Carpicon S supozitoare 1g Elzin Plant

Rolul componentelor:
Amestec de substanţe de consistenţa răşinii, culese de pe cel puţin 20 de specii de arbori, propolisul este pentru stup o adevărată barieră de protecţie. De altfel, cuvântul propolis vine din greacă şi înseamnă „partea dinaintea cetăţii”.
El a fost denumit aşa de către învăţaţii greci care, observând cum îşi construiesc albinele stupul, au ajuns la concluzia că această substanţă joacă rolul de pavăză împotriva agresorilor externi, propolisul făcând din stup o adevărată cetate.
Studiile moderne privitoare la proprietăţile acestui preparat natural i-au uimit pe oamenii de ştiinţă: nu mai puţin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri (incluzând şi varietăţile lor) sunt distruse de către propolis, care este cel mai puternic medicament antiinfecţios cunoscut.
Iar proprietăţile sale terapeutice nu se opresc aici, eficienţa sa fiind demonstrată în nu mai puţin de 200 de afecţiuni. Iată de ce ne-am hotărât să cunoaştem mai bine acest produs al stupului, una din cele mai puternice arme din arsenalul terapiei naturale.
Propolisul este un „cocteil” de substanţe vindecătoare, adunat din mugurii şi de pe scoarţa plopilor, a mestecenilor, a castanilor, a sălciilor, a frasinilor, a aninilor şi ale unor specii de pomi fructiferi. Cum ştiu albinele să dozeze acest elixir, să-l combine şi să-i dea în final o compoziţie unitară, aşa încât diferitele tipuri de propolis culese din diverse regiuni ale lumii să aibă proprietăţi practic similare, este o enigmă.
O enigmă este şi cum au putut medicii antici, cum ar fi Galen sau Pliniu, să identifice, fără a beneficia de mijloacele moderne, proprietăţile sale terapeutice. Un lucru este cert: primăvara, albinele culeg un medicament excepţional, adunat cu un efort uriaş, din mugurii abia ieşiţi la lumină.
Există două metode prin care apicultorii recoltează acest medicament: răzuindu-l direct de pe pereţii stupului de albine sau pentru o mai mare eficienţă, construind un colector special, ce preia progresiv producţia albinelor, care astfel sunt stimulate să culeagă cantităţi tot mai mari de propolis.
Remediu de tradiţie în medicina naturistă din România, propolisul se găseşte uşor la apicultori, fie brut, sub forma unor bulgăraşi maronii, fie lichid, ca tinctură alcoolizată. Propolisul brut de bună calitate se recunoaşte printr-un miros specific (dulceag-amărui) foarte puternic, precum şi prin lipsa de luciu (propolisul lucios are foarte multă ceară în el şi ca atare, proprietăţile sale sunt mult diminuate).
Un studiu realizat de către cercetătorii germani a arătat că la pacienţii care iau 50 de picături de tinctură de propolis de patru ori pe zi, probabilitatea de a face o infecţie cu virusul gripal scade cu până la 40%. De asemenea, la majoritatea pacienţilor trataţi astfel cu propolis, timpul de vindecare se reduce la 3-4 zile, faţă de 6-7 zile.
Propolisul este un excelent antibiotic, care acţionează progresiv inhibând dezvoltarea bacteriilor, refăcând ţesuturile lezate de către acestea, favorizând eliminarea secreţiilor în exces de pe căile respiratorii. Astfel, este eficient în ameliorarea bolilor respiratorii cu secreţii abundente şi a bronşitelor.
În acelaşi timp, tinctura de propolis, în combinaţie cu o linguriţă de miere, administrată dimineaţa pe stomacul gol, poate elimina simptomele deranjante ale colitei de fermentaţie şi de putrefacţie.
Substanţele antioxidante din compoziţia propolisului au efecte excepţionale în tratarea asteniei de primăvară. Acestea au efecte tonice nervoase, împiedică degradarea unor vitamine esenţiale pentru organism (vitamina C) şi echilibrează nivelul hormonal.

Pastura sau  painea albinelor  este un produs apicol mai putin cunoscut de catre consumatori, insa cu proprietati mult mai ridicate fata de polen.
Polenul proaspat recoltat de albine este descarcat in celulele fagurilor din cuib. Acolo albinele tinere maruntesc polenul si ii adauga o serie de enzime, dupa care este tasat pana cand celulele sunt umplute aproximativ 2/3. Peste acest amestec albinele adauga un strat de miere si unul de ceara.
Sub influenta conditiilor de umiditate si caldura din stup, stimulat de enzimele cu care este imbogatit polenul, are loc un proces de fermentatie ce dureaza aproximativ 3 luni de zile(in trei etape), dupa care rezulta pastura.
Fata de polen, pastura are o compozitie mult mai complexa datorita proceselor de fermentatie si a enzimelor si substantelor cu care albinele imbogatesc polenul. In acelasi timp, prin maruntire, invelisul exterior al polenului este distrus, acesta fiind mult mai usor digerabil.
Fata de polen, valoarea nutritiva si antibiotica a pasturii este de trei ori mai mare, continand mai multe monozaharide, vitamina K, E, C, enzime, polen cu exina lizata, antibiotice naturale, carotenoizi, lipide, carbohidrati, minerale si multe oligoelemente.
Datorita antibioticelor continute si a acidului lactic, pastura poate fi pastrata un timp mai indelungat, chiar pana la 17 ani (in conditii corespunzatoare).
Ca si celelalte produse apicole pastura nu trebuie administrata persoanelor alergive la polen. In plus, pastura nu poate fi administrata persoanelor ce sufera de diabet sau persoanelor cu afectiuni grave ale tractului digestiv.
De obicei se recomanda la inceput administrarea pasturii impreuna cu miere sau diferite tipuri de ceaiuri pentru a evita efectele legate de intoleranta.
De obicei pastura este administrata oral prin inghitire directa sau in amestec cu miere sau alte lichide.
Mai poate fi administrata si sublingual, direct in stomac (in cazul bolnavilor la care alimentatia se administreaza direct), sau sub forma de supozitoare rectale sau vaginale.
In cosmetica pastura intra in compozitia diferitelor masti in combinatie cu alte produse apicole ca laptisorul de matca si mierea.
Pastura se recolteaza de apicultori si poate fi achizitionata direct de la acestia sau din cadrul magazinelor de profil.
Trebuie insa avut grija la calitatea pasturii, deoarece de multe ori puteti achizitiona pastura la care procesul de fermentatie nu a fost incheiat (efectele acesteia fiind diminuate), si la conditiile de pastrare.