Vitaminizant cu Macese si Catina F154 63cpr Fares

Vitaminizant cu Macese si Catina F154 63 comprimate masticabile Fares

Susţine rezistenţa naturală a organismului.
Sursă  de vitamina C.

Beneficii:
-susține sistemul imunitar, creşte capacitatea de apărare a organismului
-suport pentru formarea şi funcţionarea globulelor roşii
-tonic general
-util în perioadele de convalescenţă, în stări de surmenaj şi oboseală
-antioxidant.

Compozitie/capsula:
-zahăr
-extract moale din fructe de măceşe (Cynosbati fructus] şi fructe de cătina (Hippophae fructus) 42,5 mg
-vitaminizant şi antioxidant: vitamina C 34mg
-ulei esenţial de lămâie (Cltrlaetheroleum)
-excipienţi (agent de tncărcare: amidon, antraglomerant: talc).

Administrare:
Copil 3-6 ani: 1 comprimat masticabil de 2 ori pe zi, cu minim 30 de minute înainte de masă.
Copii 7-14 ani:1 comprimat masticabil de 3 ori pe zi, cu minim 30 de minute înainte de masă.
Copii peste 14 ani şi adulţi: 2 comprimate masticabile de 3 ori pe zi,cu minim 30 de minute înainte de masă.
Se fac cure de o lună. Cura se poate repeta după o pauză de o lună.
Un comprimat conţine min.34,5  mg vitamina C, asigurând 43,1% din vaIoarea nutrițională de referinţă.

Fructele de măceş sunt foarte apreciate pentru conţinutul lor bogat în vitamina C: carotenoide, vitaminele A, 81, 82, E, P,PPş1K. Măceşele au cu 40-50% mai multă vitamina C decât lămâia şi cu 60% mai mult decât grapefruitul.

Fructele de catina alba aduc un aport important de vitamine (C,A, 81, 82, B6,B9, D, E, P, PP) şi acizi graşi esenţiali. Dau rezultate rapide în recuperarea după efort fizic şi intelectuaI,scad durata perioadei de convalescenţă . Cresc rezistența organismului faţă de microorganismele poteţial patogene şi împiedică degradarea celulelor prin efectul puternic antioxidant.

Uleiul esențial de lămăie este stimulant leucocitar, crescând apărarea organismului împotriva infecţiilor.

Atentionari:
Nu se recomandă în caz de diabet şi în caz de hipersenslbllltate la oricare dintre ingredientele produsului.

Femeile însărcinate şi mamele care alăptează pot lua câte 1comprimat de 3 ori pe zi timp de 4 săptămâni. Cura se poate repeta după o pauză de o Iună.

Acest produs se poate utiliza concomitent cu medicamentele.
La dozele  recomandate  nu  au  fost efecte secundare.

Pentru a avea  o  imunitate  optima recomandăm un regim alimentar bogat în vitamine (86, 812, C, E, beta-caroten) şi minerale (fier, zinc) care stimulează mecanismele de apărare ale organismului. Acestea se regăsesc în fructele proaspete (citrice, cătină, mere, fructe de pădure, kiwi, căpşuni, caise), în legumele de cuIoare roşie, portocalie, galbenă şi verde [morcovi,tomate, ardei, dovleac, broccoli, spanac, porumb, ceapă roşie, usturoi,etc.) consumate crude, sau preparate cât mai uşor [fierte în abur, coapte), cereale integrale, ciuperci,seminţe şi oleaginoase neprăjite, uleiuri vegetale presate la rece, iaurt şi chefir (conţin lactobacili care ajută refacerea florei intestinale şi a imunităţii), produse apicole (polen, propolis, păstură, lăptişor de matcă).
Reduceţi consumul de alimente rafinate care sărăcesc organismul de săruri minerale şi vitamine, alimente procesate şl conservate, dulciuri şi produse de patiserie. zahăr alb (se înlocuieşte cu miere), îndulcitorl artificiali, consumul de băuturi carbogazoase, alcool,tutun, cafea. Pentru o imunitate bună a organismului menţineţi un program de viaţă cat mai ordonat, cu somn la ore potrivite, realizaţi zilnic exerciţii fizice, ieşiţi în natură cât mai des posibil.

Rolul componentelor:

Catina este un arbust tufos şi spinos originar din Europa şi Asia, înalt de până la 3 m, cu frunze îngust lanceolate pe partea inferioară cu peri argintii. Florile mici, galbene, dispuse în inflorescenţe globuloase, apar înaintea frunzelor. Fructele portocalii, sferice, cu sâmbure tare, se recoltează în perioada august-octombrie, până la primul îngheţ.
Termenul Hippophae derivă din cuvintele greceşti hippo care înseamnă cal, şi phaos care înseamnă lucios. În Grecia antică, fructele de cătină erau date cailor pentru a avea blana lucioasă.
Originea în timp a cultivării şi utilizării cătinei nu este cunoscută, ea a fost utilizată medicinal în China, Mongolia şi Tibet de cel puţin 12 secole pentru multe afecţiuni.
Fructele sunt pe larg folosite în lumea întreagă, putând fi consumate sub formă de sucuri, siropuri, sosuri, jeleu sau marmeladă, sau amestecate cu lapte sau brânză.
În 1988 China a desemnat băuturile din cătina pentru sportivi ca băuturi oficiale pentru atleţii săi la Olimpiada de la Seul. Cosmonauţii ruşi au primit suplimente constând în băuturi pe bază de cătină pentru îmbunătăţirea sănătăţii şi a rezistenţei la stres în spaţiu.
Ca multe alte fructe, şi cele de cătină sunt bogate în vitamine (A, C, E şi K) şi o varietate de bioflavonoide şi carotenoide, alături de o combinaţie de acizi organici care se presupune că contribuie la presupusele proprietăţi anticarcinogenice.
Având efecte tonice, energizante, hepatoprotectoare, de vindecare a rănilor, de stimulare a imunităţii şi antioxidante, fructele de cătină sunt utile ca tonic general, într-o largă varietate de afecţiuni, în boli inflamatorii, pulmonare, afecţiuni hepatice, ulcer stomacal, afecţiuni metabolice, la prevenirea răcelilor, a bolilor cardiovasculare, şi la reducerea efectelor secundare ale tratamentelor în cancer; ajută la vindecarea rănilor şi multor afecţiuni cutanate, susţine sănătatea pielii.
Activitatea antioxidantă este bine documentată şi stă la baza potenţialului anti-îmbătrânire al fructelor de cătină.

Plantă indigenă în Europa, măceşul este un arbust ghimpos, de 2-3 m, cu ramuri arcuite, frunze penat-compuse cu marginile dinţate. Florile sunt mari, cu sepalele răsfrânte şi cu petalele roz. Fructul, măceaşa, este un fruct fals (se dezvoltă din caliciu), roşu, lunguieţ, închizând în interiorul său adevăratele fructe (achene), cu aspect de seminţe păroase.
Medicii antichităţii – Dioscorides, Plinius, Teophrastus, Hippocrates au încadrat măceşul în tezaurul lor medical.
Deja pe vremea lui Hippocrates era cunoscută ca un agent antiinflamator.
După Matthiolus (1626), măceşele se administrau în gonoree şi dizenterie. Cu miere se utilizau ca antihelmintice, împotriva calculilor urinari şi a dificultăţilor apărute la, urinare cauzate de aceştia.
Fructele de măceş au devenit oficiale în Farmacopeea Britanică în 1885. În cel de-al doilea război mondial Anglia a ajuns în imposibilitatea de a mai importa citrice, astfel guvernul englez a încurajat culegerea şi folosirea măceşelor ca sursă de vitamina C.
Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX aprecia în deosebi la măceşe bogăţia în vitamina C. Ceaiului de fructe de măceş i se mai atribuia un efect purgativ şi de combatere a stărilor catarale uşoare ale intestinului; extractul fluid de măceşe era indicat pentru combaterea pietrelor la rinichi şi vezicula fierei. Se considera că ceaiul de măceşe înlesneşte digestia, potoleşte setea şi produce diureză; iar acţiunea diuretică are marele avantaj că, chiar la o lungă întrebuinţare nu produce nici o iritare pe rinichi sau pe băşică, ceea ce-l face foarte indicat în bolile căilor urinare şi de rinichi.
Măceşele conţin foarte puţin ulei volatil, caroten, pectine, dextroză, acid citric şi acid malic şi taninuri; „seminţele” conţin urme de vanilină. Nu în ultimul rând, măceşele sunt bogate în vitamina C. Unele experimente au arătat că extracele din pulpă au efect bactericid asupra E. Coli.
Cercetările au demonstrat că mulţi compuşi din extractele de măceşe au proprietăţi antioxidante şi antiinflamatoare.