Coșul tău
Nu mai sunt produse in coșul tău
- La reducere!
- -10%
Ulei pentru Acnee 20ml HempMed Pharma
OzoneAcne Ulei pentru Acnee 20ml HempMed Pharma
Produsul poate fi utilizat in sustinerea naturala a organismului in acnee.
Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 107 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 107 puncte care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 2,14 lei.
OzoneAcne Ulei pentru Acnee 20ml HempMed Pharma
Hempmed Pharma este un brand romanesc de produse de înaltă calitate , ozonificate, pe baza de cânepă, uleiuri vegetale, uleiuri esențiale și extracte naturale.Prin ozonificare ,se asigura o absorbtie de pana la 10 ori mai buna a substantelor active din uleiuri. Pe tot lantul de productie exista TRASABILITATEA , control si analize riguroase, facute de laboratoare superspecializate din Romania, Austria , Elvetia și Spania .Urmam filozofia kaizen in controlul calitatii in fiecare etapa. Tinem legatura cu clientii cel putin 10 ore pe zi prin mijloacele social media si educam populatia prin intermediul emisiunilor tv realizate, influencerilor si doctorilor care explica pe intelesul tuturor de ce este bine sa foloseasca produsele noastre naturale. Formulele noastre sunt realizate cu mare atenție, echipa noastră verifica de fiecare dată ca întreg procesul de producție sa se desfășoare conform iar produsul finit sa ajungă la dumneavoastră în siguranță.
Indicații: Produsul poate fi utilizat in sustinerea naturala a organismului in acnee.
Grație formulei sale, Ozonacne reduce inflamația, reduce durerea.
Ingrediente:Uleiuri ozonate
-Ulei de cânepa (Cannabis sativa)
-Ulei de cocos (Cocos nucifera)
-Ulei de măsline (Olea europaea)
-Ulei de oregano (Origanum vulgare)
-Mentha Piperita oil
Ce este ozonul?
Ozonul este un gaz compus din trei molecule de oxigen (formula chimică O3) și este unul dintre cei mai puternici antioxidanți care există în natură. Este produs în cantități mari în atmosfera Pământului datorită efectului razelor ultraviolete asupra moleculelor O2 care – încărcate negativ – dobândesc un al treilea atom de oxigen.
Uleiul ozonat patrunde 2,5 cm in interiorul corpului si acolo se disociaza din ozonide in ulei si ozon , rezultand:
· un efect local de ozonoterapie ,
· creșteabsorbția de pana la 10 ori a compușilor activi din uleiuri .
Utilizare: 1-2 pufuri de 2-3ori pe zi, pe piele. Aplicați uleiul ozonat pe fata (pentru coșuri / piele cu acnee nu vă masați pielea, frecați ușor pe toată fața).
Formă de prezentare : sticluță albastră de cobalt care asigură păstrarea efectelor benefice ale uleiurilor ozonate 24 luni . Dotată cu pulverizator pentru aplicare facila. Conținut net 20 ml.
Păstrare:in ambalajul original, la loc uscat si răcoros, ferit de soare.
Reactii adverse: fiind un produs natural si neavand substante de sinteza, produsul este foarte bine tolerat, dar daca apar reactii alergice acestea dispar la intreruperea administrarii produsului.
Precautii:A nu se lasa la indemana copiilor.
A se feri de pulverizare regiunea ochilor.
Certificări: ISO 9001, ISO 22000, GMP -Siguranta produsului cosmetic
Rolul componentelor:
Canepa este o plantă binecunoscută din familia Cannabaceae, erbacee, anuală sau bienală, dioică (florile sunt unisexuate şi sunt dispuse pe indivizi diferiţi), de obicei ramificată, cu frunze lung peţiolate, 3 la 7 penate, cu foliolele lanceolate şi serate; florile femele reduse la perigon, cu o singură bractee şi grupate într-o inflorescenţă spiciformă, cele mascule formează panicule bogate în polen; fructul este o achenă gri-verzuie, lucioasă, lungă de 3,5-5 mm şi lată de 2,5-4 mm.
Botaniştii au polemizat multă vreme pe marginea încadrării botanice a cânepei, unii susţinând existenţa a mai multor specii, alţii doar a mai multor varietăţi. Se consideră totuşi că, de vreme ce plantele, prin hibridizare, produc seminţe fertile, cânepa poate fi clasificată ca o singură specie, dar cu cel puţin o subspecie importantă.
Locul de origine al cânepei este vestul Asiei şi India, unde Bast a raportat că aceasta se cultiva pentru seminţe. Cânepa a fost bine cunoscută de către grecii şi romanii din antichitate, dar se pare că aceştia nu erau familiarizaţi cu proprietăţile sale narcotice. Dioscorides menţiona doar că sucul proaspăt din seminţe domoleşte durerile de urechi, aceeaşi afirmaţie fiind făcută şi de către Galen. Herodot o menţionează, de asemenea, şi afirmă că sciţii o cultivau şi o foloseau pentru a-şi face haine. În India, în schimb, era cunoscută ca şi „stimulatoarea plăcerii”, „provocatoarea dorinţei”, „liantul prieteniei”, „cauza mersului legănat”, „autorul râsului” etc. Pliniu a menţionat planta sub numele de Cannabis. Denumirea plantei, derivă din grecescul cannabis şi latinescul sativa, însemnând folositor.
În nordul Europei planta a ajuns probabil înaintea migraţiei anglo-saxone. Aceasta era cultivată în special pentru extragerea fibrelor din care erau confecţionate articole de îmbrăcăminte şi frânghii. În sănătate, oficial folosite erau seminţele, care sunt menţionate în cărţile medievale ca şi calmante pentru tuse. În plus, seminţele de cânepă au constituit un ingredient popular pentru diferite feluri de mâncare, dar Matthiolus avertiza asupra efectului anafrodisiac manifestat la utilizarea frecventă. În Letonia, cânepa verde era consumată ca remediu pentru arsuri la stomac. În Rusia şi Grecia, uleiul de cânepă era consumat în timpul posturilor severe și prelungite, constituind uneori aproape singurul aliment. Medicinal, seminţele mai erau prescrise în caz de pleurezie, icter, viermi intestinali.
Seminţele, neposedând efecte hipnotice, sunt şi astăzi consumate ca aliment, proaspete sau preparate, fiind destul de gustoase, dar greu de separat de coajă. Acestea conţin în jur de 27,1% proteine, 25,6% grăsimi şi 7,4% carbohidraţi. Uleiul extras din ele este foarte nutritiv, bogat în acizi graşi esenţiali. În fitoterapie sunt folosite ca şi analgezice, antihelmintice, diuretice, emoliente, emenagoge, febrifuge, laxative şi tonice. Sunt utile în tratamentul constipaţiei cauzate de retenţia de lichide. Pot fi, datorită conţinutului de acizi graşi esenţiali, foarte utile în tratamentul multor afecţiuni nervoase.
În zona temperată, uleiul este preluat şi procesat de la plantele femele care au fost lăsate să stea după ce au fost recoltate plantele mascule producătoare de fibre. Fibrele se obţin din tulpini; acestea sunt puternice şi foarte durabile, şi sunt şi astăzi utilizate pentru confecţionarea ţesăturilor grosiere şi a frânghiilor. Uleiul obţinut prin deshidratarea seminţelor este folosit la iluminat, la fabricarea săpunurilor, vopselelor şi lacurilor etc. Atunci când sunt utilizate pentru fabricarea hârtiei, tulpinile sunt recoltate toamna şi topite sau aburite până când fibrele pot fi eliminate. Fibrele sunt fierte timp 2 ore sau mai mult, cu leşie, apoi bătute într-o moară cu bile sau Hollander bătător. Se obţine o hârtie de culoare albă.
Botaniştii au polemizat multă vreme pe marginea încadrării botanice a cânepei, unii susţinând existenţa a mai multor specii, alţii doar a mai multor varietăţi. Se consideră totuşi că, de vreme ce plantele, prin hibridizare, produc seminţe fertile, cânepa poate fi clasificată ca o singură specie, dar cu cel puţin o subspecie importantă.
Locul de origine al cânepei este vestul Asiei şi India, unde Bast a raportat că aceasta se cultiva pentru seminţe. Cânepa a fost bine cunoscută de către grecii şi romanii din antichitate, dar se pare că aceştia nu erau familiarizaţi cu proprietăţile sale narcotice. Dioscorides menţiona doar că sucul proaspăt din seminţe domoleşte durerile de urechi, aceeaşi afirmaţie fiind făcută şi de către Galen. Herodot o menţionează, de asemenea, şi afirmă că sciţii o cultivau şi o foloseau pentru a-şi face haine. În India, în schimb, era cunoscută ca şi „stimulatoarea plăcerii”, „provocatoarea dorinţei”, „liantul prieteniei”, „cauza mersului legănat”, „autorul râsului” etc. Pliniu a menţionat planta sub numele de Cannabis. Denumirea plantei, derivă din grecescul cannabis şi latinescul sativa, însemnând folositor.
În nordul Europei planta a ajuns probabil înaintea migraţiei anglo-saxone. Aceasta era cultivată în special pentru extragerea fibrelor din care erau confecţionate articole de îmbrăcăminte şi frânghii. În sănătate, oficial folosite erau seminţele, care sunt menţionate în cărţile medievale ca şi calmante pentru tuse. În plus, seminţele de cânepă au constituit un ingredient popular pentru diferite feluri de mâncare, dar Matthiolus avertiza asupra efectului anafrodisiac manifestat la utilizarea frecventă. În Letonia, cânepa verde era consumată ca remediu pentru arsuri la stomac. În Rusia şi Grecia, uleiul de cânepă era consumat în timpul posturilor severe și prelungite, constituind uneori aproape singurul aliment. Medicinal, seminţele mai erau prescrise în caz de pleurezie, icter, viermi intestinali.
Seminţele, neposedând efecte hipnotice, sunt şi astăzi consumate ca aliment, proaspete sau preparate, fiind destul de gustoase, dar greu de separat de coajă. Acestea conţin în jur de 27,1% proteine, 25,6% grăsimi şi 7,4% carbohidraţi. Uleiul extras din ele este foarte nutritiv, bogat în acizi graşi esenţiali. În fitoterapie sunt folosite ca şi analgezice, antihelmintice, diuretice, emoliente, emenagoge, febrifuge, laxative şi tonice. Sunt utile în tratamentul constipaţiei cauzate de retenţia de lichide. Pot fi, datorită conţinutului de acizi graşi esenţiali, foarte utile în tratamentul multor afecţiuni nervoase.
În zona temperată, uleiul este preluat şi procesat de la plantele femele care au fost lăsate să stea după ce au fost recoltate plantele mascule producătoare de fibre. Fibrele se obţin din tulpini; acestea sunt puternice şi foarte durabile, şi sunt şi astăzi utilizate pentru confecţionarea ţesăturilor grosiere şi a frânghiilor. Uleiul obţinut prin deshidratarea seminţelor este folosit la iluminat, la fabricarea săpunurilor, vopselelor şi lacurilor etc. Atunci când sunt utilizate pentru fabricarea hârtiei, tulpinile sunt recoltate toamna şi topite sau aburite până când fibrele pot fi eliminate. Fibrele sunt fierte timp 2 ore sau mai mult, cu leşie, apoi bătute într-o moară cu bile sau Hollander bătător. Se obţine o hârtie de culoare albă.
Oregano creşte prin fâneţele din regiunile de deal şi de munte. Este o plantă semilemnoasă perenă, un arbust ce poate atinge 60cm înălţime. În pământ are un rizom lignificat gros de 2-3 cm din care iau naştere atât tulpini sterile, cât şi florifere, patru unghiulare, drepte şi ramifcate în partea superioară, dar şi numeroase rădăcini filiforme.
Frunzele sunt opuse, de 1-4cm lungime, de formă ovală, aproape glabre, cu marginea întreagă sau uşor dinţată. Vara face flori de culoare liliachie, adunate în bucheţele.
În scopuri medicinale de la oregano se folosesc frunzele, florile şi seminţele.
Conţine ulei volatil (timol, carvacrol), acizi cafeic şi rozmarinic, tanin şi serpilină.
Oregano are numeroase beneficii, dar este cel mai cunoscut pentru proprietăţile sale digestive, expectorante, antivirale, antibacteriene, antifungice, antiparazitare, antioxidante şi antiinflamatorii. În plus, oregano este cunoscut pentru proprietăţile sale antioxidante puternice, ca antimutagen şi anticancerigen.
Oregano ameliorează digestia, previne balonarea, protejează inima, scade colesterolul, scăzând riscul de atac de cord sau accident vascular cerebral, tratează Giardia, o boală intestinală cauzată de parazitul Giardia şi protejează celulele de acţiunea nocivă a radicalilor liberi.
Uleiul de oregano poate provoca reacţii adverse la persoanele alergice la plantele aromatice (familia Lamiaceae). De asemenea, uleiul de oregano este interzis femeilor gravide sau bolnavilor de anemie feriprivă, acesta putând reduce absorbţia de fier în organism.
Frunzele sunt opuse, de 1-4cm lungime, de formă ovală, aproape glabre, cu marginea întreagă sau uşor dinţată. Vara face flori de culoare liliachie, adunate în bucheţele.
În scopuri medicinale de la oregano se folosesc frunzele, florile şi seminţele.
Conţine ulei volatil (timol, carvacrol), acizi cafeic şi rozmarinic, tanin şi serpilină.
Oregano are numeroase beneficii, dar este cel mai cunoscut pentru proprietăţile sale digestive, expectorante, antivirale, antibacteriene, antifungice, antiparazitare, antioxidante şi antiinflamatorii. În plus, oregano este cunoscut pentru proprietăţile sale antioxidante puternice, ca antimutagen şi anticancerigen.
Oregano ameliorează digestia, previne balonarea, protejează inima, scade colesterolul, scăzând riscul de atac de cord sau accident vascular cerebral, tratează Giardia, o boală intestinală cauzată de parazitul Giardia şi protejează celulele de acţiunea nocivă a radicalilor liberi.
Uleiul de oregano poate provoca reacţii adverse la persoanele alergice la plantele aromatice (familia Lamiaceae). De asemenea, uleiul de oregano este interzis femeilor gravide sau bolnavilor de anemie feriprivă, acesta putând reduce absorbţia de fier în organism.
Misiunea lor este de a ajuta un numar cat mai mare de oameni sa isi recapete starea de sanatate cu ajutorul uleiurilor esentiale naturale, obtinute in sistem ecologic.
Mottoul lor este "Imagine no borders for healing" (Imaginati-va ca nu exista granite pentru sanatate). Si adevarul este ca natura , printr-o evolutie de milioane de ani ne pune la dispozitie cele mai bune remedii pentru vindecare.
Nicio recenzie