CEAI RETETE TRADITIONALE HEPATOBILIAR 180GR Faunus Plant
CEAI RETETE TRADITIONALE HEPATOBILIAR 180GR Faunus Plant
Ceaiul "Rețete Tradiționale" Hepatobiliar este un amestec din 17 plante medicinale realizat după o rețetă tradițională, care contribuie la funcționarea normală a ficatului și a vezicii biliare, fiind recomandat în hepatite acute și cronice, dischinezii biliare, ciroză hepatică, congestie și insuficienţă hepatică, fiere leneșă, stare de greaţă și vomă, litiază biliară, balonări abdominale, ficat mărit, gură amară.
Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 37 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 37 puncte care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 0,74 lei.
CEAI RETETE TRADITIONALE HEPATOBILIAR 180GR Faunus Plant
Ceaiul "Rețete Tradiționale" Hepatobiliar este un amestec din 17 plante medicinale realizat după o rețetă tradițională, care contribuie la funcționarea normală a ficatului și a vezicii biliare, fiind recomandat în hepatite acute și cronice, dischinezii biliare, ciroză hepatică, congestie și insuficienţă hepatică, fiere leneșă, stare de greaţă și vomă, litiază biliară, balonări abdominale, ficat mărit, gură amară.
Acest produs este conceput pentru o cură de 24 zile.
Proprietăți: tonic hepatic, hepatoprotector, coleretic-colagog.
Recomandări: hepatite acute și cronice, dischinezii biliare, ciroză hepatică, congestie și insuficienţă hepatică, fiere leneșă, strangulată, mărită, stare de greaţă și vomă, litiază biliară, balonări abdominale, ficat mărit, gură amară.
Contribuie la:
- funcționarea normală a ficatului și a vezicii biliare
- protejarea celulelor hepatice
Ingrediente: Anghinare (Cynara scolymus) frunze (6%), Cicoare (Cichorium intybus) părți aeriene (6%), Coada-calului (Equisetum arvense) părți aeriene (6%), Coada-şoricelului (Achillea millefolium) părți aeriene (6%), Cruşin (Frangula alnus) scoarță (6%), Frasin (Fraxinus excelsior) frunze (6%), Gălbenele (Calendula officinalis) flori (6%), Hamei (Humulus lupulus) conuri (6%), Mesteacăn (Betula pendula) frunze (6%), Mușețel (Matricaria chamomilla) flori (6%), Păpădie (Taraxacum officinale) frunze (6%), Pedicuță (Lycopodium clavatum) părți aeriene (6%), Porumb (Zea mays) mătase (6%), Rostopască (Chelidonium majus) părți aeriene (6%), Sunătoare (Hypericum perforatum) părți aeriene (6%), Trei-fraţi-pătaţi (Viola tricolor) părți aeriene (6%), Țintaură (Centaurium erythraea) părți aeriene (4%).
Mod de administrare: Infuzie – se prepară din 2 linguriţe cu plante adăugate la 200ml de apă clocotită, se menţine timp de 15min. la temperatura camerei, apoi se strecoară. Se bea câte o cană cu infuzie de 3 ori pe zi, cu 30min. înainte de mese, pe stomacul gol.
Durata unei cure obișnuite este de 2 - 3 luni. Pentru rezultate superioare, se recomandă folosirea în asociere cu Tinctura de Ghințură Faunus Plant.
Contraindicații: Sarcină, alăptare, alergie la oricare dintre componentele produsului.
Produs 100% natural, obținut prin prelucrare manuală.
Nu conţine conservanţi sau coloranţi artificiali.
Produs avizat de SNPMAPS, notificare nr. 10262/2016.
Rolul componentelor:
Plantă ierboasă originară din regiunea mediteraneană, la noi specie de cultură, bienală, în primul an formează o rozetă de frunze mari de culoare verde-închis pe partea superioară şi albicioase pe partea inferioară cu peri albi şi moi. În al doilea an se formează tulpini de 0,6-1,8 m, cu flori roşii-violacee.
Originile anghinarei ne sunt cunoscute în timp, de pe vremea filosofului şi naturalistului grec Theophrastus (371-287 Î.H.), Pedanius Dioscorides (40-90 D.H.), Pliniu cel Bătrân, (23-79 D.H.), care au descris-o în scrierile lor şi au folosit-o.
Grecii antici o vedeau ca pe o delicateţă şi ca pe un afrodisiac. Romanii bogati foloseau anghinarea preparată cu miere şi oţet, asezonată cu cumin, astfel ea putând să fie şi păstrată de-a lungul anului.
Începând din anii 80 D.H., maurii încep cultivarea anghinarei în zona Granadei.
Se consideră că anghinarea a fost făcută celebră de către Caterina de Medici (1519-1589). care a introdus-o în Franţa atunci când ea sa căsătorit cu regele Henric al II-lea (1519-1559), la mijlocul secolului al 16-lea.
Galenoterapia începutului de secol XX în România indica utilizarea medicinală a frunzei de anghinare ca antinevritică, indicată pentru bolile prezentând tulburări ale metabolismului hidraţilor de carbon şi tulburarea metabolismului apei, dând un tablou simptomatic polinevritic.
S-a stabilit că anghinarea posedă proprietăţi diuretice, coleretice, hipocolesterolemiante, hipolipemiante şi hepatostimulatoare.
Anghinarea este cunoscută pentru gustul ei amar, care este atribuit în mare unui compus numit cinarină, considerată unuil din principiile biologic active cele mai importante ale anghinarei. Alte principii active importante sunt flavonoidele, lactonele sescviterpenice, polifenolii şi acizii cafeoilquinici.
În anii 1970 oamenii de ştiinţă europeni au arătat prima dată abilitatea cinarinei de a reduce colesterolul la oameni. Unul din cele mai recente studii, publicat în anul 2000, a utilizat un extract din frunzele de anghinare standardizat în cinarină a stabilit efectul hipocolesterolemiant al acestuia.
Proprietăţile hepatoprotectoare şi detoxifiante ale ficatului au intrat în atenţia cercetătorilor în 1966, când s-a realizat un studiu care susţine efectele hepatoregeneratoare la şobolani. Un studiu realizat în 1987 care s-a concentrat asupra efectelor pe celulelor hepatice de şobolan supuse acţiunii nocive a unor substanţe chimice, a găsit că cinarina şi acizii cafeici au efecte hepatoprotectoare semnificative.
Utilizarea modernă a anghinarei se concentrează pe utilitatea sa în tratamentul hiperlipidemiei, hipercolesterolemiei, dispepsiei şi afecţiunilor care necesită o creştere a colerezei.