CEAI DE FENICUL 50GR Dorel Plant

CEAI DE FENICUL 50GR Dorel Plant

Contribuie la: Feniculul are proprietăți antiseptice naturale, capacitatea de a absorbi gazele intestinale, este sedativ și antiinflamator, analgezic, antispasmic, dar și expectorant. Elimină toxinele din organism, este diuretic, calmează tusea și este ideal în dieta diabeticilor. Are acțiune antifungică, iar frunzele, bogate în fier, calciu și vitamine, scad tensiunea.

Mod de preparare și administrare: Se face infuzie din 5-6 fructe la 250 ml apă, (pentru sugari) sau jumătate de linguriță de fructe la 250 ml de apă (pentru adulți), cănd apa dă în clocot se pun fructele, se acoperă, se opresc din fiert și se lasă la răcit 5-10 minute. Se beau trei cești pe zi după mesele principale.

Precauții și contraindicații: Contraindicat în ulcer gastric și duodenal, enterocolite acute și cronice. Produsul nu conține ingrediente cu potențial alergenic. A nu se depăși doza recomandată pentru consumul zilnic.

Ambalaj: 50 g

Rolul componentelor:

Cunoscut ca plantă medicinală şi condiment peste tot în lume, începând chiar din perioada antică datorită aromei sale plăcute, feniculul, sau molura, este o specie ierbacee, bienală sau perenă, la noi exclusiv de cultură, cu tulpina ce ajunge până la 1-2m, ramificată de la bază, frunze de 3-4 ori sectate, cu fragmente filiforme. Florile mici, galbene, grupate în umbele. Fructele alungite, grupate câte două, cu 5 coaste proeminente fiecare, şi plăcut aromate.

Citat de Theophrastus, Plinius şi Columella; după Dioscorides iarba şi fructul stimulează secreţia lactată. În cartea de reţete a lui Marcellus Empiricus din Bordeaux (aprox. secolul V D.H.) era recomandat ca remediu pentru tuse.

În majoritatea cărţilor mai vechi sau mai noi de specialitate, feniculul este prezentat ca şi carminativ, stimulent, galactogog, diuretic şi diaforetic, cu utilizare în colici însoţite de flatulenţă, amenoree şi hiposecreţie lactată, şi de asemenea pentru corectarea gustului pe lângă alte substanţe cu gust neplăcut.

Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX, consideră că feniculul este cel mai preferabil mijloc de stimulare a secreţiei lactate. În plus are o acţiune carminativă şi înlesneşte expectoraţia. De asemenea, un ceai de fenicul este eficace în combaterea convulsiilor şi deci indicat în tusea măgărească (convulsivă), astm, precum şi în catarurile bronhiale cronice; în plus, stimulează apetitul şi va combate diverse tulburări stomacale.

Efectele antispasmodice, antiinflamatoare, secretomotoare şi antibacteriane ale uleiului esenţial de fenicul au fost demonstrate în studii in vitro şi în studii pe animale. Tot studiile pe animale au demonstrat şi efectele secretolitic şi expectorant ale anetolului şi fenconei, cât şi ale infuziei din fructele de fenicul in vitro.

Activitatea estrogenică este pusă pe seama trans-anetolului.

În studii experimentale in vitro sau in vivo au mai fost evidenţiate şi alte efecte ale feniculului: hepatoprotector, hipotensiv, hipoglicemic şi anestezic local.