Ulei Esential Vanilie Bio Sonnentor

Rolul componentelor:
Vanilla planifolia, sursa binecunoscutei păstăi de vanilie, este o orhidee căţărătoare, nativă în pădurile tropicale din Mexic, cu tulpina groasă, suculentă, şi frunze ascuţite, groase, netede şi cu marginile întregi, garnisite cu numeroase rădăcini aeriene; florile apar în grupuri axilare având culoare galben-pal cu structura caracteristică orhideelor; fructul este o păstaie lungă, pendentă, şi care uscată şi anume tratată devine binecunoscutul baton de vanilie din comerţ.
Denumirea Vanilla derivă din cuvântul spaniol „vanilla” care însemnă „mică păstaie”. Vanilia a fost folosită printre popoarele din Mexic din vremuri imemoriale, ca aromatizant pentru dulciurile lor, şi făcută cunoscută pentru Lumea Veche de către cuceritorii spanioli. Istoricul spaniol Hernandez, o descria sub denumirea botanică de Aracus aromaticus, menţionând, de asemenea, denumirea sa mexicană – Tlilxochitl. Clusius, în 1602 o denumea Lobus oblongus aromaticus. Denumirea generică a plantei a fost stabilită în 1752, de către Plumier, iar denumirea actuală a speciei pe care o găsim în comreţ (Vanilla planifolia), în 1808 de către Andrews. Astăzi planta este cultivată în multe zone calde ale Globului precum Brazilia, Honduras, Java, Africa şi Indiile de Vest.
Din punct de vedere medicinal, vanilia este considerată un stimulent aromatic. Se consideră că este carminativă, înviorează mintea, previne somnul, creşte energia musculară şi este utilă, sub formă de infuzie, în stări de iritaţii nervoase, reumatism, şi forme uşoare de febră. Este considerată afrodisiacă şi cel mai mult folosită în parfumerie, şi pentru aromatizarea unor produse farmaceutice precum tincturile, siropurile, unguentele.
În medicina românească din mijlocul secolului trecut, vanilia era folosită îndeosebi datorită proprietăţilor sale afrodisiace, afirmându-se că aceasta „stimulează înclinaţiunile sexuale”.
Aroma caracteristică a vaniliei este dată în principal de prezenţa unui principiu cristalin, vanilina (m-methoxip-oxibenzaldehida), care nu există în păstăile verzi, dar se formează în timpul procesului de maturare printr-o serie de reacţii enzimatice. Se găseşte şi în multe alte plante, fiind sintetizată artificial pentru prima dată din coniferină, o glucozidă care se găseşte în cambiul arborilor de pin; la începutul secolului XX se fabrica pe larg din uleiul de cuişoare, printr-o serie de reacţii chimice, pornind de la eugenol. Alţi constituenţi raportaţi, prezenţi în păstaia de vanilie, sunt acidul vanilic, anisaldehida, acidul hidroxi benzoic, acidul anisic, anisil alcoolul, precum şi acid caproic, vitispirane, eugenol, fenoli, fenol eter, compuşi carbonilici, esteri, benzil eter, lactone, 25% carbohidraţi, 15% grăsimi, B complex, săruri minerale precum cele de magneziu, calciu, zinc, mangan, potasiu şi fier care constituie până la 6 procente.
În prezent, vanilina este folosită extensiv ca agent aromatizant în produsele alimentare, băuturi, parfumerie şi industria farmaceutică.
Pe de altă parte, vanilina a fost ştiinţific evaluată, în studii pe culturi de celule, raportându-se un efect anticlastogenic (se pare că are abilitatea de a reduce leziunile cromozomiale cauzate de razele X şi lumina UV), de asemenea, efect antimutagenic; s-a documentat faptul că vanilina este un inhibitor eficient al siclizării celulelor roşii din sânge la pacienţi suferind de anemie; s-a recunoscut, de asemenea activitatea afrodisiacă şi s-a determinat şi un efect antioxidant. Recent, s-a reuşit producerea de vanilină în culturile unor difetite tulpini de drojdii.