ULTRA ZEAXANTHIN 30CPS - Secom

ULTRA ZEAXANTHIN 30CPS - Secom

Formula complexa pe baza de antioxidanti si extracte din plante cu rol in protejarea retinei si in imbunatatirea acuitatii vizuale.

Beneficii:

-Imbunatatirea structurii aparatului ocular si la mentinerea acuitatii vizuale
-Protectia cristalinului, retinei si maculei: reducerea nivelului radicalilor liberi prin efect puternic antioxidant
-Reducerea distrugerii vaselor de sange la nivelul retinei cauzata de excesul de radicali liberi, imbatranire, nivelul crescut al glucozei din sange
-Protectia impotriva distrugerilor provocate de razele ultraviolete
-Mentinerea acuitatii vizuale pe timp de noapte si capacitatea de distingere a culorilor

Compozitie/capsula:

Zeaxantina 6 mg
(din Craite [Tagetes erecta])(extract din floare)
Luteina 3 mg
(din Craite [Tagetes erecta])(extract standardizat din floare, garantat 132mcg zeaxantina)
Spanac 200 mg
(Spinacia oleracea)(frunza)
Afin 100 mg
(Vaccinium spp.)(fruct)
Afin 10 mg
(Vaccinium myrtillus)(extract standardizat din fruct, garantat 3.6mg [36%] antocianozide)
Rozmarin 35 mg
(Rosmarinus officinalis)(extract din frunza)
Vitamina C 60 mg

Administrare:

Cate 1 capsula/zi la masa cu 200ml de apa sau conform recomandarii consultantului de specialitate.

Atentionari:

A nu se administra femeilor insarcinate.

Rolul componentelor:
Luteina este un pigment galben care se găseşte în galbenuşul de ou, în unele alge şi plante şi în celulele folosensibile din fundul ochiului. Ajută la menţinerea unei vederi sănătoase. Consumul crescut de luteină scade riscul degerescenţei maculare, cauza principală a orbirii vârstnicilor
Luteina (şi izomerul său chimic zeaxantina) este un membru al familiei carotenoidelor. Conferă culoare galbenă fructelor şi legumelor, cum ar fi mango, papaya, porumbul dulce şi roşiile. Cu toate acestea, cantităţile cele mai mari de luteinase găsesc în legumele verzi, precum varza, spanacul şi napii, broccoli, varza de Bruxelles, fasolea, prazul, şi anumite tipuri de lăptuci şi salate, mai cu seama , sunt şi ele surse dietetice bune. Cu cât leguma este mai verde, cu atât conţine mai multă luteină. Iar legumele crude sunt o sursă mai bună decât cele fierte.
Luteina este un antioxidant. Asta înseamnă că are capacitatea de a neutraliza radicalii liberi nocivi (substanţe produse de poluare, radiaţii, mâncare prăjită şi arsă, lumina soarelui şi combustie) care pot intra în corp. Aceşti radicali liberi pot deteriora celulele şi accelera îmbătrânirea. La un moment dat, se credea că toţi antioxidanţii slujesc aceluiaşi scop, dar s-a demonstrat că ei au funcţii specifice.
Se consideră că aceasta joacă un rol important în menţinerea unei vederi sănătoase, pentru că este pigmentul principal care se găseşte în zona de sensibilitate vizuală maximă. Pe măsură ce îmbatrânim, celule cu pigment retinal devin mai puţin eficiente, retina degenerează şi vederea centrală se pierde treptat. Acest proces este cunoscut ca degenerescenta maculară legată de vărstă (DMLV).
Una dintre cauzele degenerescenţei maculare este deteriorarea produsă de radicalii liberi în lumina soarelui. Luteina poate proteja macula, actionand ca un filtru optic pentru lumina soarelui şi ca un antioxidant pentru a absorbi radicalii liberi. Luteina poate juca un rol şi în menţinerea imunităţii.Studiile ştiinţifice au constatat în general un risc crescut de degenerescenţă maculară la un nivel scăzut de luteină în dieta sau în sânge, însa nu avem înca la dispoziţie dovezi concludente ca un consum mai ridicat ar reduce incidenţa DMLV sau ar ajuta la tratarea ei. Câteva studii mici au furnizat nişte rezultate încurajatoare. Un studiu american recent a stabilit că suplimentarea cu luteină şi alţi antioxidanţi la persoanele cu o DMLV incipienţă a avut un efect benefic asupra funcţiei maculare. Iar un alt experiment publicat în Optometry arătat că o doză zilnică de 10 mg de luteină, luată singură sau cu alte suplimente antioxidante, a îmbunătăţit funcţia vizuala la 90 de pacienţi cu DMLV atrope într-un interval de 12 luni.
Cercetările referitoare la rolul luteinei în prevenirea cataractei nu au fost până acum încurajatoare. Suplimentele cu luteină au îmbunătăţit însă acuitatea vizuală şi sensibilitatea la lumină puternică (fotofobia) la persoanele cu cataractă.
În aşteptarea rezultatelor unor viitoare cercetări, este important de respectat o dietă bogată în legume cu frunze verzi, care ar trebui să ofere cantităţi mari de luteină. Dacă nu vă plac legumele crude, s-ar putea ca dieta dvs. să fie deficitară în acest nutrient.

Afinul este un subarbust stufos, rămuros, cu frunze mici, ovale, iar fructul este numit afină și reprezintă o bacă de culoare albastru-închisă, zemoasă, cu suc violaceu, cu gust plăcut dulce acrișor. Înflorește în lunile mai-iunie.
Frunzele și fructele de afin conțin compuși antioxidanți ce pot preveni afecțiunile cardiovasculare sau agravarea acestora. Pe lângă vitamina C, fructele mai conțin antocianozide, împreună cu hiperozidă și quercetrin (flavonoide). Sinergismul acestor compuși generează efecte benefice asupra sănătății organismului. Antioxidanții previn formarea radicalilor liberi și daunele asupra celulelor în cazul oxidării, daune ce conduc la formarea celuleor canceroase. Antocianii ajută de asemenea la creșterea rezistenței pereților vaselor de sânge și cresc fluxul de circulare al sângelui, evitând astfel și agregarea plachetelor sanguine. Extractul din frunză de afin protejează vasele împotriva aterosclerozei prin scăderea nivelului LDL colesterol (colesterol rău), factor major în formarea plăgilor de aterom. Cercetări recente au demonstrat că extractele din fructe și din frunze prezintă beneficii terapeutice printre care și efectul de inhibare al histaminei de către fructele de afin, mecanism atribuit abilității crescute a afinului în vindecarea rănilor și a ulcerului gastrointestinal. Acest mecanism se datorează unor taninuri catehice, compuși cu acțiune astringentă și antiinflamatoare. Studii pe extractul de frunză de afin arată ca această plantă est eficientă împotriva unor germeni precum Escherichia coli și Staphylococcus aureus.
Primele menţiuni în scrierile europene despre efectele benefice ale afinului asupra sănătăţii datează aproximativ din anul 1100. Utilizarea acestuia pentru efectele sale asupra ochilor a fost cu adevărat răspândită mai ales pe teritoriul actual al Italiei, dar conform legendei, în timpul celui de-al doilea război mondial era consumat sistematic de piloţii flotei aeriene britanice, mai ales înaintea raidurilor nocturne. Amerindienii cunoşteau proprietăţile de conservant natural ale afinelor. Ei făceau o mâncare numită pemmican, care consta într-un amestec de afine cu carne uscată sau peşte uscat, făcute pastă iar aceasta le asigura oamenilor necesarul de proteine şi vitamine. De asemenea, conţin o mare cantitate de vitamina C. Iată de ce, expuşi riscului de a face scorbut, marinarii de odinioară duceau cu ei în lungile călătorii pe mare butoaie întregi de afine.
Indienii foloseau afinele şi ca medicament, amestecându-le cu făină de porumb şi punând cataplasme pe răni pentru a preveni infectarea sângelui.