Sofran Pur 1 gr Herbavit

Sofran Pur 2 gr Herbavit

Şofranul este originar din Asia, astăzi este cultivat din vestul Mediteranei până în India.În Europa a ajuns prin secolul 8. Astăzi în Spania se produce cel mai bun Şofran din lume. Şofranul pur este obţinut doar din pistilurile florii, în fiecare floare există 3pistiluri din care se obţine şofranul. Pentru obţinerea unui kg de şofran, sunt necesare în jur de 150.000 de flori.

Beneficii:
-Este cel mai scump condiment din lume. Şofranul este originar din Asia, astăzi este cultivat din vestul Mediteranei până în India.În Europa a ajuns prin secolul 8.
-Astăzi în Spania se produce cel mai bun Şofran din lume.
-Şofranul pur este obţinut doar din pistilurile florii, în fiecare floare există 3pistiluri din care se obţine şofranul.
-Pentru obţinerea unui kg de şofran, sunt necesare în jur de 150.000 de flori.
-Aroma şofranului, este uşor picantă, dulce-amăruie.

Ingrediente: 100% șofran pur
Ţara de provenienţă: Spania

Utilizare:
Este folosit în supe şi sosuri, în orez, dar şi adăugat în dulciuri, în mâncăruri orinientale. Este adăugat la mâncărurile condimentate, pentru a echilibra gustul condimentelor. Pentru ca aroma să se elibereze şi culoarea să fie uniformă, şofranul se pisează şi se amestecă cu apă, apoi se adaugă la mâncare. Datorită aromei intense şi proprietăţilor colorante, pentru gătit este nevoie de cantităţi foarte mici de şofran. Medicina tradiţională foloseşte şofranul ca afrodisiac, dar şi pentru a reduce febra sau a calma nervii.

Atentionari:
Se recomandă nu mai mult de 2 grame pe zi, pentru a nu deveni toxic.
Femeile însărcinate să nu consume şofran deoarece poate provoca avort.

Şofranul este o plantă folosită de mii de ani, egiptenii folosindu-l la condimentarea supelor, şi colorarea sosurilor. Şofranul este plantă erbacee, perenă, ce poate atinge 30 - 40 cm în înălţime. Are frunzele lungi şi înguste, fructe mici şi albe iar florile sunt violete cu linii purpurii. Creşte din bulbi numiţi „cormus” şi aparţine speciei Crocus. Este o plantă aromată, cu gust amărui şi care oferă o culoare aurie preparatelor culinare. În gastronomie, şofranul se foloseşte la condimentarea preparatelor din peşte şi orez, dar cu moderaţie, din cauza gustului uşor amărui. Originile şofranului nu sunt nici acum certe, dar se presuăine că provine din Orientul Mijlociu. În Europa a fost introdusă de mauri prin Spania. În Franţa se cultivă şofranul de cea mai bunǎ calitate iar Iranul este cel mai mare producǎtor. Este cel mai scump condimet, fiind denumit şi „aurul roşu” datorită preţului care se situează între 30.000-40.000 de euro pe kilogram, deoarece pentru un kilogram de condiment e nevoie de 200.000 de flori din care se reţin numai stigmatele, iar recoltarea se face manual.
Romanii puneau şofran în apa de baie, femeile din Evul Mediu îl foloseau la prepararea măştilor pentru păr, în Orient este considerat un afrodisiac, arabii îl foloseau ca anestezic iar în zilele noastre, şofranul este utilizat în tratamentul infertilităţii.
Substanţa extrasă din şofran se numeşte curcumină şi previne dezvoltarea tumorilor, şofranul fiind util în cazul cancerului de sân, stomac şi uter, dar în acelasi timp este un bun remediu şi în caz de anemie şi probleme legate de suprasolicitare a organismului. Tinctura de şofran, datorită acţiuni antiinflamatoare este un bun regenerator al pielii distruse de arsuri şi se administrează 15-20 de picături pe zi. Sub formă de infuzie, şofranul stimulează digestia, reduce balonarea şi constipaţia. La o cană de apă fiartă, se adaugă o jumătate de linguriţă de şofran uscat, şi se bea jumătate de cană de ceai după masa de prânz şi cealaltă după cină. Uleiul esenţial de şofran linişteşte mintea, tratează depresiile şi melancolia.

Rolul componentelor:
Şofranul este o plantă originară din Persia, care în ţara noastră se găseşte doar sub forma cultivată.
Planta are bulbotubercul, frunze înguste şi lungi, flori unice de culoare violet-albastră cu pistil de culoare portocalie şi linii purpurii iar  fructul este o capsulă trioculară de dimensiuni reduse şi culoare albă.
De la plantă se folosesc în scop terapeutic doar stigmatele, care reprezintă partea superioară a pistilului, pe care se prinde şi încolţeşte polenul.Sunt necesare aproximativ 70.000 de stigmate pentru a obţine 500 g de şofran şi de 2,5 kg de stigmate proaspete pentru obţinerea a 500 g de produs uscat. Planta se utilizează atât în scop medicinal, cât mai ales în  industria alimentară, ca şi condiment.
Şofranul conţine carotenoizi, ulei volatil, protocrocină,o substanţă de natură glicozidică, ce are proprietatea de a intensfica senzaţiile euforice şi de fericire în timpul actului sexual, făcând din acest condiment un adevărat afrodisiac natural.
Şofranul are proprietăţi antispasmodice, stomahice, analgezice, antiasmatice, antitusive, este un tonic gastric şi al sistemului nervos central.
Şofranul sub formă de tinctură sau decoct este indicat în tulburările menstruale, depresie, tuse, astm bronşic, gută, febră, boli biliare şi hepatice, menstre dureroase, dispepsii, atonie gastrică, meteorism abdominal şi balonări.
Extern, şofranul sub formă de extract, pulbere sau tinctură, este un remediu eficient pentru afecţiunile hemoroidale, echmoze, conjunctivite, flegmoane şi dureri dentare.
Planta este contraindicată în sarcină, putând provoca metroragii şi chiar avort, hemoragii puternice, diaree,colici abdominale, vărsături sau chiar deces.