Arniflora Arnica Gel 28.35g Secom

Arniflora Arnica Gel 28.35g Secom

Sustine actiunea reparatorie asupra pielii.

Beneficii:
-contine 8% extract de Arnica
-sustinerea proceselor reparatorii si a actiunii asupra pielii congestionate
-reconfortarea, racorirea si calmarea picioarelor obosite
-reducerea actiunii nocive a radicalilor liberi asupra pielii, exercitand efect antioxidant

Compozitie:
-aqua 
(apa purificata)
-alcohol denat. 
-Arnica montana extract 
(extract de Arnica)
-Hamamelis virginiana water 
-carbomer 
-sodium hydroxide

Administrare:
Se aplica gelul in strat subtire pe zona afectata. Se maseaza usor sau se foloseste o compresa. Pentru rezultate optime, a se utiliza cat mai repede dupa incident.
Adulti si copii peste 2 ani: se aplica gelul pe zona afectata de maximum 4 ori/zi.
In cazul persoanelor cu hipersensibilitate se recomanda testarea pe o suprafata mica de piele inainte de utilizare.

Deoarece produsul include ingrediente provenite din surse naturale, acesta nu este standardizat din punct de vedere al proprietatilor organoleptice. Astfel, pot exista variatii privind culoarea, mirosul sau aspectul de la un lot la altul, fara a influenta eficienta sau siguranta produsului.
Fiecare lot de materie prima si de produs finit sunt supuse unui riguros proces de verificare, pentru asigurarea eficientei, biodisponibilitatii si sigurantei corespunzatoare.

Atentionari:
A nu se aplica in zona sanului de catre femeile care alapteaza.
A nu se aplica copiilor sub 2 ani decat la recomandarea consultantului de specialitate.

Rolul componentelor:
Arnica este o plantă perenă de munte din familia Asteraceae (Compositae), ce vegetează exclusiv în flora spontană, cu rizom cilindric, oblic, cu o rozetă bazală de frunze, o tulpină simplă, cu număr redus de frunze, cele bazale ovat-eliptice cu peri scurţi şi aspri, iar cele tulpinale mai mici, 2-3 perechi opuse. Inflorescenţele sunt galbene, mari, cu diametrul de 4-8 cm, situate terminal; fructele sunt achene cu papus aspru. Se recomandă în scop medicinal recoltarea florilor, care se face împreună cu receptaculul, în iunie şi iulie; recoltarea trebuie să se facă doar de la o parte din plante, pentru a nu se produce restrângerea arealului.
Plantă medicinală cunoscută şi utilizată încă din anii 1500 şi încă populară şi astăzi. Un efect de vindecare a rănilor a fost atribuit arnicii în manualul lui Tabernaemontanus (medic şi botanist, părintele botanicii în Germania) în 1613. În timpul Evului Mediu, arnica a fost folosită ca remediu natural pentru multe afecţiuni precum hematoame, răni, varice, flebite, gută, reumatism, indigestie şi în boli cardiovasculare; în Germania, arnica este folosită din 1957 ca remediu în diferite probleme precum: răni, hematoame, dizlocaţii articulare, entorse, contuzii, edeme cauzate de fracturi, pentru tratamentul sistematic al problemelor musculare şi articulare asociate reumatismului, împotriva furunculozei, a inflamaţiilor cauzate de muşcăturile de insecte şi flebite superficiale, şi pentru tratamentul inflamaţiilor mucoasei orale şi a gâtului asociate gingivitei şi ulcerului aftos.
Medical, la noi în ţară s-au întrebuinţat atât rădăcina, cât şi frunzele şi florile. Medicina românească de la mijlocul secolului trecut menţionează ca efecte ale plantei stimularea sistemul nervos şi a sistemului vascular; circulaţia şi respiraţia devin mai active; se favorizează eliminarea urinei şi a sudoarei. Se mai observă o acţiune hemostatică în hemoragii, deci o indicaţie a plantei în stările apopleptice, în epistaxis (scurgere de sânge din nas), în hemoptizii, urinare cu sânge etc.
Arnica era considerată o plantă foarte activă, acţiunea sa stimulentă fiind din cele mai puternice. Nervii, mucoasa stomacală şi cea intestinală sunt indeosebi stimulaţi; de asemenea întregul sistem glandular şi limfo-ganglionar, precum şi rinichii; în plus, scaunele prea frecvente sunt normalizate. Extern, florile, planta întreagă şi rădăcinile sunt utilizate în comprese pe rănile inflamate, iar intern combat hemoragiile şi stările febrile.
Medicina populară românească a apreciat întotdeauna puterea vindecătoare a arnicii, utilizată mai ales sub formă de tinctură, în special în vindecarea rănilor. În general, în prezent se recomandă în principal utilizarea externă a plantei; intern are efect ocitocic, vasoconstrictor, antiaterosclerotic, dar la persoanele sensibile chiar şi la administrare externă se pot produce iritaţii locale.
Preparatele homeopate s-au arătat a fi imunostimulente. Florile de arnică conţin ulei esenţial în compoziţia căruia intră în special lactone sescviterpenice care apar adesea sub forma derivaţilor esterici. Pe lângă compuşii uleiului esenţial se mai numără flavonoide, hidroxicumarine, şi acizi fenil acrilici. Utilizarea medicinală a arnicii a determinat efectuarea unor cercetări extensive, deferite sescviterpene fiind izolate încă din 1953, constituenţii cei mai relevanţi din această grupă fiind consideraţi helenalina şi 11,13-dihidrohelenanina precum şi derivaţii acestora.