CEAI INGERASII STRENGARI NASUC ROSU ECO 20dz SONNENTOR

CEAI INGERASII STRENGARI NASUC ROSU ECO 20dz SONNENTOR

Ingerasii Strengari SONNENTOR au decis sa se alature acestui minunat proiect si astfel au creat un ceai de fructe, din fructe ecologice selectate, cu o aciditate placuta, sa fie pe placul copiilor, cu un gust delicios de fructe proaspete, dominat de fragute.

Ceaiul are o culoare rosu visiniu intens, cu o nota delicata de vanilie. Aceste arome de capsuni sunt completate de o aciditate placuta usoara. Ceaiul este ideal ca baza pentru vara.

Mod de utilizare: Pentru o cana de ceai, turnati apa fierbinte peste un pliculet de ceai.

Timp infuzare: max. 10 minute, temperatura apei: 100°C.

Se poate consuma cald sau rece, pentru a-l indulci folositi miere ecologica cand infuzia se raceste sub 50 de grade.

Compozitie:

• Macese Ecologice,
• Hibiscus Ecologic,
• Coaja de portocale Ecologica,
• Bucatele de mere Ecologic,
• Bucatele de fragute Ecologice,
• Esenta de capsuni Ecologice.

Forma de prezentare: 20 plicuri.

100% Bio Ecologic

Ambalat manual

Ambalaj compostabil

Rolul componentelor:

Plantă indigenă în Europa, măceşul este un arbust ghimpos, de 2-3 m, cu ramuri arcuite, frunze penat-compuse cu marginile dinţate. Florile sunt mari, cu sepalele răsfrânte şi cu petalele roz. Fructul, măceaşa, este un fruct fals (se dezvoltă din caliciu), roşu, lunguieţ, închizând în interiorul său adevăratele fructe (achene), cu aspect de seminţe păroase.

Medicii antichităţii – Dioscorides, Plinius, Teophrastus, Hippocrates au încadrat măceşul în tezaurul lor medical.

Deja pe vremea lui Hippocrates era cunoscută ca un agent antiinflamator.

După Matthiolus (1626), măceşele se administrau în gonoree şi dizenterie. Cu miere se utilizau ca antihelmintice, împotriva calculilor urinari şi a dificultăţilor apărute la, urinare cauzate de aceştia.

Fructele de măceş au devenit oficiale în Farmacopeea Britanică în 1885. În cel de-al doilea război mondial Anglia a ajuns în imposibilitatea de a mai importa citrice, astfel guvernul englez a încurajat culegerea şi folosirea măceşelor ca sursă de vitamina C.

Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX aprecia în deosebi la măceşe bogăţia în vitamina C. Ceaiului de fructe de măceş i se mai atribuia un efect purgativ şi de combatere a stărilor catarale uşoare ale intestinului; extractul fluid de măceşe era indicat pentru combaterea pietrelor la rinichi şi vezicula fierei. Se considera că ceaiul de măceşe înlesneşte digestia, potoleşte setea şi produce diureză; iar acţiunea diuretică are marele avantaj că, chiar la o lungă întrebuinţare nu produce nici o iritare pe rinichi sau pe băşică, ceea ce-l face foarte indicat în bolile căilor urinare şi de rinichi.

Măceşele conţin foarte puţin ulei volatil, caroten, pectine, dextroză, acid citric şi acid malic şi taninuri; „seminţele” conţin urme de vanilină. Nu în ultimul rând, măceşele sunt bogate în vitamina C. Unele experimente au arătat că extracele din pulpă au efect bactericid asupra E. Coli.

Cercetările au demonstrat că mulţi compuşi din extractele de măceşe au proprietăţi antioxidante şi antiinflamatoare