CEAI RETETE TRADITIONALE OBEZITATE 180GR Faunus Plant

CEAI RETETE TRADITIONALE OBEZITATE 180GR Faunus Plant

Ceaiul "Rețete Tradiționale" Obezitate este un amestec din 14 plante medicinale realizat după o rețetă tradițională, care contribuie la scăderea în greutate și menţinerea unei greutăţi corporale normale prin favorizarea arderii grăsimilor, diureză și laxaţie, fiind recomandat pentru curele de slăbire, obezitate.

Acest produs este conceput pentru o cură de 24 zile.

Proprietăți: diuretic, laxativ, depurativ.

Recomandări: cure de slăbire, obezitate.

Contribuie la:

scăderea în greutate și menţinerea unei greutăţi corporale normale prin favorizarea arderii grăsimilor, diureză și laxaţie

detoxifierea organismului

Ingrediente: Afin (Vaccinium myrtillus) frunze (8%), Boz (Sambucus ebulus) părți aeriene (8%), Cicoare (Cichorium intybus) părți aeriene (7%), Coada-calului (Equisetum arvense) părți aeriene (7%), Coada-şoricelului (Achillea millefolium) părți aeriene (7%), Cruşin (Frangula alnus) scoarță (7%), Ienupăr (Juniperus communis) fructe (7%), Mesteacăn (Betula pendula) frunze (7%), Păpădie (Taraxacum officinale) frunze (7%), Porumb (Zea mays) mătase (7%), Rozmarin (Rosmarinus officinalis) părți aeriene (7%), Salcâm (Robinia pseudacacia) flori (7%), Soc (Sambucus nigra) flori (7%).

Mod de administrare: Infuzie – se prepară din 2 linguriţe cu plante adăugate la 200ml de apă clocotită, se menţine timp de 15min. la temperatura camerei, apoi se strecoară. Se bea câte o cană cu infuzie de 3 ori pe zi, cu 30min. înainte de mese, pe stomacul gol.

Durata unei cure obișnuite este de 2-3 luni, în funcție de greutatea corporală inițială și de rezultatele scontate. Pentru rezultate superioare, se recomandă folosirea în asociere cu Tinctura de Soc Faunus Plant.

Acest produs ajută şi persoanele care suferă de arterită sau de alte boli circulatorii. Pentru persoanele care suferă de obezitate pe fondul unei proaste funcţionări a glandei tiroide este indicat şi recomandat folosirea în prealabil a Ceaiului pentru glanda tiroidă şi a Tincturii de Sânziene/Drăgaică care au rolul de a regla hormonal glanda tiroidă.

Contraindicații: Sarcină, alăptare, alergie la oricare dintre componentele produsului.

Produs 100% natural, obținut prin prelucrare manuală.

Nu conţine conservanţi sau coloranţi artificiali.

Produs avizat de SNPMAPS, notificare nr. 10261/2016.

Rolul componentelor: 

Afinul a fost utilizat in tratarea afectiunilor oculare: cataracta, retinopatie diabetica, retinita pigmentara, glaucom, degenerescenţă maculară; pentru îmbunătăţirea vederii nocturne şi datorită acţiunii vasoprotectoare.

De asemenea, fitoterapeuţii recomandau afinele şi pentru tratarea diareei, infecţiilor urinare şi diabetului zaharat.

Fructele de afin erau utilizate pentru tratarea şi prevenirea scorbutului. Unii chirurgi din Europa întrebuinţau afinele pentru vindecarea rănilor.

Potrivit unor surse secundare, taninul din compoziţia afinului este substanţa activă responsabilă de eficienţa terapeutică în tratamentul diareei, ulcerelor orale și durerilor de gât, fapt care a permis utilizarea plantei din cele mai vechi timpuri.

Primele menţiuni în scrierile europene despre efectele benefice ale afinului asupra sănătăţii datează aproximativ din anul 1100. Utilizarea acestuia pentru efectele sale asupra ochilor a fost cu adevărat răspândită mai ales pe teritoriul actual al Italiei, dar conform legendei, în timpul celui de-al doilea război mondial era consumat sistematic de piloţii flotei aeriene britanice, mai ales înaintea raidurilor nocturne. Amerindienii cunoşteau proprietăţile de conservant natural ale afinelor. Ei făceau o mâncare numită pemmican, care consta într-un amestec de afine cu carne uscată sau peşte uscat, făcute pastă iar aceasta le asigura oamenilor necesarul de proteine şi vitamine. De asemenea, conţin o mare cantitate de vitamina C. Iată de ce, expuşi riscului de a face scorbut, marinarii de odinioară duceau cu ei în lungile călătorii pe mare butoaie întregi de afine.

Indienii foloseau afinele şi ca medicament, amestecându-le cu făină de porumb şi punând cataplasme pe răni pentru a preveni infectarea sângelui.

Afinul este un subarbust stufos, rămuros, cu frunze mici, ovale, iar fructul este numit afină și reprezintă o bacă de culoare albastru-închisă, zemoasă, cu suc violaceu, cu gust plăcut dulce acrișor. Înflorește în lunile mai-iunie.

Frunzele și fructele de afin conțin compuși antioxidanți ce pot preveni afecțiunile cardiovasculare sau agravarea acestora. Pe lângă vitamina C, fructele mai conțin antocianozide, împreună cu hiperozidă și quercetrin (flavonoide). Sinergismul acestor compuși generează efecte benefice asupra sănătății organismului. Antioxidanții previn formarea radicalilor liberi și daunele asupra celulelor în cazul oxidării, daune ce conduc la formarea celuleor canceroase. Antocianii ajută de asemenea la creșterea rezistenței pereților vaselor de sânge și cresc fluxul de circulare al sângelui, evitând astfel și agregarea plachetelor sanguine. Extractul din frunză de afin protejează vasele împotriva aterosclerozei prin scăderea nivelului LDL colesterol (colesterol rău), factor major în formarea plăgilor de aterom. Cercetări recente au demonstrat că extractele din fructe și din frunze prezintă beneficii terapeutice printre care și efectul de inhibare al histaminei de către fructele de afin, mecanism atribuit abilității crescute a afinului în vindecarea rănilor și a ulcerului gastrointestinal. Acest mecanism se datorează unor taninuri catehice, compuși cu acțiune astringentă și antiinflamatoare. Studii pe extractul de frunză de afin arată ca această plantă est eficientă împotriva unor germeni precum Escherichia coli și Staphylococcus aureus.

Cicoarea este o plantă perenă, spontană și adesea cultivată pentru rădăcinile sale din care se extrage un surogat de cafea. În scopuri medicinale de la această plantă se întrebuințează părțile aeriene (Cichorii herba) ce se recoltează în prima perioadă de înflorire a plantei, in lunile iulie-august, când tulpinile nu au apucat încă să se întărească, rădăcinile (Cichorii radix) se recoltează în lunile septembrie-octombrie.

Rădăcina de cicoare abundă în vitamina A, B, C, E și K, dar și de potasiu, calciu, fosfor, cupru, zinc și magneziu. Are și inulină, o polizaharidă care scade riscul apariției cancerului de colon și menține oasele sănătoase. Este indicată și pentru cei care vor să aibă un nivel mai scăzut al colesterolului, stimulând și sistemul imunitar și reduce bacteriile dăunătoare datorită faptului că restabilește flora normală la nivelul intestinului. Are și efect detoxifiant, tonic și decongestionant al organelor interne datorită principiilor amare din compoziție. Rădăcina de cicoare are proprietăţi hipoglicemiante datorită taninurilor, deoarece acestea determină o reducere a absorbţiei glucozei.

Rădăcina de cicoare este un bun înlocuitor de cafea. Coaptă şi mărunţită, rădăcina se fierbe 2-3 minute cu o cană de apă fierbinte și se lasă la infuzat sub capac după care se strecoară și se poat e îndulci cu puțină miere.

ntr-o frumoasă legendă transilvăneană, cicoarea este asociată cu zâna florilor care se spală cu roua înainte de răsăritul soarelui pentru a nu fi văzută de cineva. Fiind zărită într-o dimineață de Soare, acesta s-a îndrăgostit de ea și a trimis doi luceferi s-o pețească. Zâna pamânteana îi refuză. Supărat, astrul zilei o transformă în floare de Cicoare. De atunci se spune că cicoarea stă tot timpul cu ochii după Soare până toamna târziu, iar florile ei se strâng seara, la apus, și se desfac dimineața, la răsărit.