Coșul tău
Nu mai sunt produse in coșul tău
Colesterol 2 63 cps Fares
Colesterol 2 cu Anghinare şi Frunze de Măslin M105A 63 cps Fares
Ajută la menţinerea sănătăţii sistemului cardio-vascular şi reduce riscul depunerii de colesterol pe pereții vaselor sangvine.
Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 26 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 26 puncte care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 0,52 lei.
Colesterol 2 cu Anghinare şi Frunze de Măslin M105A 63 cps Fares
Ajută la menţinerea sănătăţii sistemului cardio-vascular şi reduce riscul depunerii de colesterol pe pereții vaselor sangvine.
Beneficii:
-contribuie la menţinerea nivelului normal al colesterolului
-stimulează metabolismul lipidelor şi colesterolului
-susţine digestia şi metabolizarea normală a lipidelor şi a colesterolului la nivel hepatic, stimulează transformarea colesterolului în acizi biliari
-reduce biosinteza de colesterol la nivel hepatic
-ajută la menţinerea sănătăţii sistemului cardio-vascular şi reduce riscul depunerii de colesterol pe pereții vaselor sangvine
-protejează ficatul
-stimulează secreția și eliminarea de bilă
-protejează celulele şi ţesuturile organismului față de radicalii liberi prin efectul antioxidant.
Compozitie/capsula:
-turmeric (Curcumae longae rhizoma) 132 mg
-frunze de anghinare (Cynarae folium) 132 mg
-extract uscat de frunze de anghinare (Cynarae folium) standardizat în min. 2,5% cinarină 88 mg
-frunze de măslin (Oleae folium) 44 mg
-fructe de armurariu (Silybi mariani fructus) 44 mg.
Învelişul capsulei este pe bază de gelatină animală.
Administrare:
1 capsulă de 3 ori pe zi, după masă. Dacă este nevoie de un efect mai puternic, se pot administra până la 6 capsule pe zi, la recomandarea medicului sau a farmacistului.
Durata curei: 3 luni.
Recomandăm cure alternative de câte 3 luni cu capsule COLESTEROL 2-M105A, urmate de capsule COLESTEROL 1-M105. Puteţi începe cura cu oricare dintre aceste 2 produse, respectând alternanţa între ele de 3 luni.
Rolul componentelor:
Turmericul scade colesterolul circulant prin transformarea sa în acizi biliari, scade colesterolul rău (LDL), reduce lipidele, are efect antihepatotoxic, antioxidant, astfel protejează aparatul cardiovascular.
Măslinul este un arbore originar din Siria și zonele de litoral din Turcia, foarte răspândit și în Grecia continentală și în arhipelagul elen. Este considerat „arborele veșnic roditor”, fiind un arbore cu o longevitate extraordină, având o uimitoare putere de regenerare, dând mereu rădăcini și lăstari noi. Are o tulpină înaltă de 10-20m, florile sunt albe iar fructul este o drupă verde la început, apoi roșie și neagră la maturitate. Înflorește în luna mai. O frumoasă legendă care se referă la apariţia măslinului pe pământ este legată de întemeierea oraşului Atena, viitoarea capitală a Greciei. Se păstrează versiunea că Zeus, stăpânul zeilor din Olimp, a hotărât că va dărui noul oraş acelui zeu care va oferi locuitorilor cel mai folositor dar. Disputa pentru posesia oraşului s-a declanşat între Poseidon, zeul mărilor, şi Atena, zeiţa înţelepciunii. Când Poseidon a lovit cu tridentul său în piatră a început să curgă apă sărată, în timp ce Atena a lovit cu suliţa în pământ, unde a răsărit un măslin. Întrucât locuitorii oraşului au preferat fructele de măslin în locul apei sărate, Zeus a decis acordarea drepturilor asupra noului oraş zeiţei Atena, oraşul urmând să poarte numele de Atena. Se spune că în locul unde s-a născut această legendă s-a păstrat un măslin din care s-au răspândit toţi măslinii existenţi pe coastele stâncoase ale Greciei. Ca plantă medicinală, măslinul a fost intens studiat pentru diversele proprietăți terapeutice. Atât frunzele cât și fructele (măsline) au o compoziție bogată și sunt utilizate în diverse patologii. Măslinele sunt foarte bogate in fier, dar și o sursă prețioasă de vitamina E, fibre și cupru. Măslinele au în compoziția lor grăsimi monosaturate, care fac din acestea un aliment prețios în combaterea afecțiunilor cardiace. Vitamina E este un antioxidant puternic astfel încât consumul de măsline sau de ulei de măsline echivalează cu un medicament care combate afecțiunile cardiovasculare și procesele de îmbătrânire celulară ca urmare a acțiunii radicalilor liberi. Datorită fibrelor pe care le conține, măslinele sunt deosebit de prețioase pentru un sistem digestiv sănătos. Despre măsline se mai poate spune ca au un puternic efect antiinflamator, ceea ce le face eficiente în combaterea și ameliorarea simptomelor în astm, afecțiuni reumatismale și artrită. Prin procesare, din măsline se extrage unul din cele mai sănătoase uleiuri vegetale, folosit atât în bucătărie cât și de leac împotriva multor afecțiuni, interne sau externe. Despre uleiul de măsline Homer spunea că este „aurul lichid” al vremii, dovadă că din vechime era cunoscut și apreciat pentru calitățile sale. Frunzele de măslin au acțiune antihipertensivă (ajută la scăderea presiunii sângelui și îmbunătățește funcția aparatului circulator), diuretică, emolientă, nutritivă, laxativă, hipocolesterolemiantă (îmbunătățesc echilibrul găsimilor din sânge), antioxidantă (inhibarea activității oxidazelor), antibacteriană, antivirală, antifungică. Sunt bogate iridoide monoterpene (6-9% oleoropină, ligustrozida, oleozida și esterul său) și fitosteroli (oleostranol, steroleozid).
Plantă ierboasă originară din regiunea mediteraneană, la noi specie de cultură, bienală, în primul an formează o rozetă de frunze mari de culoare verde-închis pe partea superioară şi albicioase pe partea inferioară cu peri albi şi moi. În al doilea an se formează tulpini de 0,6-1,8 m, cu flori roşii-violacee.
Originile anghinarei ne sunt cunoscute în timp, de pe vremea filosofului şi naturalistului grec Theophrastus (371-287 Î.H.), Pedanius Dioscorides (40-90 D.H.), Pliniu cel Bătrân, (23-79 D.H.), care au descris-o în scrierile lor şi au folosit-o.
Grecii antici o vedeau ca pe o delicateţă şi ca pe un afrodisiac. Romanii bogati foloseau anghinarea preparată cu miere şi oţet, asezonată cu cumin, astfel ea putând să fie şi păstrată de-a lungul anului.
Începând din anii 80 D.H., maurii încep cultivarea anghinarei în zona Granadei.
Se consideră că anghinarea a fost făcută celebră de către Caterina de Medici (1519-1589). care a introdus-o în Franţa atunci când ea sa căsătorit cu regele Henric al II-lea (1519-1559), la mijlocul secolului al 16-lea.
Galenoterapia începutului de secol XX în România indica utilizarea medicinală a frunzei de anghinare ca antinevritică, indicată pentru bolile prezentând tulburări ale metabolismului hidraţilor de carbon şi tulburarea metabolismului apei, dând un tablou simptomatic polinevritic.
S-a stabilit că anghinarea posedă proprietăţi diuretice, coleretice, hipocolesterolemiante, hipolipemiante şi hepatostimulatoare.
Anghinarea este cunoscută pentru gustul ei amar, care este atribuit în mare unui compus numit cinarină, considerată unuil din principiile biologic active cele mai importante ale anghinarei. Alte principii active importante sunt flavonoidele, lactonele sescviterpenice, polifenolii şi acizii cafeoilquinici.
În anii 1970 oamenii de ştiinţă europeni au arătat prima dată abilitatea cinarinei de a reduce colesterolul la oameni. Unul din cele mai recente studii, publicat în anul 2000, a utilizat un extract din frunzele de anghinare standardizat în cinarină a stabilit efectul hipocolesterolemiant al acestuia.
Proprietăţile hepatoprotectoare şi detoxifiante ale ficatului au intrat în atenţia cercetătorilor în 1966, când s-a realizat un studiu care susţine efectele hepatoregeneratoare la şobolani. Un studiu realizat în 1987 care s-a concentrat asupra efectelor pe celulelor hepatice de şobolan supuse acţiunii nocive a unor substanţe chimice, a găsit că cinarina şi acizii cafeici au efecte hepatoprotectoare semnificative.
Utilizarea modernă a anghinarei se concentrează pe utilitatea sa în tratamentul hiperlipidemiei, hipercolesterolemiei, dispepsiei şi afecţiunilor care necesită o creştere a colerezei.
Originile anghinarei ne sunt cunoscute în timp, de pe vremea filosofului şi naturalistului grec Theophrastus (371-287 Î.H.), Pedanius Dioscorides (40-90 D.H.), Pliniu cel Bătrân, (23-79 D.H.), care au descris-o în scrierile lor şi au folosit-o.
Grecii antici o vedeau ca pe o delicateţă şi ca pe un afrodisiac. Romanii bogati foloseau anghinarea preparată cu miere şi oţet, asezonată cu cumin, astfel ea putând să fie şi păstrată de-a lungul anului.
Începând din anii 80 D.H., maurii încep cultivarea anghinarei în zona Granadei.
Se consideră că anghinarea a fost făcută celebră de către Caterina de Medici (1519-1589). care a introdus-o în Franţa atunci când ea sa căsătorit cu regele Henric al II-lea (1519-1559), la mijlocul secolului al 16-lea.
Galenoterapia începutului de secol XX în România indica utilizarea medicinală a frunzei de anghinare ca antinevritică, indicată pentru bolile prezentând tulburări ale metabolismului hidraţilor de carbon şi tulburarea metabolismului apei, dând un tablou simptomatic polinevritic.
S-a stabilit că anghinarea posedă proprietăţi diuretice, coleretice, hipocolesterolemiante, hipolipemiante şi hepatostimulatoare.
Anghinarea este cunoscută pentru gustul ei amar, care este atribuit în mare unui compus numit cinarină, considerată unuil din principiile biologic active cele mai importante ale anghinarei. Alte principii active importante sunt flavonoidele, lactonele sescviterpenice, polifenolii şi acizii cafeoilquinici.
În anii 1970 oamenii de ştiinţă europeni au arătat prima dată abilitatea cinarinei de a reduce colesterolul la oameni. Unul din cele mai recente studii, publicat în anul 2000, a utilizat un extract din frunzele de anghinare standardizat în cinarină a stabilit efectul hipocolesterolemiant al acestuia.
Proprietăţile hepatoprotectoare şi detoxifiante ale ficatului au intrat în atenţia cercetătorilor în 1966, când s-a realizat un studiu care susţine efectele hepatoregeneratoare la şobolani. Un studiu realizat în 1987 care s-a concentrat asupra efectelor pe celulelor hepatice de şobolan supuse acţiunii nocive a unor substanţe chimice, a găsit că cinarina şi acizii cafeici au efecte hepatoprotectoare semnificative.
Utilizarea modernă a anghinarei se concentrează pe utilitatea sa în tratamentul hiperlipidemiei, hipercolesterolemiei, dispepsiei şi afecţiunilor care necesită o creştere a colerezei.
Fructele de armurariu au acţiune hepatoprotectoare, antihepatotoxică, antioxidantă, stimulează producerea și eliminarea bilei în intestin. Efectul hepatoprotector al fructelor de armurariu contribuie la funcţionarea normală a ficatului ajutând astfel la metabolizarea corectă a colesterolului la nivel hepatic. Silimarina din compoziţia armurariului contribuie de asemenea la protejarea ficatului în cazul unei diete bogate în grăsimi.
Atentionari:
Nu se recomandă copiilor sub 7 ani, în obstrucţie biliară sau risc crescut pentru obstrucţie biliară, insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală acută şi în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.
Nu se recomandă femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează datorită unor posibile efecte de stimulare a contracţiilor uterine. Substanţele active trec în laptele matern şi pot modifica gustul laptelui.
Acest produs se poate utiliza concomitent cu medicamentele.
La dozele recomandate nu au fost semnalate efecte secundare.
Recomandăm reducerea cât mai mult posibil din alimentaţie a grăsimilor saturate şi a grăsimilor „trans” (untură, unt, margarină, ouă, brânzeturi grase, carne grasă, mezeluri), reducerea consumului de dulciuri şi produse de patiserie.
Consumaţi în cantităţi moderate grăsimi nesaturate din uleiuri vegetale presate la rece (de măsline, floarea soarelui, şofran, porumb, soia, in, rapiţă, cânepă, dovleac), precum şi nuci, alune, migdale, caju, fistic, seminţe de floarea soarelui şi de dovleac neprăjite de asemenea în cantităţi moderate. Puteţi mânca 1-2 ouă fierte pe săptămână şi aproximativ 10 g unt de 2-3 ori pe săptămână. Consumul de alimente bogate în fibre scade colesterolul: cereale integrale, fulgi de cereale, tărâţe de ovăz, leguminoase (fasole, linte, năut, soia), ciuperci, fructe, legume.
Consumaţi zilnic de cel puţin 2 litri de apă pentru a stimula eliminarea deşeurilor metabolice şi a toxinelor.
- Stoc
- In Stoc Magazin - Livrare in 1-3 zile lucratoare
- Cantitate
- 63 cps
- Forma de prezentare
- Flacon
De fapt, tradiţiile dacice au prins contur chiar mai devreme, prin înfiinţarea primei farmacii din Orăştie, „La Leul de Aur”, consemnată în anul 1697.
Două secole mai târziu, la conducerea farmaciei îl găsim pe Andrei Farago, un farmacist vizionar, personalitate marcantă în lumea ştiinţifică din perioada interbelică.
Pasiunea sa pentru plantele medicinale, dar şi pentru lucrurile bine şi corect făcute, au dus la trecerea înţelepciunii populare sub semnul ştiinţei, prin fondarea, în anul 1929, a firmei „Digitalis, Prima Companie Română pentru cultivarea plantelor medicinale Orăştie”, care astăzi poartă numele Fares.
Nicio recenzie
Tap to zoom
