CEAI CALENDAR DE CRACIUN ECO 24dz SONNENTOR

CEAI CALENDAR DE CRACIUN ECO 24dz SONNENTOR

Ce este colorat și miroase a plante și mirodenii? 24 de pliculețe de ceai care vă însoțesc în perioada de dinaintea Crăciunului. Puteți opri, să contemplați și să vă încălziți la o ceașcă fierbinte de ceai. Un ceai pentru fiecare zi înaintea Crăciunului! Sărbători fericite!

1 Voie Bună (Cheery Herbal Tea) Ceai de Plante INGREDIEN-TE ecologice: frunze de mur, izmă bună (turcească), frunze de frag, gălbenele, albăstrele, petale de floarea-soarelui.

2 Secretul lui Moș Crăciun (Santa’s Secret) Ceai de Fructe INGREDIENTE ecologice: bucățele de măr, hibiscus, măceşe, scorțișoară Ceylon, pere, gutuie, coajă de portocală, cuișoare, esență de vanilie.

3 Ghimbir - Lămâi (Ginger Lemon Tea) Ceai Amestec Mirodenii şi Plante INGREDIENTE ecologice: 25 % ghimbir, lemn dulce, lemongrass, 15 % coajă de lămâie, mentă, piper negru, hibiscus. 4 Șansa Vieții (Fortune Herbal Tea) Ceai de Plante INGRE-DIENTE ecologice: izmă bună (turcească), roiniță, mentă, nalbă de pădure, bănuței, albăstrele, gălbenele.

5 Englez – Assam (Assam English Tea) Ceai Negru

6 Mere Coapte (Baked Apples Tea) Ceai de Fructe și Mirodenii INGREDIENTE ecologice: 30% bucățele de mere, măceșe, coajă de lămâi, bucățele de lămâi, bucățele de portocale, scorțișoară Cassia, coajă de portocală, ienibahar, cuișoare, lemn dulce, vanilie, anason stelat.

7 Mentă (Peppermint) Ceai de Plante

8 E Vremea pentru Turtă Dulce! (Ging erbread Time)

Ceai de Plante și Mirodenii INGREDIENTE ecologice:

hrișcă prăjită, frunze de mur dulce (tian cha), scorțișoară Cassia, portocale roșii, ienibahar, plante de hrișcă, busuioc sfânt, ghimbir, cuișoare, anason stelat, anason, cardamom, piper negru.

9 Toate-s bune! Eliberează-ți Ficatul (Liberate Your Liver) Ceai Amestec de Plante INGREDIENTE ecologice: mentă creaţă, păpădie, coada şoricelului, fenicul, lemongrass, chimen, gălbenele.

10 Salvie (Sage) Ceai de Plante

11 Ceai Turmeric Fin (Mild Turm eric ) Ceai de Mirodenii și Rooibos INGREDIENTE ecologice: 48 % turmeric, 19 % rooibos, scorțișoară Ceylon, cardamom, ghimbir, lemn dulce, piper negru, 1 % vanilie.

12 Ceai Verde Chinezesc (Chinese Green Tea) Ceai Verde

13 Focul Vieții (Zest for Life) Ceai de Mirodenii și Plante IN-GREDIENTE ecologice: anason stelat, fenicul, cardamom, mentă creață, chimen, lemn dulce, scorțișoară Cassia, scorțișoară Ceylon, coriandru, salvie, turmeric, anason, șofran.

14 Roiniţă (Lemon Balm) Ceai de Plante

15 Pai Mu Tan (Pai Mu Tan) Ceai Alb

16 Elixir cu Scorțișoară (Cinnamon Magic) Ceai de Plante și Mi-rodenii INGREDIENTE ecologice: fulgi de cocos, lemongrass, frunze de mur dulce (tian cha), scoțișoară Cassia 17 %, scorțișoară Ceylon 15%, coajă de lămâie.

17 Toate-s bune! Limpezește-ți Mintea (Calm your Nerves) Ceai Amestec de Plante INGREDIENTE ecologice: roiniţă, izmă bună, levănţică, hamei, coajă de portocale, albăstrele.

18 Şemineu (Fire Place) Ceai de Fructe cu Mirodenii INGRE-DIENTE ecologice: măceşe, bucăţele de măr, hibiscus, coajă de portocale, scorţişoară Ceylon şi esențe de portocale, vanilie.

19 Bună Dimineața (Good Morning) Ceai de Plante IN-GREDIENTE ecologice: frunze de mur, mentă, frunze de frag, gălbenele, albăstrele.

20 Pură Ușurare (Pure Lightness) Ceai de Plante și Mirodenii INGREDIENTE ecologice: ovăz verde, urzică, fenicul, cardamom, boabe de ienupăr, frunze de mesteacăn, scorțișoară Ceylon, isop.

21 Noapte de Iarnă (Winternight) Ceai de Fructe IN-GREDIENTE ecologice: măceșe, hibiscus, coajă de portocală, scorțișoară Ceylon, cuișoare, bucățele de măr, esențe de portocale, mandarine, cuișoare, școrțișoară, levănțică.

22 Echilibrant Acido-Bazic (Acid-Base Balance) Ceai de Plante INGREDIENTE ecologice: nalbă (de pădure), roiniță, frunze de mur, mentă creață, flori de soc, flori de tei, albăstrele.

23 Înger Păzitor (Guardian Angel Tea) Ceai Amestec de Miro-denii și Fructe INGREDIENTE ecologice: bucățele de măr, corian-dru, fenicul, măceșe, mentă (creață), anason, roiniță, albastrele.

24 Deliciul Crăciunului (Heavenly Christmas Delight) Ceai de Mirodenii INGREDIENTE ecologice: bucăţele de scorțișoară Ceylon, roiniță, frunze de mur, coajă de portocală, bucățele de măr, lemn dulce, cuișoare, albăstrele, gălbenele.

Păstraţi într-un loc uscat şi răcoros.

Rolul componentelor:

În China antică, arborele de scorțișoară era văzut drept pomul vieții, oricine gusta din fructele sale fiind dăruit cu nemurire și fericire eternă. Legenda spune că focul prin care pasărea Phoenix moare și apoi renaște este întreținut de mirodenii precum scortișoara. Egiptenii din antichitate foloseau scorțișoara în cosmetică și ca ingredient pentru îmbălsămarea celor morți.Scorțișoara era utilizată, totodată, în ceremoniile religioase, iar în Mexic, nordul Africii și Arabia era o mirodenie obisnuită pentru mâncare și un ingredient apreciat al ceaiului și cafelei. În Persia și apoi în Europa , scorțișoara era considerată a fi un puternic afrodisiac. Încă din Evul Mediu , scortișoara era considerată drept un stimulent al apetitului și digestiei. Într-adevăr, scorțișoara, asemeni altor mirodenii, este recunoscută pentru ușurarea digestiei și a fost folosită în scopuri medicale pentru tratarea problemelor gastrointestinale, inclusiv senzația de greață , vomitatul și diareea.

Scorțișoara este un arbore tropical din familia dafinului și atinge înălțimi de 6-7 m în sălbăticie. Are frunze ovale, adânc striate, de culoare verde-închisă pe partea superioara și verde deschis pe cea inferioară. Scoarța este netedă și gălbuie. Atât scoarța cât și frunzele sunt puternic aromate. Florile sunt mici, de culoare albă-gălbuie și cu un miros dezagreabil. Fructele sunt de culoare purpurie închisă. Partea exterioară a scoarței, miezul ei și partea interioară sunt decojite. Apoi este lăsată să se usuce complet, ceea ce face ca bucățile de scorțișoară să se curbeze ca o foiță de țigară răsucită (pe verticala fâșiilor). Câteva astfel de scoarțe sunt rulate una în alta pentru a obține un produs compact, care este tăiat apoi în lungimi uniforme și sortat conform grosimii, aromei și a culorii.

În scop fitoterapeutic, scorțișoara are efect antipiretic, antiseptic, astringent, carminativ, diaforetic, fungicid, stomahic, tonic, expectorant, antiinflamator. Toate aceste proprietăți sunt oferite de uleiul de scorțișoară care este bogat în borneol, eugenol, mircen, 1,8-cineol.

Cercetările recente au scos la iveală faptul că scorțișoara are proprietăți antioxidante și antibacteriene, și reduce factorii de risc asociați cu bolile cardiovasculare și două tipuri de diabet.

În Europa , scorțișoara este de multă vreme un ingredient favorit în bucătarie , fiind utilizată mai ales pentru budinci, plăcinte, prăjituri, checuri sau gogoși. Ea își pune în valoare aroma în ceaiuri, ciocolată caldă ori cafea. Se utilizează sub formă de pulbere.

Numită şi Melissa, această plantă şi-a primit numele de la mierea parfumată pe care albinele o fac din florile ei: anticii greci credeau că mierea de roiniţă era nectarul, hrana privilegiată a zeilor olimpieni. În Evul Mediu, faimosul medic Paracelsus a numit roiniţa „elixirul vieţii” datorită efectului său calmant asupra inimii.

„Este tonică, [...] ajută digestia; [...] stimulează sistemul nervos pe care îl fortifică şi [...] induce starea de bună dispoziţie.” A. Gautier, Manuel des plantes medicinales, 1822.

Roiniţa sau „iarba stuparului” este cunoscută din antichitate, primul care a descris-o fiind medicul Eladei – Dioscoride-Pedanios, în sec. I e.n., care îi menţiona şi unele proprietăţi terapeutice. Fiind o plantă meliferă, este vizitată frecvent de albine. De altfel, numele ştiinţific de „Melissa” derivă din cuvîntul grecesc „Melitta”, care înseamnă albină.

Este o plantă medicinală bienală care creşte în soluri cu fertilitate ridicată, mai ales în sud-vestul ţării, dar şi în Banat. Tulpinile bogate ale roiniţei formează tufe înalte. Frunzele sunt lungi şi late, cu peri scurţi şi albi. În scop fitoterapeutic se folosesc frunzele sau planta cu inflorescenţă. Florile au culoare albă sau alb gălbuie. Mirosul seamănă cu cel al lămâiei, iar gustul roiniţei este acrişor.

Roiniţa este utilizată şi în gastronomie, ca şi condiment al preparatelor culinare. Această plantă vine cu o aromă dulce, asemănătoare celei de lămâie e folosită în ceaiurile aromate de plante, în vinuri sau lichioruri, dar şi în unele formule de apă de colonie sau parfumuri datorită uleiului volatil.

Planta are multiple proprietăţi terapeutice. Acţiunea antibacteriană, antivirală şi antifungică este dată de uleiul volatil dar şi de prezenţa unor acizi polifenolcarboxilici precum acid cafeic, clorogenic, rozmarinic. De asemenea, roiniţa stimulează capacitatea mentală, concentrarea şi memoria.

Cea mai râvnită şi controversată acţiune o reprezintă aceea în ameliorarea unor maladii neurovegetative cum este maladia Alzheimer. În urma unui studiu făcut pe pacienţi diagnosticaţi cu Alzheimer în stadiu incipient şi moderat s-a constatat faptul că extractul de roiniţă ar eun efect pozitiv asupra acestor pacienţi în special asupra agitaţiei exacerbate, un efect ala acestei maladii. Studiul a fost efectuat pe o perioadă de 4 luni, de către medici specialişti, în trei centre din Iran iar doza folosită a fost de 60 pic./zi extract de roiniţă.

Cuişoarele sunt mugurii florali (bobocii) uscaţi ai arborelui aromatic Eugenia caryophyllata, originar din insulele Moluce şi Celebe şi pe larg cultivat în zonele tropicale.

Florile sunt recoltate de două ori pe an, în iunie şi decembrie, în momentul când ele trec de la culoarea verde la culoarea roz, apoi se usucă la soare până ce lumina şi aerul fac ca ţesutul mugurilor să se impregneze cu esenţa pe care o conţin, căpătând o culoare brună.

Condiment şi remediu natural, cuişoarele au fost folosite de sute de ani, schimburile comerciale cu acestea între „insulele cuişoarelor” Ternate şi China, datând de 2500 de ani.

Datarea istorică a cuişoarelor ca şi condiment, s-a găsit mult timp în urmă în relatările referitoare la vasele comerciale din 1721 ÎH. Referinţe bibliografice timpurii susţin că apropiaţii împăratului Chinei trebuia să ţină cuişoare în gură, pentru a le împrospăta respiraţia. Ca multe alte condimente, cuişoarele au fost o marfă mult apreciată şi de către de romani.

Alături de nucşoară, cuişoarele au fost unul din cele mai preţioase condimente din secolele XVI şi XVII, una din navele lui Magelan întorcându-se în 1522 încărcată cu nucşoară şi cuişoare, spre deliciul spaniolilor. Desigur, mulţi râvneau preţioasa marfă, cuişoarele la vremea aceea valorând mai mult decât greutatea lor în aur.

În 1605 olandezii au găsit drumul spre Moluccas şi au început comerţul cu cuişoare, şi extinzând cultivarea plantei, au menţinut un monopol efectiv asupra comerţului, ajungând chiar, în 1816, să dea foc unor plantaţii pentru a-i creşte preţul.

În jurul anilor 1800, planta a fost introdusă în India prin Mauritius.

În medicina tradiţională chineză, cuişoarele au fost îndelung utilizate pentru a trata indigestia, diarea, hernia, şi viermii intestinali, precum şi diferite infecţii fungice precum cele de la nivelul picioarelor la atleţi. În folclorul asiatic se spune că ţinând în gură două cuişoare fără a le mesteca sau înghiţi, putem să renunţăm la dorinţa pentru alcool.

Vindecătorii tradiţionali ayurvedici au utilizat cuişoarele din vremuri antice pentru tratamentul bolilor respiratorii şi digestive.

Naturaliştii medievali germani utilizau cuişoarele ca parte din mixturile anti-gutoase. Medicii eclectici americani timpurii le-au folosit ca tratament pentru problemele digestive, adăugându-le de asemenea medicamentelor amare, făcându-le astfel ai plăcute la gust. Ei au fost primii care au extras uleiul esenţial şi l-au aplicat pe gingii pentru uşurarea durerilor de dinţi. Câteva picături de ulei în apă erau antivomitive, iar infuzia reducea senzaţia de greaţă.

Astăzi este folosită ca plantă medicinală în special datorită efectelor sale stimulent-aromatice, având efecte pozitive şi în ulcerele stomacale, vomă, flatulenţă.

Infuzia de cuişoare, la fel apa distilată de cuişoare, pudra sau tinctura stimulează apetitul şi digestia. Uleiul esenţial este antiseptic şi analgezic, proprietăţi datorită cărora, mai ales în trecut, se folosea mult în stomatologie. Şi astăzi se foloseşte în produsele naturiste pentru cunoscutele sale calităţi bactericide împotriva bacteriilor de tip streptococ, stafilococ şi pneumococ.

Uleiul esenţial este bogat în eugenol, substanţă cu proprietăţi antiseptice şi antitermice, utilizată în medicina românească încă din secolul XIX, în afecţiuni pulmonare, sau ca analgezic local. Uleiul mai conţine acetat de eugenol, acid oleanolic, şi caryophyllen. Cercetătorii japonezi, au mai descoperit în compoziţia cuişoarelor substanţe cu efect antioxidant.