Ceai Laxativ 50g AdNatura

Ceai Laxativ 50g AdNatura

Contine un amestec omogen in proportii variabile din plante utilizate in mod traditional in prevenirea si tratarea constipatiei, fisuri anale, hemoroizi sau in cazuri de interventii chirurgicale in zona anala (cand utilizarea medicamentelor laxative nu este permisa), cat si pentru eliminarea toxinelor din organism.

Beneficii:
Aceste plante sunt recunoscute atat din utilizarea lor traditionala cat si din mentionarea lor in literatura de specialitate pentru rolul lor laxativ prin cresterea peristaltismului intestinului gros si reglarea motilitatii gastrointestinale, avand si actiune  antispastica.

Compozitie:
-iarba de coada soricelului,
-coaja de crusin,
-fructe de marar,
-frunze de patlagina,
-fructe de anason,
-flori de musetel,
-radacini de lemn dulce,
-frunze de stevie dulce.

Administrare:
Uz intern – infuzie. Peste o lingurita sau un pliculet de produs se toarna 250 ml  apa clocotita; Vasul se acopera si se lasa in repaus 10 – 15 minute, agitand din cand in cand. Dupa infuzare se strecoara  si se poate adauga o lingurita de suc proaspat de lamaie.

Intern: se beau 1-2 cani de ceai pe zi din care o cana seara inainte de culcare si eventual o cana dimineata intre orele 5 si 7  (orele de stimulare a intestinului gros); Nu se indulceste. Ceaiul are gust dulceag datorita frunzelor de stevie dulce numita si “iarba de miere” (Stevia rebaudiana) care contin substante dulci permise diabeticilor si supraponderalilor deoarece sunt practic lipsite de aport caloric.

Atentionari:
Acest produs este un supliment alimentar.
Suplimentele alimentare nu inlocuiesc o dieta variata si echilibrata si un mod de viata sanatos.
A nu se lasa la îndemana si la vederea copiilor mici.
A nu se depasi doza zilnica recomandata pentru consumul zilnic.

Rolul componentelor:
Crușinul este o plantă medicinală, ale cărei proprietăți purgative ale se cunosc încă din secolul XIV-lea, când pentru prima oară este citat de către italianul Pietro Crescenzi. Acesta era recomandat în stările de constipație pentru efectul de reglare a scaunului în cazurile când intestinul gros devine „leneș”.
Este un arbust indigen, cu o scoarță netedă, lucioasă. Frunzele sunt alterne, eliptice iar florile sunt mici, unisexuate, de culoare alb-verzui. Fructul este o drupă verde, care la maturitate devine purpuriu închis sau neagră-violet. Înflorește în prioada mai-iunie.Crusinul poate fi întâlnit în diferite regiuni ale țării, prin lunci, la margina pădurilor și în crânguri. În unele locuri este numit crasci, lemn-câinesc, patachina.
Frunzele dar mai ales scoarța de crușin exercită acțiuni purgative și laxative, provoacaă eliminarea conținutului tubului digestiv, efect coleretic și colagog asupra bilei mărindu-i secreția, proprietăți vermifuge și au o acțiune relaxantă asupra musculaturii intestinale. Aceste proprietăți sunt determinate de compușii activi din crușin și anume de derivații antrachinonici glicozidați, mucilagii, oze, sitosterol. Fructele au acțiune protectoare, regenerantă și antioxidantă, fiind bogate în vitamine, minerale și acizi grași. Crușinul este indicat în tratamentul contra hemoroizilor, stărilor obstructive ale tractului biliar, precum și pentru detoxifierea sângelui în stările toxice asociate afecțiunilor digestive și intestinale. Extern, crușinul poate fi utilizat, sub formă de decoct, ca apă de gură pentru afecțiunilr gingiilor și infecții ale gurii și pentru infestări ale sclapului.
Administrarea pe o perioadă îndelungată de timp a preparatelor cu crușin determină pierderi masive de apă și electroliți iar supradozarea produsului cât și consumul de fructe poate determina iritația mucoasei gastrice, colică, diaree hemoragică. Este contraindicat femeilor însărcinate deoarece poate provoca un avort cât și femeilor care alăptează datorită colicilor și diareei ce pot sa apară la sugari.

Mărarul are în multe ţări o istorie îndelungată ca plantă alimentară şi medicinală. Prima consemnare cunoscută a mărarului ca plantă medicinală datează de acum 5000 de ani din Egiptul antic, fiind menţionat ca „medicament calmant”, iar mai târziu fiind descris în papirusul Ebers ca ingredient într-un amestec antialgic.
Grecii antici credeau că dacă îşi acoperă ochii cu frunzele plantei, vor adormi mai uşor. Gladiatorii primeau hrana acoperită cu mărar, pentru că se considera că acest lucru le va aduce valoare şi curaj. Mai târziu, în Evul Mediu se credea că seminţele de mărar protejează împotriva vrăjilor. În Germania şi Belgia miresele prindeau o crenguţă de mărar de rochii sau în buchetele lor în speranţa că le va binecuvânta căsnicia cu fericire.
Fructele de mărar sunt cunoscute şi folosite de secole ca şi carminative pentru copii mici.
Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX a constatat că uleiul esenţial de mărar are o acţiune diuretică, combate crampele şi flatulenţa. Sub formă de decoct, alături de anason, chimen şi seminţe de ţelină a dat bune rezultate în combaterea dispepsiilor flatulente. Pe lângă aceste proprietăţi, se cunoştea că ceaiul de fructe de mărar are proprietatea de a linişti sistemul nervos, cu rezultate bune în insomnii.
Medicina populară utilizează seminţele de mărar ca remediu pentru combaterea durerilor abdominale, pentru obţinerea somnului, şi pentru favorizarea menstruaţiei. Extern se foloseşte în aplicaţii locale pentru domolirea crampelor şi durerilor.

Fructele de mărar conţin ulei esenţial cu carvonă şi limonen, ce conferă produsului vegetal proprietzăţi stomahice, carminative, antispastice, antimicotice. Serveşte şi pentru obţinerea unor compuşi de semisinteză cu importanţă în parfumerie.
În prezent întâlnim fructele de mărar în produsele naturiste recomandate pentru afecţiuni respiratorii, digestive şi circulatorii (edeme).