Coșul tău
Nu mai sunt produse in coșul tău
Salviasept Kids Tuse 6 acadele Zdrovit
Salviasept Kids Tuse 6 acadele Zdrovit
Datorita proprietatilor calmante, produsul ajuta la restabilirea echilibrului mucoasei iritate de tuse.
Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 36 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 36 puncte care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 0,72 lei.
Salviasept Kids Tuse 6 acadele Zdrovit
Datorita proprietatilor calmante, produsul ajuta la restabilirea echilibrului mucoasei iritate de tuse.
Beneficii:
-Ingredientele produsului invelesc mucoasa gatului cu un film protector, ameliorand tusea.
-Datorita proprietatilor sale, produsul protejeaza mucoasa de influenta nociva a factorilor iritanti (precum aerul uscat, rece sau poluat), reducand frecventa reflexului de tuse.
-In plus, imbunatateste hidratarea gatului si faciliteaza expectorarea mucusului.
-Radacina de nalba mare contine substante mucilaginoase care acopera uniform mucoasa gatului si a cavitatii bucale, umezind-o si ferind-o de actiunea nociva a factorilor iritanti; intensificand miscarile cililor epiteliali, cimbrul sprijina curatarea fiziologica a cailor respiratorii.
-Ingredientele produsului invelesc mucoasa gatului cu un film protector, ameliorand tusea.
-Datorita proprietatilor sale, produsul protejeaza mucoasa de influenta nociva a factorilor iritanti (precum aerul uscat, rece sau poluat), reducand frecventa reflexului de tuse.
-In plus, imbunatateste hidratarea gatului si faciliteaza expectorarea mucusului.
-Radacina de nalba mare contine substante mucilaginoase care acopera uniform mucoasa gatului si a cavitatii bucale, umezind-o si ferind-o de actiunea nociva a factorilor iritanti; intensificand miscarile cililor epiteliali, cimbrul sprijina curatarea fiziologica a cailor respiratorii.
Compozitie:
-extract uscat de Lichen de piatra,
-extract de cimbru,
-extract de nalba mare,
-pulbere de aronia,
-vitamina C
-excipienti: zahar, sirop de glucoza, apa, acid citric, aroma de zmeura, colorant E120.
-extract uscat de Lichen de piatra,
-extract de cimbru,
-extract de nalba mare,
-pulbere de aronia,
-vitamina C
-excipienti: zahar, sirop de glucoza, apa, acid citric, aroma de zmeura, colorant E120.
Administrare:
Copii cu varsta peste 3 ani: 1 acadea de maxim 3 ori pe zi.
Copii cu varsta peste 3 ani: 1 acadea de maxim 3 ori pe zi.
Rolul componentelor:
Aronia melanocarpa Medik. -Arbust deciduu din familia Rosaceae, nativ în America de Nord, unde se găseşte vegetând spontan în regiuni începând din Nova Scotia până în Florida. Prezintă frunze de culoare verde-închis care devin roşietice toamna. Florile albe apar primăvara şi dau apoi naştere fructelor de culoare roşie-închisă, aproape neagră. Frumuseţea plantei a făcut ca aceasta să fie utilizată în America de Nord ca arbore ornamental, dar arboraşii sunt folositori în special pentru absorbirea umidităţii în zonele mlăştinoase.
Aronia melanocarpa Medik. -Arbust deciduu din familia Rosaceae, nativ în America de Nord, unde se găseşte vegetând spontan în regiuni începând din Nova Scotia până în Florida. Prezintă frunze de culoare verde-închis care devin roşietice toamna. Florile albe apar primăvara şi dau apoi naştere fructelor de culoare roşie-închisă, aproape neagră. Frumuseţea plantei a făcut ca aceasta să fie utilizată în America de Nord ca arbore ornamental, dar arboraşii sunt folositori în special pentru absorbirea umidităţii în zonele mlăştinoase.
Fructele de aronia au fost tradiţional folosite în medicina populară a nativilor nord americani din pădurile Potawatomi pentru a face un ceai pentru tratamentul răcelilor. Fructele de aronia erau întrebuinţate, de asemenea, în nord-estul Statelor Unite la prepararea unui aliment nutritiv numit pemmican preparat din grăsime, carne uscată tocată şi uneori fructe. Întrebuinţarea principală a fructelor şi a scoarţei se făcea în baza proprietăţii lor astringente.
La sfârşitul secolului XIX aronia a fost adusă în Rusia unde devine populară prin secolul XX şi, apoi, mai târziu în Europa, mai ales în Germania unde fructele sale erau folosite pentru prepararea siropului, a sucurilor, jeleurilor de fructe şi a ceaiului (uneori în amestec cu coacăz negru). Utilizarea este limitată din cauza gustului acru şi astringent al fructelor proaspete, acestea fiind amestecate cu multe alte fructe în produsele comerciale,. Mai erau folosite ca şi coloranţi, iar mai apoi, încep să fie utilizate în medicină în special în Rusia şi ţările Europei de Est, unde apar adesea ca antihipertensiv şi antiaterosclerotic natural. Pe lângă aceasta, preparatele din aronia sunt folosite uneori în aclorhidrie, avitaminoze, ca remediu împotriva hemoroizilor şi în convalescenţă. Sucul şi extractele mai erau indicate în tratamentul victimelor radiaţiilor.
Fructele de aronia prezintă un conţinut ridicat de antociani, molecule responsabile pentru pigmentarea albastră şi roşie a fructelor şi prezintă, de asemenea, un conţinut de antioxidanţi mai mare decât coacăzele negre. Conţinutul mare de antociani a dus la intensificarea cercetărilor ştiinţifice asupra activităţilor biologice ale extractelor, o atenţie deosebită fiind acordată şi acţiunii chemopreventive a polifenolilor şi rolului acestora în reducerea simptomelor afecţiunilor cauzate de dieta neadecvată, precum hipertensiunea şi ateroscleroza. Rezultatele preliminare obţinute de cercetări sugerează că suplimentarea alimentaţiei cu aronia poate reduce colesterolul total şi glucoza sangvină atunci când este administrată persoanelor cu nivele ridicate de colesterol şi glicemie. Fructele de aronia sunt o alegere bună și pentru persoanele care doresc să consume hrană bogată în antioxidanţi şi antociani.
Fructele de aronia prezintă un conţinut ridicat de sorbitol, cantitatea de fibre raportată la materialul proaspăt fiind redusă, 0,3-0,6% şi de asemenea un conţinut mai scăzut de proteine şi grăsimi dietare de 0,70 şi respectiv 0,14.
Numele botanic al acestei plante provine din limba greacă, unde altho înseamnă a vindeca. Înainte de a fi recunoscută ca plantă medicinală, nalba a fost folosită pentru mâncare, fiind o delicatesă pentru romani, chinezi și egipteni, iar în Franța se folosea în primăvară, în salate, pentru stimularea rinichilor.
Ca plantă medicinală, Theophrastus (372-286BC) a fost primul care a menționat că rădăcina de nalbă pusă în vin dulce combate tusea. Hippocrate prescria un decoct din rădăcină pentru a trata vânătăile, hemoragiile din răni. Dioscorides recomanda cataplasme cu rădăcină de nalbă pentru înțepăturile și mușcăturile de insecte și prescria un decoct atât pentru durerile dentare și vomă cât și ca un antidot pentru otrăvuri.În secolul X, medicii arabi foloseau cataplasmele cu nalbă pentru tratarea inflamațiilor iar medicii europeni foloseau rădăcina de nalbă intern și extern pentru acțiunea sa liniștitoare în tratarea durerilor dentare și de gât, deranjamentelor digestive și iritaților căilor urinare. Nicholas Culpeper, un botanist englez, recomandă nalba pentru a fi inclusă în U.S. Pharmacopoeia, la mijlocul secolului al XIX-lea. Farmacopeea Română X îi dedică plantei două monografii (Althaeae folium și Althaeae radix).
Nalba este o plantă erbacee, bianuală sau vivace, cu tulpină dreaptă, înaltă de până la 1 m, ramificată și acoperită cu peri, cu flori mari de culoare roz-violacee cu vinișoare violete, frunze lung-pețiolate, verzi-albicioase și catifelate datorită perilor foarte deși. În flora spontană vegetează numai în zonele de câmpie, prin locuri ruderale, pe lângă drumuri, garduri și pe lângă zidurile caselor părăsite. Înflorește din iulie și până în septembrie.În scopuri medicinale se utilizează rădăcinile decorticate, frunzele și florile.
Mucilagiile, sunt compoziția majoră a nalbei având diferite acțiuni. Nalba mare este emolientă și expectorantă, protectoare pentru mucoase și țesuturi, fiind indicată în tratarea afecțiunilor aparatului respirator (tuse, laringită, bronșită, etc.). Proprietățile imunostimulatoare și antiinflamatoare ale nalbei sunt determinate, pe lângă mucilagii, și de taninuri, săruri minerale (Ca, K, Mg, Na, Mn, Zn, Cu) utilizându-se cu succes în tulburările gastrointestinale și afecțiunile renale.
Se utilizează intern sub formă de ceai iar extern sub formă de cataplasme sau gargară.
Cimbrul este un arbust peren, originar din sudul Europei, cu frunze sempervirescente, tulpină cu ramificaţii de la subsoara frunzelor formând tufe de 20-30 cm, cu frunze mici de 6-10 mm, şi flori violacee mici.
Denumirea ştiinţifică Thymus, atribuită în parte lui Theophrastus, secolul III Î.H, provine din grecescul thymos, reprezentând conceptul grecesc de cutezanţă, curaj. Unii spun că Thymus vine de la un alt cuvânt grecesc care înseamnă „spirit” sau „fum”.
În Grecia antică, cimbrul era la fel de popular ca şi astăzi, fiind folosit la fumigaţii în timpul sacrificiilor, în temple, şi la îmbăiere, grecii considerându-l o sursă de curaj.
Egiptenii utilizau uleiul de cimbru în procesul de îmbălsămare, şi se pare că acţiunea sa antiseptică era cunoscută de pe vremea sumerienilor.
Răspândirea cimbrului în Europa s-a datorat romanilor, aceştia utilizându-l pentru purificarea templelor şi a camerelor, evocând spiritul curajului, şi pentru aromatizarea brânzei şi a lichiorurilor. Asocierea plantei cu curajul a continuat până în Evul Mediu, când era oferit simbolic bărbaţilor care plecau la luptă.
O legendă spune că cimbrul era un ingredient esenţial într-o licoare magică ce permitea celui care o bea să vadă zânele.
Din secolul XVI uleiul de cimbru e fost folosit pentru proprietăţile sale antiseptice sub formă de spălături de gură şi în aplicaţii topice.
În anul 1997 a fost ales, de către Asociaţia Internaţională pentru Plantele Medicinale, planta medicinală a anului.
Cimbrul are acţiune antiseptică, coleretică, colagogă, antitusivă, antihelmintică, antifungică şi antipruriginoasă.
Acţiunile farmacologice documentate susţin multe întrebuinţări tradiţionale ale cimbrului, care au fost în principal atribuite uleiului volatil cu compuşi fenolici (timol şi carvacrol, împreună reprezentând cca. 70%) şi flavonoidelor.
Cimbrul este un antibiotic puternic, acţiunea antibiotică a uleiului volatil de cimbru fiind dovedită şi la noi prin realizarea de aromatograme (antibiograme realizate cu uleiuri volatile).
Tradiţional cimbrul este folosit în dispepsie, gastrite cronice, astm, diaree şi enuresis la copii, laringite, tonsilite (ca gargară), specific în pertusis şi bronşite, tuse şi catar al tractului respirator superior.
Unele studii au demonstrat efectele imunomodulatoare ale uleiului de cimbru, benefice în infecţii şi boli imunitare.
Studiile recente au demonstrat şi o acţiune de protejare a moleculei de ADN de leziunile induse prin oxidare (acţiune antioxidantă), şi un efect de reducere la femei a durerilor din perioada menstruaţiei (efect comparativ cu al ibuprofenului).
- Stoc
- In Stoc Magazin - Livrare in 1-3 zile lucratoare
- Cantitate
- 6 buc
- Forma de prezentare
- Cutie
Nicio recenzie
Tap to zoom
