- La reducere!
- -8%
Ceai Plantusin 50 g Fares
Ceai Plantusin R1 50 g Fares
Contribuie la fluidizarea şi eliminarea secreţiilor bronşice, la degajarea căilor respiratorii şi la uşurarea respiraţiei.
Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 8 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 8 puncte care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 0,16 lei.
Ceai Plantusin R1 50 g Fares
Contribuie la fluidizarea şi eliminarea secreţiilor bronşice, la degajarea căilor respiratorii şi la uşurarea respiraţiei.
Beneficii:
-susţine sănătatea aparatului respirator
-ajută la calmarea iritaţiilor mucoaselor tractului respirator
-contribuie la eliminarea microorganismelor potenţial patogene din tractul respirator şi a disconfortului creat de prezenţa acestora
-in aceasta combinaţie, scaiul vânăt susţine buna funcţionare a căilor respiratorii si elimină disconfortul respirator
-contribuie la fluidizarea şi eliminarea secreţiilor bronşice, la degajarea căilor respiratorii şi la uşurarea respiraţiei
Compozitie:
-şovârv (Origani herba),
-scai vânăt (Eryngii plani herba) 25%,
-cimbru (Thymi herba) 15%,
-muguri de pin (Pini turiones) 10%,
-muguri de plop (Populi gemma),
-frunze de pătlagină (Plantaginis folium),
-rizomi de ghimbir (Zingiberis rhizoma),
-flori de tei (Tiliae flos),
-flori de ciuboţica cucului (Primulae flos),
-cuişoare (Caryophylli flos).
Administrare:
Peste o lingurita amestec de plante se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10-15 minute acoperit.
Copii 3 - 6 ani: 1 - 2 căni cu ceai pe zi.
Copii 7 - 14 ani: 2 - 3 căni cu ceai pe zi.
Copii peste 14 ani şi adulţi: 3 - 4 căni cu ceai pe zi.
Ceaiul se bea înainte de masă.
Durata unei cure este de 3 - 8 săptămâni. Se poate relua la nevoie.
Atentionari:
Acest ceai nu este recomandat copiilor sub 3 ani şi în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.
În sarcină şi alăptare se pot bea 2 - 3 căni cu ceai pe zi, timp de 5 - 10 zile, sau la nevoie.
La dozele recomandate nu au fost semnalate incompatibilităţi cu medicamentele şi nici efecte secundare.
Sovarvul este o plantă ierbacee, perenă, cu tulpina ramificată spre partea superioară, înaltă de cc.a 60-80 cm, cu frunzele mici, de 3-5 cm, opuse, ovate, florile dispuse corimbiform la extremitatea ramificaţiilor, cu corola scurtă, roz-violacee. Se recoltează părţile aeriene, în perioada înfloririi, în iulie-august. Planta are un miros aromat, caracteristic.
Plantă medicinală foarte comună în Grecia şi Orient, menţionată de Dioscorides, care scria că, băută cu vin, ajută împotriva muşcăturilor de animale. Scribonius Largo l-a utilizat ca emetic (în doze foarte mari). Conform vechilor scrieri medicale germane, Hildegard 1 spunea că este suficient să fie mâncat sau atins pentru a vindeca lepra. Konrad von Megenberg îl recomandă ca un bun remediu, folosit în general în digestia lentă, constipaţie, boli renale şi hepatice, gălbenare, crampe abdominale ale femeilor, dureri de dinţi, dureri în gât, reumatism, tuse. Alături de usturoi, era recomandat împotriva farmecelor şi a transferului de boli.
În medicina românească de la începutul secolului XX planta era recomandată contra convulsiilor în bolile abdominale feminine, în tulburările circulatorii, inflamaţii ale căilor respiratorii, tuberculoză, astm, epilepsie, digestie insuficientă, stagnări în circulaţia venei porte şi a ficatului, contra icterului, dureril de cap nevralgice, reumatism, retenţie urinară, hidropizie, viermi intestinali.
Şovârvul conţine ≈ 0,5% ulei esenţial cu limonen, borneol, linalool şi mai puţin timol, de asemenea flavone şi compuşi fenil-propanici, compuşi care îi conferă acţiune antiseptică, dezinfectantă şi sedativă fiind indicat în traheite, bronşite. Mai cităm şi acţiune stomahică şi diuretică.
Alte specii de Origanum din zona Mediteraneană, au conţinut ridicat de compuşi fenolici şi se folosesc ca şi condimente.
Origani herba o găsim astăzi în produsele naturiste – ceaiuri, siropuri, tincturi, recomandate în principal pentru tratamentul naturist al afecţiunilor respiratorii sau digestive.
Un studiu recent (2013) prezintă un efect protector al extractului de şovârv împotriva leziunilor genetice cauzate pacienţilor supuşi procedurii medicale de radioterapie, rezultat ce îl recomandă ca remediu naturist cu implicaţii importante pentru aceşti pacienţi.
Plantă medicinală cunoscută din antichitate. Eryngium este numele vechi dat de Teofrast. Strămoşii noştri dacii îl numeau melosciare, meloskiare, merâu-scaire, scai-mânerâu. Decoctul tulpinilor florifere era folosit contra tusei convulsive, contra retenţiei urinare, se ţinea în gură contra durerilor de dinţi (carie dentară) şi contra mucedei la dinţi (parodontoză). Extern, decoctul era folosit la băi contra artritei, a dermatozei de pe capul copiilor, reumatismului. Cu decoctul se îmbăiau copii debili, pentru a-i fortifica.
Speciile de Eryngium au fost folosite empiric în medicina tradiţională a mai multor popoare, în special datorită proprietăţilor: expectorante, antitusive, diuretice şi antiinflamatoare.
În România, dintre cele 3 specii indigene ale genului Eryngium, cea mai des citată în tratatele moderne de fitoterapie este Eryngium planum L. (scaiul vânăt). Produsul medicinal „Eryngii plani herba” reprezintă un vechi remediu tradiţional românesc utilizat frecvent în trecut în combaterea tusei convulsive la copii, preluat apoi şi introdus pentru prima dată în fitoterapie încă din 1933, la Cluj-Napoca, şi îl întâlnim actualmente în produsele naturiste de pe piaţă.
Planta conţine saponine triterpenice cu efecte antitusive, expectorante, antiinflamatoare, diuretice, depurative şi diaforetice acestea fiind responsabile pentru utilizarea de bază ca remediu popular românesc antitusiv recomandat în special în tusea convulsivă. Se găseşte ca tratament naturist şi sub formă de sirop pentru tuse.
Planta mai conţine flavonoide (heterozide ale kempferolului şi cvercetolului), acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic şi acid clorogenic), taninuri, cumarine, poliine, steroli, glucide, acizi organici şi ulei esenţial.
Până la ora actuală au fost demonstrate ştiinţific următoarele proprietăţi farmacologice ale speciilor de Eryngium: expectorante, diuretice, antiinflamatoare, antimicrobiene şi antimicotice. A mai fost demonstrat in vitro un mecanism antispastic de tip musculotrop.
Cimbrul este o plantă erbacee, aromatică din zona colinară mediteraneană, dar care poate fi cultivată și în grădini. Îi plac terenurile uscate dar udate de rouă. Înfloreşte în din iunie până septembrie şi se recoltează în această perioadă partea ierboasă. Se usucă la umbră, în încăperi bine aerisite.
Cimbrul conţine ulei volatil bogat în carvacrol şi tymol, acizi – cafeic şi rozmarinic- tanin şi un principiu amar – serpilina.
Cimbrul şi Cimbrişorul au proprietăţi medicinale similare. Sunt plante medicinale antiseptice, antispastice, expectorante, antiparazitare (antihelmintic), coleretice şi colagoge şi uşor diuretice.
Stimulează apetitul când este pus în mâncare.
Infuzia nu se consumă seara pentru a nu induce insomnie, iar în uz extern dezinfectează plăgile și înţepăturile de insecte. Adăugată în apa de baie este tonifiantă.
Pulberea de cimbrişor folosită pentru spălatul dinţilor îi albeşte.
În perioada disconfortului respirator, vă sfătuim să evitaţi consumul de alimente care produc mucus cum sunt produsele lactate, dulciurile cu zahăr alb, făina albă (produsele de panificaţie, patiserie, biscuiţi, paste făinoase), grăsimile şi prăjelile.
Alimentaţia trebuie să fie adaptată în funcţie de pofta de mâncare, care în asemenea situaţii este mai scăzută.
Este foarte bine să consumaţi alimente hrănitoare şi uşor de digerat: fructe, legume, zarzavaturi, fie sub formă crudă, de suc, sau coapte, fierte precum şi supe calde.
De asemenea, beţi multe lichide (ceaiuri, supe, sucuri proaspăt stoarse din fructe sau compoturi îndulcite cu miere); astfel evitaţi deshidratarea, susţineţi fluidificarea secreţiilor bronşice şi îmbunătăţiţi digestia.
În perioada disconfortului respirator, vă sfătuim să evitaţi consumul de alimente care produc mucus cum sunt produsele lactate, dulciurile cu zahăr alb, făina albă (produsele de panificaţie, patiserie, biscuiţi, paste făinoase), grăsimile şi prăjelile.
Alimentaţia trebuie să fie adaptată în funcţie de pofta de mâncare, care în asemenea situaţii este mai scăzută.
Este foarte bine să consumaţi alimente hrănitoare şi uşor de digerat: fructe, legume, zarzavaturi, fie sub formă crudă, de suc, sau coapte, fierte precum şi supe calde.
De asemenea, beţi multe lichide (ceaiuri, supe, sucuri proaspăt stoarse din fructe sau compoturi îndulcite cu miere); astfel evitaţi deshidratarea, susţineţi fluidificarea secreţiilor bronşice şi îmbunătăţiţi digestia.