Ceai Prostata 20 plicuri Fares

Ceai Prostata G74 20 plicuri Fares

Contribuie la buna funcţionare şi la menţinerea sănătăţii prostatei.

Beneficii:
-susţine buna funcţionare a prostatei
-menţine funcţia urinară la bărbaţii peste 45 de ani
-contribuie la buna funcţionare şi la menţinerea sănătăţii prostatei
-ajută la reducerea frecvenței urinărilor nocturne şi a reziduului urinar
-contribuie la eliminarea microorgansimelor potenţial patogene de la nivelul prostatei şi a tractului urinar.

Compozitie:
-ghimpe (Xanthii herba) 30%,
-pufuliţă (Epilobii herba) 25%,
-urzică moartă albă (Lamii albi herba ) 15%,
-flori de gălbenele (Calendulae flos),
-coada calului (Equiseti herba) 10%,
-muguri de pin (Pini turiones),
-splinuţă (Solidaginis virgaureae herba).

Administrare:
Peste un plic se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10-15 minute acoperit.

Se beau 3 căni cu ceai pe zi, între mese.
Durata unei cure este de minim 6 luni. Cura se poate repeta după o pauză de o lună.

Rolul componentelor:
Plantă anuală, înaltă de 20-80 cm, ramificată de la bază, verde-gălbuie. Frunze ovat-lanceolate sau rombice, adânc trilobate, cu lobii mijlocii mai lungi, pe dos alb-păroase, pe faţă verzi-gălbui. La baza fiecărei frunze se află un spin trifurcat. Florile unisexuate, cele mascule situate în vârful ramurilor, cele femele câte 1-2 la subsuoara frunzelor; fructul elipsoidal acoperit cu spini drepţi cu vârful uncinat. Se recoltează părţile aeriene în perioada iulie-august.
Istoricul ghimpelui ca plantă medicinală este oarecum confuz, din cauza denumirii sale care în vechinme a fost atribuită mai multor specii diferite. Apare menţionat în mod clar abia în cărţile de la sfârşitul secolului XIX, cu acţiune diuretică, diaforetică, alterativă şi sialogogă, sau chiar astringentă, recomandat fiind ca remediu pentru unele boli ale sângelui, şi în hidrofobie.
A fost utilizat mai mult ca remediu domestic. Planta întreagă este un stiptic activ util pentru aplicaţii generale.
Din Europa a fost introdus şi în Asia, unde de asemenea a fost utilizat ca diuretic, antiperiodic (în febră intermitentă), sudorific, antidiareic şi stiptic.
În medicina populară din zona Asiei Centrale, tinctura din plantă era folosită pentru a trata guşa, reumatismul şi răcelile, pentru tratarea bolilor inflamatorii şi de asemenea ca diuretic, antipiretic şi sedativ.
În medicina populară românească, ghimpele este folosit atât individual cât şi în combinaţii ca tratament naturist în special în infecţii şi litiază urinară, a altor afecţiuni urinare, şi în inflamaţii ale prostatei, chiar şi în cancerul de prostată şi în cancerul organelor genitale, şi de asemenea în hipertiroidism, noduli tirpidieni.
Părţile aeriene ale ghimpelui conţin flavone, lactone sesquiterpenice – xanthinină, xanthanină, xanthanol, izoxanthanol, xanthinosin, tomentosin, şi derivaţi ai xanthanolidelor, diterpena atractilozidă, ulei esenţial, xanthumină şi decatilxanthumină, fitosteroli – beta-sitosterol şi stigmasterol. Mai conţin carboxiatractilosidă, substanţă responsabilă pentru efectul toxic la animale.
Xanthatina a arătat în studii activitate bactericidă şi fungicidă.
La noi în ţară este valorificat în special în produsele naturiste recomandate pentru afecţiuni inflamatorii ale prostatei.

Epilobium este un gen cu ~200 de specii cu tulpină de 50-150 cm, erectă, ramificată, cu frunze alungit-ovat-lanceolate, flori cu petale roşii-purpurii, şi fructul o capsulă alungită cu seminţe cu puf, de unde vine şi denumirea de pufuliţă. Se recoltează părţile superioare ale speciilor E. parviflorum, E. angustifolium şi E. Hirsutum, vara, în perioada înfloririi.
Pufuliţa a fost pe larg utilizată în toată lumea ca plantă medicinală, şi ca aliment.
Egiptenii, şi apoi medicina populară din Europa, utiliza pufuliţa pentru tratarea inflamaţiilor, adenoamelor şi tumorilor de prostată.
Nativii americani o utilizau pentru arsuri la urinare, probleme urinare ale bărbaţilor, tuse şi iritaţii ale gâtului, disconfort stomacal şi intestinal, iar sub formă de cataplasme pentru probleme ale pielii. Locuitorii Siberiei şi unele triburi de eschimosi o utilizau pentru tratarea rănilor. Medicii eclectici o considerau de neegalat în tratamentul problemelor intestinale de vară, şi o utilizau în diferite alte tipuri de diaree (cholera infantum, dizenterie tifoidă).
Astăzi, pufuliţa este folosită în produsele naturiste, singură sau în combinaţii, în special pentru problemele de prostată şi disfuncţiile urinare aferente acestora, dar a avut succes şi în probleme hepatice, şi mai este folosită ca tratament naturist pentru enterite şi reumatism.
Iarba de pufuliţă conţine taninuri hidrolizabile (oenotheina B), flavone, compuşi fenil-propanici, β-sitosterol, esteri ai sitosterolului şi sitosteril-glucozide, pectine, acizi organici, acizi triterpenici pentaciclici (acid ursolic, acid maslinic) şi substanţe minerale care îi imprimă plantei acţiune antibiotică, antivirală, coleretic-colagogă, emolientă, astringentă.
Extractul de pufuliţă a dovedit un efect antiflogistic accentuat.
Datorită acestor caracteristici, pufuliţa, este foarte utilizată în produsele vegetale destinate preparării ca infuzii, recomandate ca remedii naturiste pentru tulburările de micţiune ce însoţesc hiperplazia benignă de prostată.
Un studiu de ultimă oră a arătat că extractele din cele trei specii de pufuliţă sunt active împotriva celulelor canceroase hormon-dependente de la nivelul prostatei. Este posibil ca activitatea biologică a materialului vegetal să fie influenţată de conţinutul ridicat de oenotheină B.

Atentionari:
Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.
La dozele recomandate nu se cunosc contraindicaţii.

Efecte secundare şi interacţiuni
La dozele recomandate nu au fost semnalate incompatibilităţi cu medicamentele şi nici efecte secundare.

Pentru menţinerea bunei funcţionări a prostatei vă recomandăm să evitaţi consumul de carne roşie, lactate, grăsimi animale, alimente cu un conţinut ridicat de zahăr, consumul condimentelor iuţi, a oţetului şi murăturilor, a sării în exces şi a alcoolului.
Potrivit mai multor studii, consumul de alimente bogate în fibre are legătură cu un nivel scăzut de testosteron şi de PSA (antigen specific prostatic) - indicatori buni pentru sănătatea prostatei. De aceea, este bine să urmaţi o dietă bazată pe alimente bogate în fibre, proteine vegetale, în special fructe, legume, cantităţi mici de soia, grăsimi nesaturate (uleiuri vegetale presate la rece de măsline, susan),  peşte, ceai verde. Pe cât posibil, alimentele să fie cât mai naturale şi mai puţin prelucrate. Este esenţială hidratarea cu apă plată, sau ceai - doi litri pe zi.