Tonimel Energizare 20 fiole Apivitalis

Tonimel Energizare 20 fiole Apivitalis

Ineditul Tonimel Energizare Api Vitalis este un produs apicol original care combină lăptișorul de matcă, mierea crudă și ginsengul, fiind ideal pentru susținerea la efort a organismului.

Beneficii:

- întărește sistemul imunitar;

- efect tonic, ideal pentru stările de epuizare fizică și psihică (stres, examen, competiții);

- efect antioxidant, regenerant și vitalizant.

Lăptișorul de matcă crud este un superaliment, fiind un puternic tonifiant fizic și intelectual.

- bogat în 10 HDA, este un adevărat aliat al sistemului imunitar în lupta împotriva bacteriilor și virușilor;

- singura sursă naturală de acetilcolină, protejează memoria și sistemul nervos împotriva stresului, redând vitalitatea trupului si a minții;

- fiind bogat în vitaminele din complexul B, minerale, proteine și aminoacizi, este un remediu natural împotriva oboselii fizice si psihice.  

Gingsengul este numit popular și “esența umană” datorită formei sale, fiind recunoscut încă din antichitate pentru calitățiile sale energizante și revigorante.

- adaptogenii din ginseng cresc rezistența organismului în lupta cu stresul si oboseală;

- îmbunătățește memoria și funcțiile cerebrale, ajutând sistemul nervos să lupte împotriva insomniilor, stresului și a depresiilor;

- mărește randamentul fizic, fiind eficient împotriva oboselii, mai ales a celei cronice;

- tonic general al organismului, ajută sistemul imunitar în lupta împotriva agenților patogeni.  

Mierea polifloră este o miere completă, obținută din nectarul mai multor specii de plante. Diversitatea nectarului din care provine, îi conferă acestui sortiment și un conținut bogat în vitamine (B1, B2, B3, B5, B6, vitamina C, vitamina K etc) și minerale (Ca, Mg, Fe), fiind un produs sugestiv în alimentația copiilor și a vârstnicilor.

Ingrediente pentru o fiolă de 10 ml (10.75 g):

Apă purificată: 5.73 g; miere polifloră naturală: 4.63 g; lăptișor de matcă crud: 1 g; extract natural vâscos de ginseng: 0.08 g; extract natural uscat de ginseng: 0.02 g. 

Mod de prezentare și livrare:

Pachet format dintr-o cutie cu 20 fiole energizante de 10ml.

Mod de administrare:

Adulți: 2 flacoane / zi, de preferință înainte de micul dejun. 

Copii: 1 flacon / zi, de preferință înainte de micul dejun. 

Se poate administra ca atare, se agită bine fiola înainte de deschidere, se rup ușor cele două vârfuri ale fiolei sau se scurge conținutul într-un pahar cu apă sau ceai.

Se recomandă cure de 30 de zile, de cel puțin 2 ori pe an - primăvara, în perioadele cu imunitatea scăzută, și toamna, pentru a vă pregăti de sezonul rece. Se poate consuma pe întreaga durataă a anului, fără restricții.

Mod de păstrare:

Se păstrează la temperatura camerei, într-un loc ferit de lumină, între + 5 ° C si + 25 ° C. 

Atenționări!

Acesta este un supliment alimentar și nu trebuie să înlocuiască o dietă variată și echilibrată și un stil de viață sănătos.

A nu se depăși doza recomandată pentru consumul zilnic.

Nu este recomandat persoanelor alergice la produsele apicole.

A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor mici. 

Rolul componentelor:

Unul dintre remediile naturale care şi-au dovedit eficienţa de-a lungul timpului este lăptişorul de matcă.

Numit de vechii greci sursa tinereţii veşnice, lăptişorul de matcă este, astăzi, studiat în marile universităţi ale lumii, ajungând să fie considerat un adevărat elixir al tinereţii, al sănătăţii şi al frumuseţii, pentru că eficienţa sa a fost dovedită în cazul mai multor afecţiuni.

Lăptişorul de matcă este o substanţă secretată de glandele hipofaringiene ale albinelor, cu care sunt hrănite larvele de albină în primele trei zile de viaţă ale acestora. Doar regina stupului se bucură de preţiosul lăptişor pe toată durata vieţii sale. Iar pentru că se hrăneşte în mod exclusiv cu această comoară a naturii, matca trăieşte până la 5 ani – fapt cu totul uimitor, din moment ce albinele muncitoare au, în medie, o durată de viaţă de doar … 45 zile!

Lăptişorul de matcă conţine o serie întreagă de vitamine, minerale, enzime, toată paleta de aminoacizi esenţiali, dintre care unii nu pot fi sintetizaţi de organismul nostru. Tocmai de aceea lăptişorul de matcă este considerat un supliment alimentar esenţial!

Conţine şi acel acid deja celebru 10-HDA, care are un puternic efect antiviral, antibacterian şi antifungic, ceea ce face ca lăptişorul de matcă să ne întărească sistemul imunitar. Ne scapă de răceli, de gripe, de tot felul de infecţii şi face ca rănile să ni se vindece mult mai repede.

Nu trebuie să uităm însă că lăptişorul de matcă este singura sursă naturală de acetilcolină, o substanţă esenţială în transmiterea influxului nervos, ceea ce face ca lăptişorul de matcă să îmbunătăţească memoria, să crească puterea de concentrare şi randamentul intelectual. Este excelent în perioada de creştere a copiilor, în perioadele de examene, dar şi atunci când încep să apară primele semne de degradare neuronală.

Este considerat un stimulent natural al imunităţii organismului, dar ajută şi la scăderea nivelului de colesterol, contribuind la reducerea tensiunii arteriale, este folosit in cazuri de epuizare fizică şi psihică, stress, afecţiuni endocrine şi ale ficatului, îmbunătăţeşte memoria şi somnul, încetineşte procesul de îmbatrânire, ameliorează tulburările de menstruaţie sau de menopauză. Lăptişorul de matcă pur este o componentă excelentă în tratamentele cosmetice atât pentru ten, cât şi pentru păr.

Lăptişorul de matcă pur crud are o consistenţă cremoasă, culoare alb-gălbui, uşor translucidă şi un gust acrişor, puţin astringent.

Dacă însă nu vă place gustul lăptişorului de matcă pur, care este - ce-i drept - un pic cam acrişor, puteţi încerca produse apicole combinate, precum lăptişor de matcă dizolvat în miere, alături de polen şi propolis, sau lăptişor de matcă dizolvat în miere alături de ginseng, pe care orientalii îl numesc rădăcina vieţii şi care, ca şi lăptişorul de matcă, are darul de a întârzia procesul de îmbătrânire. Oricare din aceste variante nu numai că sunt sănătoase, dar au şi un gust foarte plăcut şi sunt foarte simplu de administrat.

Ginsengul este o plantã originarã din China şi este cultivatã pe scarã largã în Asia, nu doar în ţara de origine, ci şi în Coreea, Japonia şi Rusia.

Rãdãcinile de ginseng se bucurã, de mai bine de 2000 de ani, de o reputaţie ieşitã din comun, fiind considerate un panaceu. Faptul acesta s-a reflectat pânã şi în denumirea latinã a plantei („panax” înseamnã medicament universal).

Pornind probabil de la forma rãdãcinilor de ginseng, care sugereazã forma corpului uman cu mâinile şi picioarele de o parte şi de alta a trunchiului, s-a rãspândit credinţa popularã cã aceste rãdãcini ar fi bune la tratarea bolilor oricãrui organ al corpului omenesc.

Faima ginseng-ului s-a extins în ultimele decenii aproape peste tot în lumea occidentalã. Pe lângã specia asiaticã sunt cunoscute o serie întreagã de specii înrudite, dintre care cele mai familiare sunt ginseng-ul american (Panax quinquefolius) şi ginseng-ul japonez (Panax japonicus). Ginseng-ul siberian (Eleutherococcus senticosus) nu aparţine genului Panax şi nu conţine substanţele active specifice acestuia.

Ginsengul siberian aparține familiei Araliaceae, fiind o rudă îndepărtată a ginsengului asiatic, Panax ginseng. Arbust deciduu, înalt de până la 3 m, nativ în regiunea taigalei Estului îndepărtat (partea de sud-est a Rusiei, nordul Chinei). De la ginsengul siberian folosim rizomii şi rădăcinile, care se recoltează primăvara devreme sau toamna la afârşitul perioadei de vegetaţie.

Plantele din genul Ginseng sunt printre cele mai vchi şi mai preţuite plante folosite în fitoterapie. Utilizarea lor în medicina chineză merge în urmă cu până la 4000 de ani. În poporul chinez există de foarte multă vreme credinţa că ginsengul (aici fiind vorba de cel asiatic, Panax ginseng) creşte longevitatea, îmbunătăţeşte sănătatea, memoria şi pofta de mâncare.

Ginsengul siberian are o poveste diferită, istoria recentă începând în 1855 când doi  oameni de ştiință ruşi au călătorit din St. Petersburg înspre regiunea Ussuri din Rusia, de-a lungul râului Amur. În această regiune unul din ei a boservat o vastă zonă vegetată de acest arbust cu frunze asemănătoare castanului şi cu lăstari semănând cu ginsengul asiatic şi, nefiind capabili să identifice planta, cei doi oameni de ştiinţă au luat un exeplar cu ei înapoi la St. Petersburg pentru a o clasifica. Astfel, planta a primit denumirea Eleuthero, însemnând arbust-fără-fructe, şi denumirea specifică de senticosus, care tradusă din latină înseamnă spinos. Abia la mijlocul secolului XX a fost redescoperit, când oamenii de ştiinţă ruşi au început investigațiile ştiinţifice asupra substanţelor plantei care ”produc o rezistenţă nespecifică a organismului”. Aceste substanţe au fost denumite adaptogeni.

În occident, cercetările asupra substanţelor adaptogene au început cu Panax, acesta fiind cel mai cunoscut şi utilizat până atunci. Dar, din cauza costurilor ridicate pe care le impunea procurarea plantei, cercetătorii au căutat alternative printre speciile genului, iar cel mai promițător s-a dovedit a fi ginsengul siberian, iar începând din anii 1950 s-au realizat numeroase studii asupra efectelor acestei plante, fiind evaluată şi utilizarea sa tradiţională.

În medicina tradiţională chineză este denumit “Ci-wu-jia”. Duke (1985) a raportat faptul că planta a fost folosită în oraşul Harbin din Nord-Estul Chinei ca remediu popular pentru bronşită, afecţiuni cardiace, şi reumatism, utilizarea regulată a plantei fiind pentru a revigora organismul, a îmbunătăţi starea generală de sănătate, a îmbunătăţi memoria, pofta de mâncare, pentru creşterea longevităţii, în fond servind ca medicament preventiv şi tonic general. În Taiwan era folosit în medicina populară la pacienţi cu hepatite şi cancer.

Referinţele bibliografice, mergând până în 1960, relevă faptul că ginsengul siberian a fost utilizat medicinal şi în restul lumii timp de decade – are utilizare medicinală în Franţa fiind cuprins în Farmacopeea Franceză 10, în Germania, în Rusia, în Regatul Unit fiind cuprins de asemenea în British Herbal Pharmacopoeia, în china în Farmacopeea Republicii Populare Chineze 2005. De la publicarea primului articol în 1960, au mai apărut peste 1000 de articole despre Eleutherococcus.  Preparate din ginsengul siberian au fost utilizate în scop medicinal în Germania dinainte de 1978, când a fost notificat de către autoritatea germană primul produs medicinal. Acum este pe larg comercializat în farmacii, sau în magazinele naturiste ca şi supliment alimentar, în Statele Unite şi Europa.

S-au realizat numeroase studii farmacologice şi clinice, precum şi recenzii publicate în jurnalele medicale şi farma, începând încă din 1957. În 1962 în fosta URSS a fost aprobat de către Comitetul Farmacologic un extract din plantă pentru utilizare clinică sub indicaţia de „stimulent”. În 1966 a fost recomandat în programul sovietic spaţial, iar în 1968 a fost publicată prima carte pe subiectul „Eleutherococcus”.  După aceasta, rezultatele obţinute în studiile realizate în Rusia, au fost verificate de către cercetătorii din lumea întreagă.

În Rusia a fost utilizat de asemenea în spitale în secţiile de oncologie pentru a creşte toleranţa pacienţilor la efectele adverse ale chimio- şi radioterapiei.

În prezent utilizarea ginsengului siberian este pe larg recunoscută: ca şi tonic în cazul stărilor de oboseală de epuizare fizică, şi senzaţiilor de slăbiciune şi pierdere a concentrării; ca şi profilactic şi tonic revigorant pentru îmbunătăţirea stării psihice şi mentale în astenia funcţională, ca întăritor, în stări de convalescenţă; ca adaptogen, pentru a creşte rezistenţa organismului în cazul expunerii la factori stresanţi precum temperaturile ridicate sau scăzute, epuizare fizică, visusuri, bacterii, produse chimice, condiţii de muncă extreme, poluare chimică sau fonică.

Mierea este un aliment dulce, lichid siropos produs natural de catre albine ca hrana pentru ele insele. Culoarea aurie si gustul delicios sunt inconfundabile. Dupa ce albinele culeg nectarul de la o floare, il amesteca cu produse chimice din saliva lor pentru a rezulta mierea.

Albinele zboara inapoi in stup si-l pastreaza in celulele fagurilor. Excesul de umiditate este inlaturat din miere cu ajutorul aripilor albinelor, pentru ca mierea sa fie gata pentru consum. Rolul si actiunea naturala a albinelor este cu adevarat uimitoare, iar rezultatul este un produs alimentar deosebit: mierea.

Mirea poate fi din soiuri diferite. Gustul si textura depind de tipul florilor din care provine nectarul cules de catre albine. Probabil cel mai des este intalnita mierea de trifoi, dar si aceasta poate avea diverse arome si culori.

Culoarea obisnuita a mierii este aurie, dar poate varia de la alb la rosu inchis si chiar negru. Combinatia dintre miere si laptele de capra a fost folosita pentru tratarea infectiilor bronsice.

Mierea contine numerosi antioxidanti - caracteristica importanta pentru oameni. In plus, aceasta are o component antiinfectioasa si este folosita pentru vindecarea tusei, bolilor intestinale si ranilor pielii.

Vindecarea plagilor - mierea cruda este un remediu care dateaza din Egiptul si Grecia antice. Medicina moderna redescopera proprietatile de vindecare ale mierii. Cercetatorii considera ca mierea are capacitatea de a ucide microbii. Aciditatea din miere si caracteristica sa de a deshidrata bacteriile ar putea fi motivul pentru care mierea vindeca ranile.

- Sursa de energie - mierea de albine pura este o sursa de carbohidrati, atat fructoza cat si glucoza pe care organismul le transforma in energie. Glucoza ofera instant energie in timp ce fructoza este mai lent absorbita si furnizeaza energie in mod constant.

Sportivii si copiii activi ar trebui sa consume miere intrucat aceasta le va oferi energia de care acestia au nevoie. Mierea pura de albine este o sursa naturala de minerale cum ar fi calciu, fier si potasiu dar si vitamine din complexul B.

- Prevenirea alergiilor sezoniere - mirea pura de albine poate fi benefica pentru persoanele care sufera de unele tipuri de alergii. Pentru ca albinele aduna polenul de la plantele native si il transforma in miere, consumul de miere produsa la nivel local poate preveni aparitia alergiilor sezoniere.

Alte beneficii ale mierii includ:

- este antifungica si hranitoare

- ajuta la asimilarea calciului in organism

- are efect antibacterian atat in diverse probleme interne cat si externe ale organismului

- poate stimula sistemul imunitar

Mierea poate fi folosita in diverse scopuri

- ca pansament pentru accelerarea vindecarii cauzata de leziuni tisulare

- amestecul in cantitati egale de suc de ghimbir si miere este un bun expectorant

- mirea ajuta la tratarea racelilor, tusei, durerilor in gat si secretilor nazale

- pentru tratarea astmului bronsic, se amesteca o jumatate de gram de praf de piper negru cu un amestec de miere si suc de ghimbir. Se va bea de cateva ori pe zi.

- mierea poate calma si incuraja vindecarea ranilor din gura sau vagin

- un bol de ovaz sau terci de ovaz cu o lingura de miere poate calma nervii

- este ideala pentru calmarea emotiilor si a stresului pre-examen

- are efect hidratant si poate fi folosita pentru sanatate pielii ca masca naturala revitalizanta

- consumul unor cantitati mici de miere, va va face imuni la alergiile sezoniere la polen

- pentru imbunatatirea vederii se amesteca miere cu suc de morcovi. Se va consuma cu o ora inainte de masa, dimineata.

- pentru purificarea sangelui, se va amesteca un pahar de apa calda cu una sau doua lingurite de miere si o lingurita de suc de lamaie. Preparatul se va bea zilnic, inainte de a merge la toaleta. Va reduce cantitatea de grasimi din organism si va curata intestinele

- mierea naturala determina o crestere mai mica a valorilor de zahar din sange decat zaharurile rafinate, mai ales in cazul persoanelor cu diabet zaharat de tip II. Putina miere neprelucrata poate fi adaugata in bauturile bolnavilor de diabet zaharat de tip II, atunci cand apare pofta de alimente sau bauturi dulci.