- La reducere!
- -6%
Ceai Alergoplant 50g Fares
Ceai Alergoplant 50g Fares
Antialergic, depurativ (curăţă sângele de toxine), diuretic uşor.
Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 8 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 8 puncte care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 0,16 lei.
Ceai Alergoplant 50g Fares
Antialergic, depurativ (curăţă sângele de toxine), diuretic uşor.
Beneficii:
-Contribuie la reducerea disconfortului cauzat de substanţe potenţial alergizante.
-Recomandt in erupţii cutanate şi urticarie de natură alergică.
Compozitie:
–Rădăcină de brusture (Bardanae radix)
–Sânziene (Galii veri herba)
–Trei fraţi pătaţi (Violae tricoloris herba)
–Flori de gălbenele (Calendulae flos)
–Coada şoricelului (Millefolii herba)
–Urzică vie (Urticae herba)
–Fructe de cătină (Hippophae fructus).
Administrare:
Peste o linguriţă de amestec de plante se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10-15 minute acoperit, apoi se strecoară.
Ceaiul se bea între mese.
Durata unei cure este de 1-3 luni. Cura se poate repeta după o pauză de 2 săptămâni sau la nevoie.
Copii între 1 şi 4 ani: 1/2-1 cană cu ceai pe zi.
Copii între 5 şi 12 ani: 2 căni cu ceai pe zi.
Copii de peste 12 ani şi adulţi: 3-4 căni cu ceai pe zi.
Atentionari:
Nu este indicat copiilor sub un an şi în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.
Sarcină şi alăptare: Acest ceai nu este indicat femeilor însărcinate.
Mamele care alăptează pot consuma acest ceai.
Efecte secundare şi interacţiuni: La dozele recomandate nu au fost semnalate incompatibilităţi cu medicamentele şi nici efecte secundare.
Sfaturi practice de dietă şi stil de viaţă:
Regimul alimentar trebuie să susţină procesul de purificare şi să nu mai aducă substanţe nocive sau posibil alergizante pentru organism. Astfel, evitaţi consumul de alimente rafinate, procesate şi conservate, cele cu E-uri, zahăr alb, făină albă, produse de patiserie, ciocolată, îndulcitori artificiali, băuturi carbogazoase, alcoolul, fumatul, cafeaua.
Vă sfătuim să alegeţi o alimentaţie săracă în produse de origine animală (carne, lapte, ouă) în care să predomine cerealele integrale, germenii de grâu, fructele, legumele, verdeţurile. Este bine ca acestea să fie consumate crude sau preparate cât mai uşor (fierte în abur, coapte). Uleiurile vegetale presate la rece consumate în cantităţi reduse sunt şi ele benefice.
Consumaţi minimum 2 litri de lichide pe zi (apă plată, sucuri proaspete de fructe şi legume sau ceaiuri depurative).
Recomandăm o bună igienă a pielii, evitarea cosmeticelor şi detergenţilor sintetici şi înlocuirea lor cu produse realizate doar din componente naturale.
Rolul componentelor:
Denumirea științifică a brusturelui este Arctium lappa, numele de Arctium provenind din limba greacă, unde „arktos” înseamna urs, iar „lappa” înseamnă în limba celților labă. Deci, Arctium lappa ar insemna laba ursului, probabil datorită formei frunzelor sale mari, care aduce întrucâtva aminte de urma labei unui urs.
Rădăcina de brusture era caracteristică în repertoriul medicilor populari din America și Europa. Europenii au început să o folosească puternic în Evul mediu, atât ei cât și predecesorii lor erau convinși de rolul diuretic și de curățare al sângelui prin eliminarea toxinelor din organism, chiar și microorganismele ce produc sifilis. În medicina tradițională chineză și indiană, medicii foloseau brusturele pentru tratarea răcelii, gripei și alte afecțiuni ale gâtului și pieptului.
Brusturele este o plantă bianuală (trăiește doi ani). În primul an, brusturele are doar frunze, asezate sub forma unei rozete, un adevarat laborator de fotosinteză, care hrănește cu belșug de substanțe nutritive o radacină, transformând-o într-un depozit de substanțe. Din aceasta rădăcină va crește o tulpină de până la doi metri înălțime, cu flori nu foarte spectaculoase, care până în toamnă se vor transforma în binecunoscuții scaieți, care nu sunt altceva decât semințele de brusture. Planta bună de recoltat este cea în vârstă de un an.
Brusturele s-a folosit din cele mai vechi timpuri ca un tonic pentru ficat. Are efect diuretic si ajută la eliminarea toxinelor din organism, tocmai de aceea este un bun remediu împotriva afecțiunilor pielii. Proprietățile sale antiseptice îl recomandă ca tratament pentru acnee, eczeme, psoriazis, pete maronii de bătrânețe, furuncul sau orice tip de iritație a pielii sau scalpului.
Planta are acțiune diuretică și diaforetică, cu eliminarea acidului uric și a toxinelor din organism. Efectul coleretic se datorează principiilor amare care stimulează secreția sucurilor digestive și a bilei, stimulează digestia, funcția hepatică și pancreatică. În uzul intern, brusturele se folosește împotriva răcelii, gripei, afecțiunilor renale, litiazei biliare, hipertensiunii, diabetului zaharat sau furunculilor. Totodată, ceaiurile de brusture ajută organismul să elimine toxinele. În uzul extern, brusturele și-a dovedit eficacitatea împotriva afecțiunilor bucale, herpesului, rănilor și ulcerațiilor.
Complexul de substanțe active precum inulina, mucilagiile, principiile amare, lactonele sesquiterpenice, acizii grași și vitaminele, au determinat studiile de specialitate să dovedească proprietățile benefice asupra sănătății organismului.
În fiecare an, la 24 Iunie, creștinii ortodocși sărbătoresc Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Această sărbătoare este foarte veche la noi, la români, și se mai numește popular “Sânzienele”. Dacă nu stiați, sânziana este o plantă ce înflorește tocmai în această perioadă, având multe floricele galbene. De aceea Sânziana se mai numește și “Floarea Sfântului Ioan”.
Legenda spune că Sânziana a fost o fată sărmană, rămasă orfană și de care nimeni nu avea grijă. Ea însă se ruga lui Dumnezeu să aibă milă și de ea și să ducă o viață mai bună. Dar, nu după mult timp, Sânziana se îmbolnăvi iar Sfânta Vineri, ce umbla pe pământ îmbrăcată ca o femeie simplă, o prefăcu într-o floare gingașă și firavă, după cum era și trupul ei tânăr, o floare galben-aurie, după cum îi erau și cosițele bălaie. Și fiindcă a fost binecuvântată chiar de Sfânta Vineri, florile Sânzienei apară de rău. Fiecare floricică a Sânzienei are patru petale mici, așezate în formă de cruce și de aceea are putere împotriva relelor.
Floarea de Sânziană este o floare de câmp cu inflorescenţe mărunte, pline de polen, frumos mirositoare, care înfloreşte în preajma solstiţiului de vară, în perioada coacerii cerealelor. În medicina populară, Sânziana are numeroase întrebuinţări, mirosul florii este asemănător cu cel al mierii de albine, deși gustul este amar, ceea ce ar explica beneficiile plantei în tratarea bolilor de ficat și bilă. Produsul vegetal este utilizat ca diuretic, diaforetic, antiinflamator și spasmolitic. Are o compoziție bogată în flavonoide, cumarine și taninuri, ultimele fiind responsabile de efectul cicatrizant după arsuri, iritații, acnee și de curățare al pielii.
Florile de sanziene au, în egală măsură, calități vindecătoare, de înfrumusețare și magice. Deși florile de sânziene au fost folosite ca remediu natural de sute de ani în tratamentul bolilor de ficat, reumatismului, bolilor tiroidiene, renale și nervoase, oamenii de știință n-au tratat-o cu atenția care poate i s-ar cuveni, de aceea în jurul acestei flori plutește un oarece mister.
Legenda spune că au fost odată trei feciori de împărat, frumoși și viteji, care s-au pornit cu toții la luptă, să biruiască un balaur înfricoșător, care îi înspăimântă de ani de zile pe supușii tatălui lor. Când cei trei voinici erau gata să-l răpună, balaurul le-a spus că, dacă nu-l vor lăsa în viață, mare năpastă se va abate asupra lor. Dar ei aveau inimi viteze și nu s-au dat înapoi, omorându-l. Și numai ce și-a dat suflarea jivina, că toată fața și pielea li s-a umplut de bube, și din frumusețea lor strălucitoare nu a mai rămas nimic. Cum nu se mai puteau arăta așa în lume, s-au pus în genunchi și au început a se ruga să li se curme suferința. Iar Dumnezeu le-a ascultat ruga și i-a transformat într-o floare cu tulpină fragedă, cu miros abia simțit și suav, care vindecă toate bolile pielii. Această floare se cheamă Trei-frați-pătați.
Este o specie anuală, înaltă de 10-14 cm, cu frunze ovate, flori cu 5 petale inegale și diferit colorate- superioare violacee, laterale galben-deschis, cea inferioară mai mare, galbenă. Înflorește din mai până la sfârșitul lunii august.
În medicina populară se consideră că această plantă medicinală are proprietatea de a curăța sângele (depurativ). Acțiunile terapeutice sunt datorate unui fitocomplex din care fac parte acidul salicilic și derivații săi, derivații flavonici, saponinele și mucilagul. Produsul vegetal se utilizează ca diuretic, diaforetic și purgativ, precum și în tratamentul reumatismului, artritei și aterosclerozei. De asemenea, planta este utilizată ca adjuvant în tratamentul unor afecțiuni dermatologice cum ar fi pruritul, acneea, eczemele, precum și în tratamentul unor afecțiuni respiratorii (tuse convulsivă, inflamații ale căilor respiratorii superioare, răceli însoțite de stări febrile) pentru acțiunea expectorantă imprimată de saponine.
Studii foarte recente au dovedit că iarba de trei-fraţi pătaţi conţine substanţe cu efecte citostatice.