BOMBOANE SALVIE & ARONIA FARA ZAHAR 75GR
Fără zahăr
Vegan
Cu îndulcitor și vitamine
INGREDIENTE: îndulcitor: isomalț, acidifianți: acid citric și acid lactic, salvie - extract de plante (0,5%), concentrat de aronia (0,38%), vitamina C, arome naturale, îndulcitori: aspartam, acesulfam K, ulei de salvie (0.09%), mentol.
Informații suplimentare: îndulcitorul isomalț, consumat în exces poatea avea un efect laxativ. Conține o sursă de fenilanină.
*%=valoare nutrițională de referință (NRV).
CONDIȚII DE PĂSTRARE: loc uscat și răcoros.
A se consuma de preferință înainte de: a se vedea data inscripționată pe ambalaj.
CONȚINUT: 75 g
VALORI NUTRIȚIONALE MEDII: per 100 g
Valoare energetică
999 kJ / 240 kcal
Grăsimi, din care:
0.1 g
- acizi grași saturați
0.1 g
Carbohidrați, din care:
98 g
- zaharuri
0.2 g
- din care polialcooli
98 g
Fibre
0.1 g
Proteine
0.1 g
Sare
0.01 g
Vitamina C
256 mg / 320%*
Rolul componentelor:
Aronia (Aronia melanocarpa) sau scorușul negru reprezintă un arbust înrudit cu mărul, fiind o parte a familiei Rosaceea (din care fac parte și mărul sau trandafirul) și are fructe care pot fi roșii sau negre.
Fructele de aronia sunt considerate una dintre cele mai bogate surse de antioxidanți, drept urmare consumul de aronia prezintă numeroase beneficii pentru sănătate.
Aceste plante sunt originare din America de Nord, dar aronia crește și în alte părți ale lumii, inclusiv în Europa și chiar și în România. În diverse piețe, puteți găsi în anotimpul cald fructe de aronia proaspete pe care le puteți prepara în diverse moduri sau consuma crude.
În mod tradițional, fructele de aronia au fost folosite ca un remediu împotriva răcelii de către populația nativă din America de Nord.
Fructele de aronia au o cantitate ridicată de vitamina C, mangan, vitamina K, acid folic, fier, vitaminele A și E. Aceste fructe au un conținut ridicat de polifenoli, un grup de antioxidanți care includ acizi fenolici, antocianine și flavonoli, ceea ce le conferă fructelor nuanța lor închisă la culoare.
Fructele de aronia au un efect puternic astringent și de aceea sunt utilizate în principal pentru a produce sucuri, piureuri, gemuri, siropuri, ceaiuri și vinuri. Pot fi consumate și crude, dar, ca urmare a conținutului ridicat de tanin, gustul astringent și amărui poate fi prea intens. Prin congelare, se mai reduce puțin din cantitatea de tanin, astfel încât gustul lor poate fi mai dulce, deci ați putea încerca să le consumați după decongelare.
Dacă totuși nu vă încântă suficient gustul lor, dar doriți să beneficiați de calitățile lor impresionante pentru sănătate, ele sunt de asemenea disponibile sub formă de pudră sau suplimente alimentare. Consumul lor în acest mod vă permite, de asemenea, să controlați mai ușor și aportul zilnic, astfel încât acesta să fie suficient de ridicat pentru a avea un impact pozitiv asupra sănătății voastre.
Aronia are multiple beneficii pentru sănătate, ca urmare a conținutului ridicat de antioxidanți. Marele număr de studii efectuate asupra sucului sau extractului de aronia care confirma eficacitatea acestuia în prevenirea sau tratarea unor afecțiuni severe precum cele cardiace, hepatice, diabetul sau infecțiile bacteriene și virale, precum și capacitățile sale antioxidante uriașe dovedesc faptul că aronia, indiferent de forma în care alegem să o consumăm, poate fi un aliat de nădejde al sănătății noastre.
Nativă zona Mării Mediteraneene, în tradiţia fitoterapiei salvia are una din cele mai lungi istorii de utilizare.
Plantă ierboasă, cu frunzele groase, verzi-argintii, caracteristice, cu nervaţiunea proeminentă pe faţa inferioară, acoperite cu peri moi şi denşi; florile albastru-violete mai rar albe.
Salvia a prezentat o mare importanţă de-a lungul istoriei, atât pentru proprietăţile sale culinare cât şi pentru cele medicinale.
Planta era denumită uneori Salvia salvatrix (Salvia salvatoare).
Denumirea latinească Salvia, care înseamnă înţelept, provine de la credinţa că planta avea proprietatea de a îmbunătăţi memoria. Salvia are multe proprietăţi care i-au fost atribuite în mai multe culturi, de exemplu romanii credeau că ea poate conferi imortalitate.
Se spune că grecii şi romanii au preţuit foarte mult numeroasele proprietăţi vindecătoare ale salviei. Romanii o tratau ca sacră şi au creat o ceremonie specială în vederea colectării ei. Ambele civilizaţii au utilizat-o ca şi conservant pentru carne, o tradiţie care a continuat până la introducerea metodelor de congelare.
Tot romanii au fost aceia care dus-o în Britania şi, după ce a fost valorificată timp de secole în această ţară pentru proprietăţile sale antibacteriene, în perioada Tudorilor a început utilizarea sa în domeniul culinar.
Din vremea anticilor până în Evul Mediu a circulat un proverb latinesc – Cur moriatur homo cui Salvia crescit in horto? (Cum să moară un om dacă îi creşte salvie în grădină?).
În China, un proverb asemănător spunea: „Cum poate un om îmbătrâni, când are salvie în grădina sa?”
Este scris că „dorinţa salviei este de a face oamenii nemuritori”, iar de-a lungul istoriei au fost relatate puterile sale legendare de a aduce longevitatea.
Medicii arabi din secolul al X-lea credeau că salvia aduce importalitatea, în timp ce în secolul XIV europenii o utilizau pentru a se proteja de vrăji. Cerinţa de salvie era atât de mare în China în perioada secolului XVII, încât se spune că chinezii ofereau la schimb danezilor trei lăzi de frunze de ceai verde pentru o ladă de frunze de salvie.
În districtul Jura din Franţa, în Franche-Comte, se considera că planta atenuează durerea, atât pe cea fizică, cât şi pe cea mentală. Un vechi text francez spunea: „Salvia ajută nervii şi prin puterile sale paralizia este vindecată şi febra pusă pe fugă”.
John Gerarde (botanist şi herbalist englez, 1545 – 1611 | 1612) spunea: „Salvia este deosebit de bună pentru cap şi creier, ea învie simţurile şi memoria, întăreşte tendoanele, readuce sănătatea la cei care au suferit de paralizie, şi ia tremurul membrelor”. El a împărtăşit credinţa populară că planta era eficace împotriva muşcăturilor de şarpe, şi spunea: „Nimeni nu ar trebui să se îndoiască de utilitatea Sage Ale, dacă este făcut aşa cum trebuie, cu salvie, vindecea (Betonica), Scabiosa, Nardostachys, Asperula şi seminţe de fenicul”.
Pepys (n.1633 – d.1703, membru în Parlamentul Englez, renumit pentru jurnalul ţinut) în jurnalul său spunea: „Între Gosport şi Southampton am observat un mic cimitir în care se obişnuia să se pună pe fiecare mormânt salvie”.
O veche tradiţie recomandă plantarea vârnaţului alături de salvie, ţinând astfel la distanţă broaştele râioase faţă de plantele utile. Se spunea că dacă salvia se usucă într-o grădină, proprietarului îi vor merge prost afacerile, altă tradiţie spunea că soţia stabileşte regulile atunci când salvia creşte viguroasă în grădină.
În Farmacopeea Statelor Unite, frunzele sunt încă prescrise oficial, aşa cum au fost şi în Farmacopeea Londoneză, dar în Europa în general, salvia este acum neglijată de către medici, chiar dacă este încă utilizată în medicina „domestică”.
Terapeuţii au utilizat această plantă pentru a calma leziunile pielii. Se mai ştie că salvia are şi efect antiseptic uşor. Este benefică pentru păr, dând volum, fiind un balsam natural şi întărind foliculul pilos în timp ce curăţă la rădăcină. Interesant, s-a găsit de asemenea că salvia conţine un procent moderat de estrogen natural, substanţă care a fost folosită mai târziu în scop medicinal în doze mici pentru normalizarea menstrelor şi reducerea simptomelor menopauzei.
Medicina românească de la începutul secolului XX, atribuie salviei acţiune stimulentă generală, tonifiantă, antisudorală, anticatarală, calmantă a sistemului nervos, cardiotonică. Medicina populară o întrebuinţa îndeosebi ca ceai, pentru toate aceste efecte ale ei, precum şi în cazuri de stomatite şi gingivite grave cu sângerări, contra bolilor de gât, ori încă în comprese şi pentru spălarea rănilor purulente şi ulceraţiilor.
În British Herbal Pharmacopoeia (1971-1983) salvia este recomandată în dispepsie cu flatulenţă, hiperhidroză, faringite, uvulite, stomatite, gingivite, glosite. Monografia Comisiei E o recomandă intern în caz de probleme dispeptice şi transpiraţie excesivă, iar extern în inflamaţii ale mucoasei orale şi faringiene.
Stima cu care salvia a fost privită, nu s-a diminuat. În anul 2001, Asociaţia Internaţională a Plantelor i-a acordat salviei titlul de „Planta anului”.
Ceea ce culturile vechi ştiau din experienţă, şi anume că salvia poate reduce procesele de alterare, este acum demonstrat de oamenii de ştiinţă, care au reuţit izolarea a numeroase terpene cu capacitate antioxidantă.
Compuşii caracteristici din salvie cărora li se atribuie utilizările sale tradiţionale sunt uleiul volatil şi taninurile.
Efectele antioxidant şi antiseptic au fost demonstrate în studii in vitro, iar efectul antihiperhidrotic a fost deja demonstrat şi la oameni.
Un studiu publicat în 2013 arată implicarea flavonoidelor estrogenice dintr-un extract etanolic din Salvia officinalis, în reducerea bufeurilor ce apar la manopauză.
Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la această plantă.
Acest ceai nu este indicat femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează.
