intestinal, pentru eliminarea calculilor renali, tratarea varicelor, ca şi colagog şi emenagog. A fost descrisă utilizarea Herba Polygoni avicularis ca insecticid sau vermifug, astringent, antifungic şi ca agent de vindecare a rănilor. Este utilizat de asemenea extern în tratarea eczemelor.
Astăzi ştim că Herba Polygoni conţine acid silicic, taninuri, flavone, având proprietăţi astringente, antidiareice, hemostatice şi este utilizată ca tratament naturist pentru calmarea tusei şi a simptomelor răcelii.
Utilizarea ca tratament adjuvant în gingivite este susţinută şi de date clinice.
În produsele naturiste de la noi de pe piaţă troscotul se găseşte atât ca produs vegetal individual pentru ceai cât şi în combinaţii.
Plantă medicinală utilizată din timpuri străvechi. Conform lui Dioscorides troscotul era folosit ca remediu în tratarea holerei, disuriei, sângerărilor abdominale, şi a tusei sangvinolente. Aceleaşi utilizări din antichitate au fost recomandate şi în cărţile din Evul Mediu. În ultimii ani din secolul XIX a fost desemnată ca remediu secret pentru tuberculoză, astm, sub denumirea de troscot rusesc (russian knotweed = buruiană cu docuri, în denumiree nglezească). În Alger era cunoscută de populaţia locală ca antidiareic şi utilizată împotriva febrei intermitente. Cazacii foloseau planta ca afrodisiac într-o băutură denumită Teegemisch.
Planta este bine cunoscută în medicina chineză unde este utilizată pentru tratamentul infecţiilor de la nivelul aparatului excretor, cu urinare dificilă şi dureroasă, ca remediu pentru săngerări menstruale abundente, în dizenterie, muşcături de şarpe, eczemăe şi prurit vulvar.
În medicina populară românească constituie un remediu naturist pentru reducerea tensiunii arteriale, ca hemostatic, ca agent antireumatic, antipiretic şi hipoglicemic. Este utilizată de asemenea pentru tratarea disconfortului intestinal, pentru eliminarea calculilor renali, tratarea varicelor, ca şi colagog şi emenagog. A fost descrisă utilizarea Herba Polygoni avicularis ca insecticid sau vermifug, astringent, antifungic şi ca agent de vindecare a rănilor. Este utilizat de asemenea extern în tratarea eczemelor.
Astăzi ştim că Herba Polygoni conţine acid silicic, taninuri, flavone, având proprietăţi astringente, antidiareice, hemostatice şi este utilizată ca tratament naturist pentru calmarea tusei şi a simptomelor răcelii.
Utilizarea ca tratament adjuvant în gingivite este susţinută şi de date clinice.
În produsele naturiste de la noi de pe piaţă troscotul se găseşte atât ca produs vegetal individual pentru ceai cât şi în combinaţii.
- Stoc
- In Stoc Magazin - Livrare in 1-3 zile lucratoare
- Cantitate
- 120 capsule
- Forma de prezentare
- Flacon
Formulele inovative Herbagetica reunesc, în principal, extracte din plante. Extractul este mult mai intens, mai eficient și mai rapid absorbit de către organism decât simpla pulbere din plante. Astfel, formulele pe bază de extracte sunt net superioare ca efecte benefice și rapiditate a vindecării față de produsele din simple pulberi din plante măcinate.
Încă de la început Herbagetica a creat formule și produse unice și inovative. Acestea și-au dovedit imediat eficacitatea prin rezultatele excelente asupra sănătății organismului. Ulterior, și alți producători au copiat multe dintre produsele Herbagetica. Produsele copiate sau contrafacute pot arăta asemănător ca aspect, denumire sau ca formulă cu varianta originală Herbagetica, dar nu conțin întotdeauna aceleași substanțe active benefice și pot fi chiar periculoase pentru sănătate. De asemenea, diferența cea mai importantă, chiar și la formulări identice, este dată de furnizorii plantelor și extractelor - se știe că mulți furnizori din China sau India pot oferi ingrediente cu “acte în regulă“, la prețuri foarte mici, dar în realitate acele ingrediente sunt contrafăcute, sintetice sau cu un conținut foarte mic de principii active.
Nicio recenzie
Tap to zoom
