- La reducere!
- -10%
Branca Marelui Urs 60 cps Herbagetica
Branca Marelui Urs 60 capsule Herbagetica
Brânca Marelui Urs are efecte benefice asupra fertilității masculine prin îmbunătățirea calității spermei, dar și prin stimularea activității testiculelor.
Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 30 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 30 puncte care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 0,60 lei.
Branca Marelui Urs 60 capsule Herbagetica
Mărește potența, stimulează secreția de testosteron, crește libidoul.
Brânca Marelui Urs are efecte benefice asupra fertilității masculine prin îmbunătățirea calității spermei, dar și prin stimularea activității testiculelor.
Contribuie la:
-menținerea motilității normale a spermatozoizilor,
-creșterea concentrației spermatozoizilor,
-funcționarea normală a glandelor sexuale,
-stimularea secreției endocrine și exocrine a testiculelor.
Brânca ursului are efect afrodisiac, stimulează dorințele sexuale ale partenerilor și are următoarele proprietăți: acțiune vasodilatatoare, reduce tensiunea arterială, acţiune sedativă a sistemului nervos, antispastic uterin şi digestiv.
Ginsengul Chinezesc are multiple proprietăți vindecătoare ce contribuie la creșterea libidoului, stimularea fertilității, îmbunătățirea calității spermei.
Urzica are efect de detoxifiere a organismului, de întinerire a funcțiilor sexuale și de menținere a vitalității sexului masculin.
Produs notificat de Serviciul Național pentru Plante Medicinale și Produse ale Stupului, Notificare nr 5934/16.09.2011
Compoziție per 1 capsulă:
Brânca-ursului (Heracleum sphondylium) pulbere din vârfuri cu seminţe - 175,00 mg
Urzică (Urtica dioica) pulbere din rădăcină - 28,00 mg
Zmeur (Rubus idaeus) pulbere din frunze - 31,25 mg
Colţii-babei (Tribulus terrestris) extract standardizat 15-20:1 din părţi aeriene, cu 40% saponine - 119.00 mg
Ginseng Chinezesc (Panax ginseng) pulbere din rădăcină - 28,00 mg.
Administrare: 2 capsule de 3 ori pe zi (în cure de maxim două săptămâni).
Contraindicații:Nu se administrează copiilor şi femeilor însărcinate sau care alăptează.
Precauții:A se administra cu prudenţă în caz de hipotensiune arterială şi afecţiuni urinare şi ale prostatei.
Brânca ursului mai este denumită, in popor şi crucea-pământului.
Rãdãcinile de ginseng se bucurã, de mai bine de 2000 de ani, de o reputaţie ieşitã din comun, fiind considerate un panaceu. Faptul acesta s-a reflectat pânã şi în denumirea latinã a plantei („panax” înseamnã medicament universal).
Pornind probabil de la forma rãdãcinilor de ginseng, care sugereazã forma corpului uman cu mâinile şi picioarele de o parte şi de alta a trunchiului, s-a rãspândit credinţa popularã cã aceste rãdãcini ar fi bune la tratarea bolilor oricãrui organ al corpului omenesc.
Faima ginseng-ului s-a extins în ultimele decenii aproape peste tot în lumea occidentalã. Pe lângã specia asiaticã sunt cunoscute o serie întreagã de specii înrudite, dintre care cele mai familiare sunt ginseng-ul american (Panax quinquefolius) şi ginseng-ul japonez (Panax japonicus). Ginseng-ul siberian (Eleutherococcus senticosus) nu aparţine genului Panax şi nu conţine substanţele active specifice acestuia.
Plantele din genul Ginseng sunt printre cele mai vchi şi mai preţuite plante folosite în fitoterapie. Utilizarea lor în medicina chineză merge în urmă cu până la 4000 de ani. În poporul chinez există de foarte multă vreme credinţa că ginsengul (aici fiind vorba de cel asiatic, Panax ginseng) creşte longevitatea, îmbunătăţeşte sănătatea, memoria şi pofta de mâncare.
Ginsengul siberian are o poveste diferită, istoria recentă începând în 1855 când doi oameni de ştiință ruşi au călătorit din St. Petersburg înspre regiunea Ussuri din Rusia, de-a lungul râului Amur. În această regiune unul din ei a boservat o vastă zonă vegetată de acest arbust cu frunze asemănătoare castanului şi cu lăstari semănând cu ginsengul asiatic şi, nefiind capabili să identifice planta, cei doi oameni de ştiinţă au luat un exeplar cu ei înapoi la St. Petersburg pentru a o clasifica. Astfel, planta a primit denumirea Eleuthero, însemnând arbust-fără-fructe, şi denumirea specifică de senticosus, care tradusă din latină înseamnă spinos. Abia la mijlocul secolului XX a fost redescoperit, când oamenii de ştiinţă ruşi au început investigațiile ştiinţifice asupra substanţelor plantei care ”produc o rezistenţă nespecifică a organismului”. Aceste substanţe au fost denumite adaptogeni.
În occident, cercetările asupra substanţelor adaptogene au început cu Panax, acesta fiind cel mai cunoscut şi utilizat până atunci. Dar, din cauza costurilor ridicate pe care le impunea procurarea plantei, cercetătorii au căutat alternative printre speciile genului, iar cel mai promițător s-a dovedit a fi ginsengul siberian, iar începând din anii 1950 s-au realizat numeroase studii asupra efectelor acestei plante, fiind evaluată şi utilizarea sa tradiţională.
În medicina tradiţională chineză este denumit “Ci-wu-jia”. Duke (1985) a raportat faptul că planta a fost folosită în oraşul Harbin din Nord-Estul Chinei ca remediu popular pentru bronşită, afecţiuni cardiace, şi reumatism, utilizarea regulată a plantei fiind pentru a revigora organismul, a îmbunătăţi starea generală de sănătate, a îmbunătăţi memoria, pofta de mâncare, pentru creşterea longevităţii, în fond servind ca medicament preventiv şi tonic general. În Taiwan era folosit în medicina populară la pacienţi cu hepatite şi cancer.
Referinţele bibliografice, mergând până în 1960, relevă faptul că ginsengul siberian a fost utilizat medicinal şi în restul lumii timp de decade – are utilizare medicinală în Franţa fiind cuprins în Farmacopeea Franceză 10, în Germania, în Rusia, în Regatul Unit fiind cuprins de asemenea în British Herbal Pharmacopoeia, în china în Farmacopeea Republicii Populare Chineze 2005. De la publicarea primului articol în 1960, au mai apărut peste 1000 de articole despre Eleutherococcus. Preparate din ginsengul siberian au fost utilizate în scop medicinal în Germania dinainte de 1978, când a fost notificat de către autoritatea germană primul produs medicinal. Acum este pe larg comercializat în farmacii, sau în magazinele naturiste ca şi supliment alimentar, în Statele Unite şi Europa.
S-au realizat numeroase studii farmacologice şi clinice, precum şi recenzii publicate în jurnalele medicale şi farma, începând încă din 1957. În 1962 în fosta URSS a fost aprobat de către Comitetul Farmacologic un extract din plantă pentru utilizare clinică sub indicaţia de „stimulent”. În 1966 a fost recomandat în programul sovietic spaţial, iar în 1968 a fost publicată prima carte pe subiectul „Eleutherococcus”. După aceasta, rezultatele obţinute în studiile realizate în Rusia, au fost verificate de către cercetătorii din lumea întreagă.
În Rusia a fost utilizat de asemenea în spitale în secţiile de oncologie pentru a creşte toleranţa pacienţilor la efectele adverse ale chimio- şi radioterapiei.
În prezent utilizarea ginsengului siberian este pe larg recunoscută: ca şi tonic în cazul stărilor de oboseală de epuizare fizică, şi senzaţiilor de slăbiciune şi pierdere a concentrării; ca şi profilactic şi tonic revigorant pentru îmbunătăţirea stării psihice şi mentale în astenia funcţională, ca întăritor, în stări de convalescenţă; ca adaptogen, pentru a creşte rezistenţa organismului în cazul expunerii la factori stresanţi precum temperaturile ridicate sau scăzute, epuizare fizică, visusuri, bacterii, produse chimice, condiţii de muncă extreme, poluare chimică sau fonică.
Tribulus a devenit populară în rândul atleților după ce consumul de steroizi a devenit ilegal la competițiile olimpice şi cele internaționale și, astfel, nivelul de testosteron trebuia crescut fără a stimula în mod artificial nivelul de hormoni.
Deși diverse studii referitoare la „efectul său asupra dezvoltării musculaturii și a întăririi acesteia” se desfăşoară destul de lent, tribulus încă se consideră că determină indirect creșterea nivelului de testosteron; rezultatul este creșterea masei musculare fără grăsimi și, prin urmare, această plantă rămâne în fruntea suplimentelor folosite de atleți.
Tribulus are un efect important asupra funcției sexuale; studiile clinice au demonstrat clar influența acesteia asupra creșterii libidoului și a stimulării activității sexuale și, astfel, creșterea performanței sexuale atât la bărbați, cât și la femei. Adevărul este că, de-a lungul timpului, această plantă s-a utilizat pentru creșterea performanței sexuale, iar mai multe studii au demonstrat că reduce cazurile de sterilitate la femei și impotența la bărbați, precum și numărul de cazuri de libido scăzut la ambele sexe. Un studiu a demonstrat o creștere a nivelului de testosteron, iar în cazul libidoului și al reflexelor sexuale, o creștere cu 71%, atunci când s-a folosit această plantă pentru cazurile în care libidoul a scăzut.
S-a observat o reducere semnificativă a efectelor secundare după stimularea artificială a hormonilor sexuali. Potrivit unor cercetători, consumul de tribulus are un rezultat mai promițător, deoarece aceasta menține echilibrul hormonal.
Formulele inovative Herbagetica reunesc, în principal, extracte din plante. Extractul este mult mai intens, mai eficient și mai rapid absorbit de către organism decât simpla pulbere din plante. Astfel, formulele pe bază de extracte sunt net superioare ca efecte benefice și rapiditate a vindecării față de produsele din simple pulberi din plante măcinate.
Încă de la început Herbagetica a creat formule și produse unice și inovative. Acestea și-au dovedit imediat eficacitatea prin rezultatele excelente asupra sănătății organismului. Ulterior, și alți producători au copiat multe dintre produsele Herbagetica. Produsele copiate sau contrafacute pot arăta asemănător ca aspect, denumire sau ca formulă cu varianta originală Herbagetica, dar nu conțin întotdeauna aceleași substanțe active benefice și pot fi chiar periculoase pentru sănătate. De asemenea, diferența cea mai importantă, chiar și la formulări identice, este dată de furnizorii plantelor și extractelor - se știe că mulți furnizori din China sau India pot oferi ingrediente cu “acte în regulă“, la prețuri foarte mici, dar în realitate acele ingrediente sunt contrafăcute, sintetice sau cu un conținut foarte mic de principii active.