SIROP fier + vitamina C 250 ML Favisan

SIROP fier + vitamina C 250 ML Favisan

Corectează anemiile feriprive.

Ingrediente: fier, vit.C, sirop simplu invertit, acid lactic, apă, aromă naturală.

10 ml sirop (o lingură) conține:

fier……………………………. 14 mg (100%)

vit.C …………………………..80,0 mg (100%)

Valoare energetică: 264 kcal/100g

Efecte: are aport de fier ionizabil într-o formă bine tolerată; corectează anemiile feriprive.

Recomandări: ca adjuvant în anemii feriprive, profilaxia carențelor de fier, în timpul sarcinii, adolescentelor, copiilor, donatorilor de sânge,

în caz de hemoragii

Mod de administrare:

Adulți: 1 lingurã (10 ml)/zi

Copii: la indicația medicului

Profilactic: 1 lingurițã/zi

Nu contine conservanți și arome sintetice.

Alte informații utile:

Doza zilnică se administrează fracționat în 3 reprize, în afara meselor.

Contraindicații: copii sub 12 ani, hemoliză cronică, hemocromatoză, boli hepatice grave, alergie sau intoleranță la fier, gastrite severe, varice

esofagiene, colită ulceroasă. A nu se administra în caz de hipercalcemie, insuficiență renală gravă.

Precauții: Fierul micșorează absorbția tetraciclinelor, motiv pentru care se administrează la cel puțin 3 ore de la momentul când s-a aplicattratamentul cu tetraciclină.

Rolul componentelor:

Fierul este un element care ar trebui să se regăsească în alimentaţia oricui, în orice etapă a vieţii. El este prezent în fiecare celulă din organism şi are un rol crucial în transportul oxigenului şi a substanţelor nutritive în organele vitale ale corpului. În lipsa acestui mineral, sănătatea are mult de suferit.

Potrivit Organizaţiei Internaţionale a Sănătăţii, lipsa de fier în organism reprezintă principala carenţă nutriţională din lume, peste 80% din populaţia globului suferă din pricina acesteia, cauza fiind reprezentată de consumul scăzut de alimente bogate în fier.

O alimentaţie bogată în fier asigură o bună circulaţie sanguină, prevenind astfel bolile cardiovasculare. Fierul ajută şi la transformarea zahărului din sânge în energie, oferind astfel rezistenţă la efort. Producţia de enzime, care joacă un rol important în crearea de noi celule, aminoacizi, hormoni şi neurotransmiţători, este strâns legată de un nivel optim de fier din organism.

De aceea, este necesar să consumăm alimente bogate în fier în perioada de recuperare după o anumită afecţiune sau după un efort fizic prelungit. Sistemul imunitar şi glanda tiroidă depind şi ele de fier pentru a-şi asigura funcţionarea corectă.

În plus, în timpul sarcinii şi a copilăriei, este important să nu existe deficienţe de fier deoarece acest mineral ajută la dezvoltarea creierului şi previne anemia, afecţiune care creşte riscul de naştere prematură şi malformaţii congenitale.

Doza zilnică recomandată de fier variază în funcţie de vârstă: 10 mg la copiii între 1-14 ani, 15 mg la adolescenţi, 8 mg la bărbaţi şi 18 mg la femei cu vârste cuprinse între 19 şi 50 de ani şi 8 mg pe zi la femei şi bărbaţi peste 51 de ani. În cazul gravidelor, necesarul de fier este mai crescut, putând ajunge până la 27 mg pe zi.

Însă, pentru că este insuficient aportul de fier preluat numai din alimentaţie, de multe ori sunt recomandate suplimentele cu fier care, atenţie, trebuie administrate numai la indicaţia medicului. Suplimentele cu fier luate după ureche, în cantităţi mari, pot deveni toxice pentru organism şi pot duce la apariţia stărilor de greaţă, scădere bruscă în greutate şi respiraţie îngreunată.

De regulă, toxicitatea cronică de fier apare la bolnavii nevoiţi să facă regulat transfuzii de sânge şi la cei care suferă de o tulburare genetică numită hemocromatoză - care creşte riscul de ciroză hepatică, diabet zaharat, boli endocrine şi insuficienţă cardiacă.

Deficitul de fier poate duce la apariţia unor simptome precum oboseală, slăbiciune musculară, căderea părului, dureri de cap, depresie, ameţeli, lipsa poftei de mâncare şi paloarea feţei. Dacă resimţiţi astfel de simptome, este indicat să mergeţi la medic pentru că puteţi suferi de anemie. Femeile care au menstruaţie abundentă, gravidele şi cele care alăptează, donatorii de sânge, sportivii de performanţă, vârstnicii şi vegetarienii sunt categoriile cele mai expuse carenţei de fier.

Legenda spune că spanacul ar fi cea mai mai bună sursă de fier,  dar există numeroase alte alimente bogate în acest mineral. Important de precizat este faptul că există două tipuri de fier: hem şi non hem. Fierul hem este cel mai uşor de absorbit în organism şi poate fi găsit în alimente precum carnea de vită, organe, scoici, creveţi şi carne albă. În schimb, fierul non hem este ceva mai greu de asimilat şi se găseşte în principal în plante precum fasole verde, ciuperci,  linte, mazăre, cimbru şi germeni de cereale.

Alte surse importante de fier sunt: seminţele de chimion, de dovleac, de susan, brânza tofu, soia, măslinele, nucile şi gălbenuşul de ou. Reţineţi însă că prepararea termică a acestor alimente duce la scăderea conţinutului de fier, deci este important să le consumăm în stare cât mai naturală.

Vitamina C, cunoscuta si sub denumirea de acid ascorbic, este unul dintre cei mai siguri si mai eficienti nutrienti. Printre beneficiile sale se numara protejarea organismului impotriva deficientelor imunitare, a bolilor cardiovasculare, a problemelor prenatale, a bolilor de ochi si chiar impotriva imbatranirii pielii.

In 1912, biochimistul polonez Casimir Funk dezvolta conceptul de vitamine. Intre 1928 si 1933, doua echipe independente, formate din cercetatorul ungur Albert Szent György si cercetatorul american Joseph L. Sviberly, pe de-o parte, si cercetatorii americani Charles Glen King si W. A. Waugh, pe de alta parte, izoleaza vitamina C (acidul hexuronic). Acidul hexuronic este denumit apoi acid ascorbic, recunoscandu-se formal natura antiscorbutica a compusului. In 1937, cercetatorul Albert Szent György primeste Premiul Nobel pentru medicina pentru aceasta descoperire.

Folosirea in scop medicinal a vitaminei C dateaza inca din secolul 18. Scorbutul, boala cauzata de deficienta vitaminei C, era o problema frecvent intalnita, in special printre marinari si navigatori, estimarile aratand ca peste 2 milioane dintre acestia au fost afectati. In 1747, James Lind, un medic scotian, a facut un experiment pentru tratatea scorbutului si a descoperit ca doar portocalele si lamaile ameliorau simptomele bolii.

Din 1928 pana in 1933, o echipa de cercetatori maghiari, Joseph L. Svirbely, Albert Szent-Györgyi si cercetatorul american Charles Glen Kind au izolat pentru prima data vitamina C si i-au dat denumirea de acid ascorbic. De atunci, vitamina C a fost folosita nu numai in tratarea scorbutului, ci si pentru imbunatatirea imunitatii, impotriva simptomelor de gripa si raceala, dar si ca supliment, pentru a proteja intregul organism.

Spre deosebire de animale, organismul uman nu poate sintetiza singur vitamina C, motiv pentru care are nevoie sa isi ia doza din alimentatie si din suplimente. Vitamina C are numeroase efecte pozitive, inclusiv asupra regenerarii pielii. Aceasta ajuta la cresterea si regenerarea testurilor din tot corpul, prin faptul ca iti ajuta organismul sa produca mai mult colagen. Colagenul este o proteina esentiala pentru regenerarea pielii, intretinerea articulatiilor, tendoanelor, ligamentelor, cartilajelor si a vaselor de sange.

De asemenea, vitamina C este un antioxidant puternic, care impiedica actiunea radicalilor liberi (compusi rezultati in urma proceselor de oxidare, dar si ca urmare a contactului cu agenti sau substante poluante) asupra organismului. Acumularea radicalilor liberi in organism este periculoasa in timp, deoarece este unul dintre factorii care contribuie la imbatranire, dar si la aparitia unor boli cardiovasculare, a artritei si a cancerului.

Avem nevoie de vitamina C si pentru a sintetiza cei mai importanti neurohormoni: noradrenalina, adrenalina, dopamina, produsi in sistemul nervos sau in glandele suprarenale. Unele dezechilibre hormonale pot indica si o deficienta de vitamina C, deoarece aceasta stimuleaza si protejeaza glanda hipofiza, care secreta hormonii responsabili de sexualitate, psihic, crestere si de functionare a tiroidei.

Vitamina C se gaseste in concentratii mari in creier, leucocite, ochi, glande suprarenale, ficat, tiroida, mucoasa intestinului subtire sau in splina. Acestea au concentratii de vitamina C de la 10 pana la 50 de ori mai mari ca acelea din plasma, celulele rosii sau din saliva. De aceea, cand apare o deficienta de vitamina C, acestea sunt primele organe afectate.