SuperFecund Femei 60 capsule Herbagetica
Susține funcțiile reproductive feminine și energia sexuală naturală.
SuperFecund Femei este un produs special creat pentru femeile care doresc să rămână însărcinate. SuperFecund Femei crește capacitatea de reproducere a femeilor prin refacerea echilibrului hormonal, reglarea menstruației și stimularea ovulației.
SuperFecund Femei conține o combinație unică de extracte care lucrează sinergic în organism pentru a crește șansele unei femei de a rămâne mai repede însărcinată.
Beneficii:
- Susține organele reproducătoare feminine
- Stimulează ovulația
- Reglează sistemul hormonal
- Efect antistres
- Efect afrodiziac
Extractele de Zmeur, Shatavari, Crețișoară, Trifoi roșu, Diong Quai și Giloy susțin organele reproducătoare ale femeii. În primul rând, hrănesc și întăresc uterul și mucoasa uterină, pregătesc organele genitale feminine pentru a susține o sarcină și stimulează circulația sangvina către acestea.
Șansele de sarcină ale unei femei cresc semnificativ pe măsură ce ovulația acestora este regulată. Prin extractele naturale de Vitex, Maca, Zmeur, Shatavari, Crețișoară, Cohoș negru și Ghimbir, SuperFecund Femei stimulează și reglează ovulația lună de lună. În plus, extractele naturale prelungesc faza luteală și stimulează formarea și eliberarea ovulului de către ovare.
Adjuvant în:
- Ciclu menstrual neregulat
- Ovulație neregulată
- Menstruații dureroase și abundente
- Dereglări hormonale manifestate prin acnee, apetit sexual redus, păr facial, păr subțiat, creștere inexplicabilă în greutate
- Creșterea șanselor de a rămâne însărcinată
Vitex, Ashwagandha, Maca, Trifoi roșu, Shatavari, Crețișoara, Dong Quai, Cohoș negru și Armurariu acționează împreună pentru a reface echilibrul hormonal al femeilor. Aceste extracte reglează secrețiile hormonale, normalizează ciclul menstrual, reduc crampele abdominale, sângerările menstruale abundente și stările de iritabilitate. În plus, stimulează ficatul să elimine toxinele și excesul de hormoni din organism.
Pentru a pregăti organismul feminin de sarcină, SuperFecund Femei acționează și ca antistres natural prin extractele de Ashwagandha, Centella, Giloy, Damiana și Maca. Aceste extracte naturale relaxează sistemul nervos, protejează sistemul reproducător și hormonal feminin de efectele stresului, reduc stările de anxietate și depresie.
Maca, Shatavari, Damiana și Ghimbirul cresc apetitul sexual al femeilor ajută la reducerea uscăciunii vaginale și la creșterea nivelului de energie prin a regla funcțiile glandelor suprarenale.
SuperFecund Femei este un produs remarcabil, cu o compoziție complexă care le ajută în egală măsură atât pe femeile care doresc să rămână însărcinate cât mai repede, cât și pe cele care își doresc o menstruație regulată și echilibru hormonal.
Compoziție per 1 capsulă:
- Extract 4:1 Mielărea (Vitex agnus-castus) standardizat 0.5% Agnuside..........70 mg
- Extract 8:1 Ashwagandha (Withania somnifera) standardizat 7% Withanolide.............60 mg
- Extract 4:1 Maca (Lepidium meyenii)...........45 mg
- Extract 5:1 Zmeur (Rubus idaeus).........40 mg
- Extract Shatavari (Asparagus racemosus) standardizat 40% Saponine.....40 mg
- Extract 4:1 Trifoi Roșu (Trifolium pratense).......35 mg
- Extract 5:1 Crețișoară (Alchemilla vulgaris)..........35 mg
- Extract 4:1 Dong Quai (Angelica sinensis).........30 mg
- Extract 4:1 Cohoş negru (Cimicifuga racemosa) standardizat 2.5% Glicozide triterpenice......20 mg
- Extract 10:1 Giloy (Tinospora cordifolia) standardizat 2.5% substanțe amare........20 mg
- Extract 10:1 Centella asiatica standardizat 20% Triterpenoide ...........20 mg
- Extract 10:1 Damiana (Turnera diffusa)......15 mg
- Extract 4:1 Armurariu (Silybum marianum) ..........10 mg
- Extract 10:1 Ghimbir standardizat 5% Gingeroli .............10 mg
Administrare: cate 2-3 capsule pe zi
Precauții: Produs destinat exclusiv adulților.
Rolul componentelor:
Zmeur - Arbust tufos, din familia Rosaceae, cu ghimpi mici, cu tulpina erectă, arcuită spre vârf, cu frunze imparipenat compuse, cu 3-7 filiole ovat-lanceolate dinţate pe margini; florile albe sunt dispuse în inflorescenţe racemoase la vârfurile ramurilor, iar fructul este o polidrupă aromată, gustoasă, ce conţine pectine, acizi organici, antociani, vitamine. În scopuri terapeutice se recoltează frunzele, înainte de înflorire, în perioada mai-iunie.
Denumirea ştiinţifică provine de la cuvântul latinesc rubus carea înseamnă roşu, şi din cuvântul latin ida care este numele unui munte în Frigia, locul în care planta creştea din abundenţă. Zmeurul era folosit în mod similar cu murul de către greci, chinezi, practicanţi ai medicinei azurvedice, şi amerindieni pentru a vindeca afecţiuni precum diareea, dizenteria, şi pentru a vindeca rănile. Zmeurul este nativ în zona Turciei, şi pe vremuri a fost folosit de către populaţia Troiei. Descoperirile arheologice au arătat că romanii au răspândit seminţele de zmeur în tot imperiul până în Anglia.
Zmeurul a folosit în lumea întreagă de-a lungul secolelor atât ca hrană, cât şi ca remediu.
Este o plantă despre ale cărei întrebuinţări medicale vorbeşte Valerius Cordus (medic şi botanist german, 1515-1554), iar Conrad Gessner (naturalist elveţian, cunoscut şi ca botanist şi medic, 1516-1565) pomeneşte de un sirop de zmeură.
În medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului trecut, infuziile din frunzele de zmeur erau recomandate în catarul gastro-intestinal, aciditate stomacală, diaree şi „reguli puternice” (hipermenoree). Medicina populară făcea uz de ceaiuri din frunze uscate şi muguri contra erupţiilor de piele şi în bolile de femei, sau contra hemoragiilor, diareei şi dizenteriei; se mai întrebuinţa oţetul de zmeură sau mustul ca limonade în bolile febrile precum pojarul, scarlatina, anginele.
Frunzele de zmeur conţin tanin, flavone, şi mici cantităţi de vitamina C având acţiune diuretică, astringentă, utilizându-se şi la prepararea ceaiurilor aromate. Tradiţional, în Europa în general, sunt folosite pentru afecţiuni ale tractului gastrointestinal, ale tractului respirator, sistemului cardiovascular, pentru iritaţii ale mucoasei bucale şi a gâtului, şi de asemenea pentru inflamaţii ale pielii, gripă, febră, probleme menstruale, diabet, deficienţe în vitamina C, ca diaforetic, diuretic şi coleretic, şi de asemenea ca purificator al sângelui.
Consumul frunzelor de zmeur în timpul sarcinii (în stadiile mai avansate), în vederea scurtării travaliului şi uşurării naşterii, a fost popular timp de generaţii, efectul începând să fie studiat încă din anii 1940, şi chiar dacă studii clinice cu metodologie de ultimă oră lipsesc, totuşi unele investigaţii clinice au realizat observaţii încurajatoare în această direcţie.
Ghimbirul este o specie originară din Asia tropicală; perenă, cu rizom cărnos, ramificat ca o mână cu degete, cu tulpini aeriene ierboase ce se reînnoiesc anual, unele fiind înalte cu frunze, altele scurte, reproducătoare, purtând florile.
Denumirea provine de la grecescul zingiber, cuvânt de origine sanscrită.
Plantă medicinală cunoscută din vechime, ghimbirul a fost utilizat ca remediu în medicina tradiţională chineză şi indiană de mai bine de 2500 de ani. În medicina Ayurvedică a fost folosit ca remediu natural carminativ, anti-colitic, pentru stimularea digestiei, pentru hemoroizi, boli cronice ale pielii, obezitate şi sângerări anormale după naştere. În Medicina Tradiţională Chineză a fost şi este recomandat în balonare, tuse, vomă, diaree şi reumatism.
În Europa ghimbirul a fost menţionat în secolul I de către medicul grec Dioscorides, pentru proprietăţile sale digestive, pentru stimularea intestinală şi ca util pentru stomac. Din jurul anilor 1100 a fost utilizat în toate ţările europene. În lucrările medicale europene vechi, scrise de Harpestreng cca.1200, Lonicerus 1564, Matthiolus 1626, Bentley şi Trimen 1880, ghimbirul este descris ca util pentru stimularea apetitului şi a digestiei, pentru intestin şi pentru infecţii bucale şi gingivale. Monografiile ghimbirului au fost şi încă sunt parte din majoritatea farmacopeelor europene şi non-europene [Imbesi 1964; Farmacopeea Republicii Populare Chineze 2005; Farmacopeea Ayurvedică Indiană; Farmacopeea Indiană 2007] şi bineînţeles din Farmacopeea Europeană 7. Farmacopeea Chineză recomandă ghimbirul în senzaţii de rece, vomă şi diaree însoţite de extremităţi reci şi puls slab; pentru dispnee şi tuse cu expectoraţie abundentă.
Rădăcina de ghimbir conţine ulei esenţial cu peste 100 de compuşi identificaţi, în principal compuşi terpenoidici. Principiile responsabile de gustul picant, sau constituenţii non-volatili, ai ghimbirului, sunt considerate responsabile pentru proprietăţile aromatice ale acestuia, şi pentru activitatea farmacologică. Printre acestea: gingerolii, shagaolii, gingerdione, paradol, vallinoide, galanali A şi B, şi zingerona. Alţi compuşi ai ghimbirului constau în carbohidraţi, grăsimi, minerale, oleorezine, vitamine, ceruri, enzime proteolitice. Rizomul de ghimbir conţine venilil-cetone pungente, incluzând (6)-gingerol şi (6)-paradol, pentru acestea raportându-se activitate puternic antiinflamatoare precum şi proprietăţi antitumorale.
Pe lângă aceste proprietăţi bine cunoscute, datorită cărora găsim ghimbirul individual sau în combinaţii în produsele naturiste de la noi, acesta mai posedă proprietăţi antiemetice, antinociceptive, antitusive (siropuri de tuse), antioxidante, cardiotonice, imunomodulatoare şi chiar hipocolesterolemiante. Ghimbirul, fiind un agent termogenic, poate fi considerat ca agent funcţional pentru restaurarea unei balanţe energetice pozitive, şi ca urmare poate fi util în terapia naturistă a obezităţii.
Armurariu - Specie anuală sau bienală de cultură, cu tulpina erectă, înaltă de 0,5-1,5 m, ghimpoasă; frunze alterne, alungit-ovate, cu pete albicioase, cu nervurile prelungite cu ghimpi; florile tubulare grupate în antodii mari (4-5 cm diametru), având foliolele involucrale terminate cu ghimpi ascuţiţi; fructele achene, brun deschise. Se recoltează fructele, coapte, în perioada iunie-septembrie.
Plantă medicinală consacrată, armurariu a fost folosit ca remediu natural, tradiţional, de foarte multă vreme, cu referinţe bibliografice datând din secolul I. Naturalistul roman Pliniu cel Bătrân a notat că sucul plantei „transportă bila”. Medicul militar roman Dioscorides a folosit seminţele ca remediu pentru copii şi pentru cei muşcaţi de şerpi.
Alţi naturalişti, de-a lungul secolelor următoare, au recomandat utilizarea sa în tratamentul afecţiunilor ficatului şi splinei, pentru stimularea diurezei, eliminarea calculilor şi pentru tratamentul hidropiziei.
Din secolul XIX medicii germani foloseau şi recomandau armurariul pentru tratamentul problemelor hepatice şi de vezică biliară, precum şi pentru curăţarea intestinului. Anterior considerată în categoria plantelor amare, armurariul a câştigat recunoaştere ca unul din cele mai bune tratamente naturiste pentru boli ale ficatului. Rademacher, medic german de la începutul secolului XIX, a dat pacienţilor săi tinctură din seminţe de armurariu, care s-a dovedit a fi un succes, aceasta găsindu-se şi astăzi în unele farmacopee sub denumirea de „Tinctura Cardui Mariae Rademacher”.
Mai recent, studiile asupra fructului de armurariu au relevat efectul său de protecţie asupra ficatului. Cercetătorii germani, care au relizat cele mai multe studii, au notat că acesta pare să protejeze ficatul animalelor de substanţe cu potenţial toxic ridicat, precum tetraclorura de carbon.
S-au realizat cercetări şi asupra compoziţiei chimice, şi s-a descoperit că fructele de armurariu conţin silymarina (un complex de substanţe din grupa flavonolignanilor), complex responsabil de proprietăţile hepatoprotectoare şi antihepatotoxicebine atât de cunoscute (protecţie faţă de cei mai puternici toxici hepatici precum amanitina şi faloidina). Niciun alt component chimic al plantei nu a fost atât de studiat în perioada recentă la fel ca silymarina, iar mai multe studii au arătat eficacitatea sa în tratarea a numeroase afecţiuni hepatice. Ciroza, intoxicaţia cu ciuperci, toate tipurile de hepatite, calculii biliari, expunerea profesională la substanţe toxice şi boli ale pielii, toate au arătat rezultate pozitive în studiile cu fructe de armurariu.
Se poate astfel înţelege de ce, în prezent, fructele de armurariu sunt frecvent regăsite în produsele naturiste recomandate pentru afecţiunile hepatice. apar la manopauză.
