CEAI NUTRISAN R2 50 g Favisan

CEAI NUTRISAN R2 50 g Favisan

Ingrediente: splinuță (Virgaurea herba), sânziene (Galii verum herba), urzică moartă (Lamii albi herba)

Reface parenchimul renal.

Recomandări: adjuvant în dezechilibre metabolice şi în toate afecţiunile care au, drept cauză, dereglarea funcţiei renale: tensiunea oscilantă, cistita, uremia etc.

Mod de preparare şi administrare:

a) Infuzie: Se opăreşte o linguriţă rasă de plante cu 250ml apă clocotită. Se lasă 20-30 de minute acoperit, apoi se strecoară şi se beau, cu înghiţituri rare, între mese, 1-3 căni pe zi.

b) Pulvis: Se macină fin cu maşina de cafea şi se ia, cu ceai, câte o jumătate de linguriţă, de 1-3 ori pe zi.

Prezentare: pungi de 50 g

Păstrare: la temperatura camerei, în locuri ferite de umiditate excesivă şi de lumină solară

Rolul componentelor:

Splinuta este o planta medicinala cunoscuta încă din anti­chitate pentru efectele sale puternice de stimulare a metabolismului.

Din planta se folosesc numai frunzele, florile si tul­pina. Se recolteaza in perioada de inflorire, din iunie, pana la sfarsitul lunii august. Tulpina se taie la circa 30-40 de centimetri de la sol si se pune la us­cat, in manunchiuri, sub streasina casei sau rasfirata pe o hartie intr-o camera bine aerisita. Se poate pastra in jur de 5 ani. Infuzia se prepara dintr-o lingurita (cu varf) de planta care se opareste in 250 ml de apa, iar dupa 5 minute se strecoara si se consuma cate 2-3 cani pe zi.

Contraindicatii: nu se cunosc.

Splinuta contine acizi organici, saponine, flavonoide, taninuri, fiind astfel folosita pentru a combate indigestia, reumatismul, guta asociata cu tulburarile in metabolismul acidului uric, bolile sistemului genito-urinar.

Dacă nu stiați, sânziana este o plantă ce înflorește tocmai în această perioadă, având multe floricele galbene. De aceea Sânziana se mai numește și “Floarea Sfântului Ioan”.

In fiecare an, la 24 Iunie, creștinii ortodocși sărbătoresc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Această sărbătoare este foarte veche la noi, la români, și se mai numește popular “Sânzienele”.

Legenda spune că Sânziana a fost o fată sărmană, rămasă orfană și de care nimeni nu avea grijă. Ea însă se ruga lui Dumnezeu să aibă milă și de ea și să ducă o viață mai bună. Dar, nu după mult timp, Sânziana se îmbolnăvi iar Sfânta Vineri, ce umbla pe pământ îmbrăcată ca o femeie simplă, o prefăcu într-o floare gingașă și firavă, după cum era și trupul ei tânăr, o floare galben-aurie, după cum îi erau și cosițele bălaie. Și fiindcă a fost binecuvântată chiar de Sfânta Vineri, florile Sânzienei apară de rău. Fiecare floricică a Sânzienei are patru petale mici, așezate în formă de cruce și de aceea are putere împotriva relelor.

Floarea de Sânziană este o floare de câmp cu inflorescenţe mărunte, pline de polen, frumos mirositoare, care înfloreşte în preajma solstiţiului de vară, în perioada coacerii cerealelor. În medicina populară, Sânziana are numeroase întrebuinţări, mirosul florii este asemănător cu cel al mierii de albine, deși gustul este amar, ceea ce ar explica beneficiile plantei în tratarea bolilor de ficat și bilă. Produsul vegetal este utilizat ca diuretic, diaforetic, antiinflamator și spasmolitic. Are o compoziție bogată în flavonoide, cumarine și taninuri, ultimele fiind responsabile de efectul cicatrizant după arsuri, iritații, acnee și de curățare al pielii.

Florile de sanziene au, în egală măsură, calități vindecătoare, de înfrumusețare și magice. Deși florile de sânziene au fost folosite ca remediu natural de sute de ani în tratamentul bolilor de ficat, reumatismului, bolilor tiroidiene, renale și nervoase, oamenii de știință n-au tratat-o cu atenția care poate i s-ar cuveni, de aceea în jurul acestei flori plutește un oarece mister.