CEAI GINECOLOGICUS 90GR (APARAT GENITAL FEMININ SANATOS) Faunus Plant

CEAI GINECOLOGICUS 90GR (APARAT GENITAL FEMININ SANATOS) Faunus Plant

Ceaiul Ginecologicus este un amestec compus din 5 plante medicinale care contribuie la funcționarea normală a aparatului genital feminin prin menţinerea microflorei vaginale normale, fiind recomandat în leucoree, candidoze, vaginite, tricomonaze, metroragii, anexite.

Acest produs este conceput pentru o cură de 12 zile.

Proprietăți: antiinflamator, cicatrizant, antibacterian, antiseptic, antitricomonazic.

Recomandări: leucoree, candidoze, vaginite, tricomonaze, metroragii, anexite.

Contribuie la: 

• funcționarea normală a aparatului genital feminin prin menţinerea microflorei vaginale normale

Ingrediente: Coada-şoricelului (Achillea millefolium) părți aeriene (25%), Creţişoară (Alchemilla vulgaris) părți aeriene (25%), Gălbenele (Calendula officinalis) flori (20%), Mușețel (Matricaria chamomilla) flori (20%), Rostopască (Chelidonium majus) părți aeriene (10%).

Mod de administrare:

UZ INTERN: Infuzie – se prepară din 2 linguriţe cu plante adăugate la 200ml de apă clocotită, se menţine timp de 15min. la temperatura camerei, apoi se strecoară. Se bea câte o cană cu infuzie de 3 ori pe zi, cu 30min. înainte de mese, pe stomacul gol.

UZ EXTERN: Infuzie – se prepară din 3-4 linguri cu plante adăugate la 1l de apă clocotită, se menţine timp de 15min. la temperatura camerei, apoi se strecoară. Se fac spălături vaginale o dată pe zi.

Durata unei cure obişnuite este de 7-10 zile. La nevoie se poate repeta după o pauză de 10-14 zile.

Contraindicații: Sarcină, alăptare, alergie la oricare dintre componentele produsului.

Produs 100% natural, obținut prin prelucrare manuală.

Nu conţine conservanţi sau coloranţi artificiali.

Produs avizat de SNPMAPS, notificare nr. 7892/2013.

Rolul componentelor: 

Coada șoricelului (Achillea millefolium) este o plantă erbacee, perenă, din familia Asteraceae, cu frunze penate, păroase și flori albe sau trandafirii, originară din Europa și din vestul Asiei. Este întâlnită din câmpie până în regiunile subalpine.

Numele generic de Achillea provine de la Ahile, eroul legendar al războiului troian, care a descoperit planta și a folosit-o pentru tratarea rănilor soldaților[1] săi. Numele speciei, millefolium, descrie frunzele penate, păroase.

Este recomandată la enterocolite, gastrite, colici gastrice. Este antiseptic (ca și mușețelul), tonic aperitiv, coleretic-colagog, stimulează funcția hepatică, este antispastic, antiinflamator, astringent.

Coada șoricelului reprezintă un remediu natural în tratarea multor afecțiuni: boli ale stomacului, hemoroizi, dureri menstruale, boli de vezică, anorexie, osteoporoză, reumatism, nervozitate, boli intestinale, tuse, chisturi ovariene, mâncărimi vaginale, oxiuri, gastrită.

Actiunea terapeutică se bazează pe proprietățile acestei plante: regenerator de țesuturi, dezinfectant, expectorant, antiinflamator, calmant gastric, decongestiv hemoroidal.

Preparatele naturale cel mai des utilizate din acesta plantă sunt: infuzia (ceaiul) de frunze și de flori (ajută la tratarea constipației, leucoreei, contra viermilor intestinali, reduce starea de nervozitate, ameliorează tenurile înroșite), dar și alifia preparată din coada șoricelului (ajută la tratarea varicelor).

Crețisoara a fost numită floarea femeilor pentru că proprietățile sale curative le vizează direct pe acestea.

Vechii germani o venerau alături de zeități ca Frigga, Freya, Ostara și Holla, zeițele fertilității, ale iubirii și protectoarele căsătoriei și nașterii. O dată cu creștinătatea, virtuțiile acestei plante au fost legate de puterile tămăduitoare ale Sfintei Fecioare, s-a făcut chiar o legătură între forma frunzelor și faldurile robei Sf. Maria, de unde și denumirea în germană, care se traduce prin „veșmântul Maicii Domnului” (Lady”s Mantle – în engleză, Frauenmantle – în germană). Denumirea ştiinţifică “Alchemilla” provine din termenul arab “Alkemelych” care înseamnă “alchimie” şi a fost asociat cu creţişoara datorită credinţei în puterile ei magice.

Este o plantă perenă, răspândită în Europa, America de Nord, nordul şi vestul Asiei. În zonele subalpine poate ajunge până la 15-30 cm. Are rădăcina oblică, lemnoasă, cu mai multe capete şi tulpina erectă, ramificată. Frunzele de la bază sunt mai mari, rotunjite, zimţate pe margini, iar când se desfac total au aproximativ forma unei pâlnii, ce poate colecta picături de apă sau rouă. Florile sunt mici, gelben-verzui, grupate în inflorescenţe. Întreaga plantă este acoperită cu perişori fini. Se folosesc în scopuri medicinale toate părţile plantei: atât partea aeriană, cât şi rădăcinile. Partea aeriană se recoltează vara în timpul înfloririi, iar rădăcinile toamna.

Datorită conținutului bogat de taninuri, crețișoara are proprietăți astringente și este utilizată ca hemostatic, astringent și cicatrizant. Flavonoidele și saponinele din compoziție îi conferă un efect diuretic iar acidul salicilic face ca planta să aibă acțiune antiinflamatoare. Se folosește în menoragii, metroragii, dismenoree, leucoree, fiind un foarte bun tonic uterin este foarte indicată femeilor după naștere, pentru refacerea uterului şi, de asemenea, în caz de sterilitate. Extern, se poate utiliza în tratarea erupțiilor cutanate, precum și în vindecarea mușcăturilor de insecte.

Galbenelele se pot utiliza sub formă de infuzie, decoct, ceaiuri, comprese, spălături, măşti şi produse cosmetice. În funcţie de afecţiunea care se doreşte a fi tratată, gălbenelele pot fi utilizate pentru tratament local (creme, comprese, maşti, spălături) sau pentru tratamente sistemice (decoct, infuzie, ceai etc).

Au capacitatea de a ajuta organismul în lupta împotriva infecţiilor, având acţiuni antiinflamatoare, antiseptice, antibacteriene şi antifungice prin prezenţa saponozidelor şi uleiului volatil. Gălbenelele au acțiune cicatrizantă, emolientă și demulcentă datorită mucilagiilor, care formează geluri vâscoase, formând astfel un strat coloidal protector pentru mucoase și ţesuturi. Efectul cicatrizant al gălbenelelor se datorează carotenoidelor care asigură multiplicarea celulelor precum şi un efect antioxidant benefic împotriva radicalilor liberi.

Un studiu făcut asupra efectelor gălbenelelor asupra unui grup de pacienți cu probleme gastrice, mai exact ulcer gastroduodenal și gastrită hiperacidă; după tratamentul cu gălbenele, rezultatele au arătat dispariția nișei ulceroase la unii pacienți, aciditatea gastrică a scăzut foarte putin, ceea ce a condus la concluzia că gălbenelele acționează în aceste afecțiuni prin vindecarea epiteliului gastric, adică a acelui strat de protecție a stomacului care este lezat de boală. De asemenea se utilizează pentru vindecarea ulcerului bucal, la nivelul gâtului sau venos.

Denumirea ştiinţifică se datorează faptului că înfloreşte aproape tot anul, adică, în vechiul calendar roman, la toate calendele. În franceză, acestea poartă numele de „souci”, cu referire la culoarea plantei, derivat de la „floarea soarelui”. Potrivit unei legende engleze, Fecioarei Maria îi plăcea să-şi împletească în păr gălbenele; de aceea, în limba engleză, aceasta floare este numită „marigold”, însemnând „aurul Mariei”. Practicienii din secolul al XVII-lea o recomandă pentru „întărirea inimii” şi în tratarea variolei şi rujeolei.

Se pot utiliza sub formă de infuzie, decoct, ceaiuri, comprese, spălături, măşti şi produse cosmetice. În funcţie de afecţiunea care se doreşte a fi tratată, gălbenelele pot fi utilizate pentru tratament local (creme, comprese, maşti, spălături) sau pentru tratamente sistemice (decoct, infuzie, ceai etc).

Au capacitatea de a ajuta organismul în lupta împotriva infecţiilor, având acţiuni antiinflamatoare, antiseptice, antibacteriene şi antifungice prin prezenţa saponozidelor şi uleiului volatil. Gălbenelele au acțiune cicatrizantă, emolientă și demulcentă datorită mucilagiilor, care formează geluri vâscoase, formând astfel un strat coloidal protector pentru mucoase și ţesuturi. Efectul cicatrizant al gălbenelelor se datorează carotenoidelor care asigură multiplicarea celulelor precum şi un efect antioxidant benefic împotriva radicalilor liberi.

Un studiu făcut asupra efectelor gălbenelelor asupra unui grup de pacienți cu probleme gastrice, mai exact ulcer gastroduodenal și gastrită hiperacidă; după tratamentul cu gălbenele, rezultatele au arătat dispariția nișei ulceroase la unii pacienți, aciditatea gastrică a scăzut foarte putin, ceea ce a condus la concluzia că gălbenelele acționează în aceste afecțiuni prin vindecarea epiteliului gastric, adică a acelui strat de protecție a stomacului care este lezat de boală. De asemenea se utilizează pentru vindecarea ulcerului bucal, la nivelul gâtului sau venos.