Amestec de uleiuri esentiale RELAXARE 10 ml BIONOVATIV

Amestec de uleiuri esentiale RELAXARE 10 ml BIONOVATIV

Pentru sănătate și pentru o performanță optimă în muncă, fiecare dintre noi are nevoie de perioade de detașare completă față de orice activitate.

Momentele de relaxare sunt cele cu ajutorul cărora ne recăpătăm energia și echilibrul. Altfel, suprasolicitarea fizică, mentală sau emoțională, duce la situații neplăcute în care organismul sau psihicul cedează.

De aceea, o anumită perioadă de timp, în fiecare zi, trebuie rezervată relaxării. Iar pentru a putea profita din plin de acestea, uleiurile esențiale sunt soluția ideală. Conform studiilor de specialitate, acestea dețin proprietăți de relaxare, detensionare, eliberarea de emoții negative.

Mai jos sunt acțiunile fiziologice ale acestui produs:

• contribuie la relaxarea optimă;
• susține calmul în caz de tensiune, iritabilitate, stare de neliniște;
• are efect calmant, susține relaxarea și somnul de calitate;
• susține funcționarea sistemului nervos;
• contribuie la circulația sângelui care este asociată cu performanța și creativitatea creierului.

Mod de utilizare:

Se iau câte 3-4 picături de 2 ori pe zi. Fiecare doză se dizolvă în prealabil într-o linguriță de miere sau într-un sfert de linguriță de ulei alimentar.

Ingrediente. Uleiuri esențiale de:

• Lămâie (Citrus limon): 2,5 ml;
• Lavandă (Lavandula angustifolia): 1,8 ml;
• Portocală-dulce-de-Valencia (Citrus sinensis): 1,7 ml;
• Arbore-de-Tămâie–sacră (Boswellia sacra): 1,5 ml;
• Lavandă (Lavandula officinale): 0,7 ml;
• Mandarin-roșu (Citrus nobilis/ reticulata): 0,5 ml;
• Busuioc (Ocimum basilicum): 0,5 ml;
• Dafin (Laurus nobilis): 0,5 ml;
• Cardamom (Elettaria cardamomum): 0,3 ml.

Prezentare:

Recipient de sticlă, 10 ml, ambalat în cutie de carton.

Precauții și contraindicații:

Poate interacționa cu anticoagulantele la administrare concomitentă.

A nu se utiliza nediluat. Se utilizează doar diluat în miere sau ulei alimentar, nu și în apă. A nu se consuma de către copii, femeile însărcinate sau care alăptează, persoanele cu boli autoimune.

Atenționări:

A nu se lăsa la îndemâna și la vederea copiilor mici. A se consuma de preferință, înainte de: vezi data înscrisă pe ambalaj. A se păstra bine închis, ferit de umiditate și căldură. Produsul este un supliment alimentar și nu trebuie să înlocuiască un regim alimentar variat și echilibrat și un mod de viață sănătos.

Produs notificat de Serviciul Național pentru Plante Medicinale, Aromatice și Produse ale Stupului

Notificare nr. 15112/27.08.2021

Rolul componentelor:

Lămâiul este un arbust care se întâlneşte la noi în ţară ca plantă de cultură.  Ramurile de lămâi au ţepi, frunze ascuţite la vârf, lucioase, de culoare verde închis.

Frunzele emana miros plăcut când sunt rupte. Florile sunt albe, iar fructul este rotund şi are coaja de culoare galbenă.

lanta conţine, proteine, apă, ulei volatil, flavonoide, adelhide, acid malic, citrat de potasiu, citrat de calciu, vitamina pp, A, D, E, vitamine din grupul,  B acid citric, fructoză  .

Lămâia are acţiune antiseptică, antioxidantă, astringentă, cicatrizantă, calmantă, diuretică, depurativă, vermifugă, antireumatică,  bactericidă, carminativă, febrifugă, tonică şi antiinflamatoare.

Sub formă de infuzie, decoct, suc de lămâie sau ca atare este recomandată în caz de hipertensiune arterială, paraziţi intestinali, stări febrile, inflamaţii, boli gastrointestinale, stări de greaţă, boli hepatice, boli ale aparatului respirator, cefalee, convalescenţă, litiază urinară, litiaza biliară, boli reumatice, gută, epitaxis, icter, obezitate.

Este indicată şi în curele de slăbire, deoarece  contribuie la arderea grăsimilor.

Sub formă de gargară, spălături şi băi locale, lămâia este benefică în cazul aftelor bucale, blefarite, glosite, herpes, negi, veruci, pistrui, întepături de insecte, plăgi, seboree sau  stomatită.  

În cantităţi mari, sucul de lămâie poate cauza greaţă, diaree, crampe abdominale şi leziuni ale mucoasei gastrice, de aceea este contraindicat în cazul în care aveţi ulcer sau gastrită.

Dacă beţi multă apă cu lămâie şi aveţi probleme cu stomacul, în timp s-ar putea să simţiţi arsuri sau să deveniţi predispus spre apariţia refluxului gastric.

Consumul de lămâi este contraindicat persoanelor care suferă de afecţiuni renale, biliare sau digestive.

Sucul de lămâie albeşte dinţii - se pune un amestec în părţi egale de suc de lămâie şi apa cu care se clătesc dinţii.

Lămâia se foloseşte în diverse măşti atât singură cât şi în combinaţie în diverse amestecuri (cu miere, suc de fructe, de legume, ou, plante etc. ), având efect dezinfectant, regenerant, contra ridurilor.

În cazul tenurilor grase se aplică suc de lămâie de două sau trei ori pe zi ,se lasă să se usuce timp de 15-20 min,  după care se curăţă cu apă călduţă. Astfel, se reglează secreţia de sebum şi are loc vitaminizarea pielii .

Pentru îndepărtarea punctelor negre de pe faţă se masează faţa seara şi nu se clăteşte până dimineaţa iar  efectul este miraculos şi punctele negre dispar ca prin minune.

Pentru îndepărtarea mătreţii se masează părul cu suc de lămâie, se lasă de seara până dimineaţa apoi se clăteşte iar părul devine strălucitor şi sănătos.

Lavanda - Încă din cele mai vechi timpuri, femeile (în special) s-au bucurat de generozitatea naturii, care a avut întotdeauna grijă de frumuseţea lor. Lavanda este cea mai cunoscutã dintre ierburile mirositoare şi a fost iubitã şi cautatã de secole. Romanii şi nord africanii o foloseau la parfumarea apei din bãile publice.

Levănţica sau lavanda este un semiarbust peren cu flori care au un miros plăcut și sunt de culoare albastru-violet. Înflorește în iunie-august și are o longevitate de 20-30 ani. În scopuri medicinale se recoltează numai florile detașate de pe axul inflorescenței, sau toată inflorescența, când corola nu este complet deschisă.

Florile de lavandă prezintă acțiune tonic generală și cardiotonică, colagog-carminativă și determină o creștere a debitului biliar și renal. Uleiul volatil îi imprimă plantei și un efect detoxifiant, prin creșterea eliminării toxinelor prin piele. Totodată este tonic stimulent, acesta reglează excitabilitatea unor receptori interni și crește pragul de excitabilitate al inimii.

Prezintă un efect relaxant asupra tractului digestiv, calmează spasmele și colicele asociate diverselor patologii (tensiune nervoasă, indigestie), relaxând musculatura.

Totuşi lavanda trebuie folosită cu precauţie de persoanele alergice deoarece poate provoca iritaţii sau inflamaţii ale pielii. Anumite specii de lavandă foarte puternice sunt contraindicate în primele 3 luni de sarcină. Efectul calmant al lavandei poate interacţiona cu anumite medicamente de sinteză a căror acţiune este similară.

Portocal -  arboraş sempervirescent din familia Rutaceae, nativ în Sud-Vestul Asiei, cu trunchiul rotund şi foarte ramificat, acoperit de o scoarţă lucioasă maroniu-verzuie; frunzele ovate, întregi, lucioase, acuminate, netede, acoperite cu glande oleifere foarte mici, străvezii, ce eliberează aroma la frecare; florile mari, albe, foarte aromate; fructele mari, intens luminos colorate, suculente, aromate şi în general cu gust acrişor reconfortant.

Genul Aurantium cuprinde mai mulţi arboraşi sempervirescenţi nativi în China şi India, în prezent complet aclimatizaţi în Sudul Europei şi pe ambele continente ale Americii în zonele calde. Pe lângă cele două varietăţi de portocale (dulci şi amare), genul mai cuprinde lămâile, limele, grapefruit-ul, bergamotele şi citrona (C. medica).

Majoritatea autorilor din ultimele două secole au căzut de acord că, din cauza lipsei totale a altor dovezi, singurul fruct Citrus citat de vechii greci este de fapt fructul „citron” (Citrus medica L.), lămâile şi portocalele fiind introduse în Europa Medievală de către arabi. În drumul cuceririlor lor din Asia şi  Africa, departe de teritoriile influenţate de Imperiul Roman, arabii au devenit familiarizaţi cu portocalele (Citrus aurantium L.) care aparent au fost aduse din India în anii 920 pentru a fi cultivate în Oman, iar de aici au fost duse în Irak, Siria şi Egipt. Pe de altă parte, alţi autori cad de acord asupra faptului că portocalele, lămâile şi limele erau cultivate în Italia încă din secolul I, aceştia bazându-şi afirmaţiile pe mozaicurile şi picturile murale găsite în Pompeii şi Herculaneum.

Cuceritorii spanioli au introdus apoi portocalul în America de Nord, în Georgia şi Florida.

Florile de portocal produc prin distilare o mică cantitate de ulei, cu un parfum remarcabil, utilizat în parfumerie. O oarecare altă aromă se obţine dacă se distilează apa de pe florile de portocal la temperaturi moderate, apa în sine fiind bine impregnată cu ulei volatil aromat. Ambele preparate sunt produse în special în Italia şi Franţa din florile de portocală de Sevilla.

Coaja de portocală conţine un ulei esenţial care poate fi obţinut prin distilare sau presare, fiind folosit în parfumerie şi cofetărie. Coaja de portocal prezintă proprietăţi stimulente, carminative şi tonice, dar este utilizată în principal ca agent aromatizant pentru alimente şi băuturi, fiind, de exemplu, un ingredient primar în Curaçao Liquer. Mai este folosită şi pentru prepararea marmeladei. Foarte mult folosită în Statele Unite ca remediu pentru pierderea în greutate. Decoctul din frunze este tradiţional folosit ca tonic digestiv, sedativ, stimulent al apetitului, în dispepsie şi în curele de slăbire. Uleiul esenţial este folosit ca antispasmodic. Fructul abundă în vitamine şi minerale.

Medicina ştiinţifică românească de la mijlocul secolului trecut utiliza infuzia din frunze pentru proprietăţile sale antispasmodice şi digestive. Florile se preparau sub formă de apă de flori de portocal, aceasta fiind întrebuințată ca antispasmodică (calmantă) şi pentru aromatizarea poțiunilor sau a siropurilor. Cojile constituiau un tonic amar, fiind considerate stomahice şi aromatice, utilizate îndeosebi ca sirop de coji de portocale amare. Esenţa de flori de portocal sau de Neroli (ulei de flori de portocal) intra în prepararea Apei de Colonia (tinctură de esenţă de lămâie compusă).