Quercetin Complex 50 cps Solgar

Complexul de quercetină Solgar are la bază o formulă exclusivă Solgar, asigurând bioflavonoida importantă quercetină, în cadrul unei formule sinergice, împreună cu Ester-C ® și bromelaină.

Beneficii:
-Ester-C® asigură o metodă patentată de a suplimenta aportul de vitamina C cu pH neutru (non-acidă), pentru a preveni iritarea stomacului.
-În plus, Ester-C® conține metaboliții naturali ai vitaminei C ce se regăsesc împreună cu aceasta în natură.
-Este utilizat un proces special de producție pentru a forma un complex metabolic unic de ascorbat de calciu.
-Este util în cazul alergiilor sezoniere, pentru a atenua simptomele neplăcute precum rinita alergică.
-Nu conține zaharuri, amidon, porumb, drojdie, grâu, soia, gluten, lactoză, conservanți, arome sau coloranți artificiali.
-Suplimentele alimentare Solgar au la baza numai materii prime de inalta calitate, 100% naturale
-Nu utilizeaza niciodata ingrediente modificate genetic
-Sunt urmate proceduri stricte de control al calitatii in toate etapele de productie
-Sunt asigurate cele mai bune surse de materii prime prin testare si selectie
-Fiecare produs este fabricat separat, in spatii izolate supravegheate strict pentru a asigura cel mai inalt nivel posibil de puritate si pentru a preveni contaminarea produselor
-Sunt utilizate flacoane de sticla de culoarea chihlimbarului, pentru a pastra proprietatile si stabilitatea substantelor nutritive si a extractelor din plante.
-Toate verificarile produselor sunt efectuate in conformitate cu bunele practici de fabricatie pentru a se asigura excelenta calitatii.
-Dispunand de propriul Centru de Cercetare in Nutritie, contureaza evolutiile la nivelul industriei suplimentelor alimentare naturale.
-Fiecare produs Solgar este testat pentru puritate, stabilitate, perioada de eliberare si conformitate cu informatiile prevazute pe eticheta.
-Fiecare flacon care ajunge in mainile dumneavoastra incorporeaza toate cunostintele, atentia, si dragostea, cu care Solgar continua sa promoveze un nivel optim de sanatate, oferind suplimente alimentare din surse naturale si pure, dupa eliminarea unei liste lungi de alergeni, coloranti artificiali si arome utilizate cu regularitate.
-Materiale 100% ecologice si reciclabile de la capsula pana la ambalaj.

Compozitie:
-dihidrat de quercetină (din seminte de Dimorphandra mollis) 250mg**, -Vitamina C (sub forma de ascorbat de calciu, treonat, [ester-C®]) 250mg(312,5%VNR*),
-capsulă (hidroxipropilmetilceluloză),
-agenți antiaglomeranți (stearat de magneziu de origine vegetală, dioxid de siliciu, acid stearic de origine vegetală)
-bromelaină (2000GDU / g) (din fructe de Ananas/Ananas comosus) 25 mg**,
-pulbere din fructe de Maces (Rosa canina) pulbere 25mg**,
-extract (4:1) apos din fructe de Acerola (Malpighia glabra) 25 mg, -agent de încarcare (celuloză microcristalină),
-rutin (din flori de Salcam-japonez/Sophora japonica) 5mg,
-complex de flavonoide din citrice (din fructe de Citrus sp.) 2,5mg** ).

(*Valoare Nutritionala de Referinta cf. Regulament 1169/2011; **doza zilinica nu a fost stabilita).

Nu conține zaharuri, amidon, porumb, drojdie, grâu, soia, gluten, lactoză, conservanți, arome sau coloranți artificiali.

Administrare:
Ca supliment alimentar pentru adulți, 1 capsula vegetala pe zi, preferabil în timpul mesei.

Rolul componentelor:
Quercetina este un flavonoid. Acest compus este un pigment prezent în multe fructe, legume, flori etc.

Flavonoidele precum quercetina sunt antioxidanţi. Aceste substanţe sunt foarte importante pentru sănătatea organismului datorită neutralizării radicalilor liberi, oxidării grăsimilor etc.

În timpul testelor efectuate în laborator, quercetina a demonstrat că are un caracter antioxidant puternic, însă cercetătorii nu sunt foarte siguri dacă acest efect se menţine şi după ce aceasta pătrunde în organism.

Quercetina este o substanţă antihistaminică şi antiinflamatoare şi poate proteja organismul de afecţiunile cardiovasculare şi de cancer.
Datorită efectului antihistaminic cercetătorii consideră că aceasta poate preveni sau reduce simptomele alergiilor. Totuşi, nu există încă dovezi suficiente care să arate ca funcţionează în cazul oamenilor.
Testele efectuate în laborator, pe animale şi pe oameni, au arătat că flavonoide precum quercetina, resveratrolul şi catechinele pot reduce ateroscleroza, o afecţiune ce poate conduce la afecţiuni cardiace severe.

Aceste substanţe pot proteja organismul şi de efectele negative ale colesterolului LDL, prevenind afecţiunile produse de acesta.

Majoritatea studiilor efectuate pe oameni au evaluat efectele flavonoidelor din alimente si nu efectele flavonoidelor din suplimente. In cazul studiilor pe animale au fost utilizate cantitati foarte mari de flavonoide, chiar mai mari decat cele ce pot fi obtinute din suplimente. Pentru a determina cu precizie efectele flavonoidelor de tipul quercetinei asupra organismului uman mai sunt necesare studii suplimentare complexe.

De asemenea, studiile au arătat că persoanele care urmează o alimentaţie bogată în alimente ce conţin quercetină sau care au consumat suplimente ce o conţin au un nivel mai scazut al colesterolului şi o tensiune arterială mai scăzută decât celelalte categorii de persoane.

În cazul persoanelor care urmează o alimentaţie bogată în alimente ce o conţin nu poate fi atribuit acest efect doar quercetinei, alimentele bogate în această substanţă conţinând mulţi alţi nutrienţi ce pot determina scăderea colesterolului.

Câteva date preliminare indică faptul că quercetina poate diminua simptomele inflamării prostatei. Totuşi, studiile au fost mici şi sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma aceste date.

Cercetătorii consideră că această substanţă, împreună cu alte flavonoide, este foarte utilă în prevenirea cancerului. Un studiu a demonstrat ca quercetina este mai eficientă în ceea ce priveşte inhibarea tumorilor decât resveratrolul, un antioxidant foarte puternic.

Alt studiu a arătat că un consum frecvent de alimente ce o conţin scade semnificativ riscul de cancer pulmonar, efectul anticancerigen al quercetinei fiind mult mai vizibil în cazul persoanelor care fumează mai mult de 20 de ţigări pe zi.

Ananasul este o plantă tropicală originară din America, tolerantă la secetă, care creşte până la 5-8 metri în înălţime. Planta produce mai multe fructe lungi, ovale în fiecare sezon, din martie până în iunie.
Fructul de ananas, aşa cum îl ştim noi de la piaţă este, de fapt, o combinaţie (o aglutinare) de fructe produse de mai multe flori alăturate.
Pulpa sa este suculentă şi cărnoasă, cu tulpina care serveşte ca un miez fibros de sprijin. Exteriorul este dur, cu mici solzişori ce pot fi de culoare verde închis, galben, portocaliu-galben sau roşu atunci când fructul este foarte copt. Pulpa poate varia ca şi culoare de la alb-crem la galben şi are un amestec de gust dulce şi o aromă bogată.
Ananasul este inclus în rândul plantelor medicinale datorită calităţilor fructului său, care are numeroase efecte benefice asupra sănătaţii.
Fructele de ananas conţin bromelină, fibre, fitonutrienti (acid cumaric, acid clorogenic), pectine, polizaharide, potasiu, magneziu, fier, mangan, acid folic, vitamina C, B5, B6, B1, antioxidanti si polifenoli (betacaroten). Din punct de vedere medicinal, bromelina este cel mai preţios compus, capabil să accelereze digestia proteinelor.
Ananasul are proprietăţi antiinflamatorii, purgative, detoxifiante, antidepresive şi are efect revigorant.
Ananasul nu are deloc grăsimi sau colesterol şi are doar 50 de calorii per 100 grame, multe fibre şi proteine, ceea ce îl face ideal în curele de slăbire.
Ananasul proaspăt este recomandat spre consum după mesele copioase, bogate în carne, deoarece deblochează conglomeratele alimentare din stomac şi înlătură durerile digestive.
Bromelina din ananas are efect antiinflamator, fapt care împiedică formarea cheagurilor de sânge responsabile de tromboze şi acccidente vasculare cerebrale, deci scade riscul de boli cardiovasculare.
În aplicatii cutanate, bromelina scade inflamaţia şi calmează durerile articulare din artrite sau entorse. De asemenea, bromelina asociată cu antibiotic este impregnată în bandaje şi ajută astfel la cicatrizarea mai rapidă a rănilor.
Un consum frecvent de ananas ar putea ajuta şi la prevenirea degenerescenţei maculare, a astmului şpi a hipertensiunii arteriale, întăreşte sistemul imunitar, fibrele solubile ajută la scăderea colesterolului sangvin şi la prevenirea constipaţiei, iar fitonutrienţii impiedică oxidul nitric şi aminele alimentare să se combine în stomac pentru a forma nitrosamine cu potenţial cancerigen, deci scad riscul de cancer.

Vitamina C, cunoscuta si sub denumirea de acid ascorbic, este unul dintre cei mai siguri si mai eficienti nutrienti. Printre beneficiile sale se numara protejarea organismului impotriva deficientelor imunitare, a bolilor cardiovasculare, a problemelor prenatale, a bolilor de ochi si chiar impotriva imbatranirii pielii.
In 1912, biochimistul polonez Casimir Funk dezvolta conceptul de vitamine. Intre 1928 si 1933, doua echipe independente, formate din cercetatorul ungur Albert Szent György si cercetatorul american Joseph L. Sviberly, pe de-o parte, si cercetatorii americani Charles Glen King si W. A. Waugh, pe de alta parte, izoleaza vitamina C (acidul hexuronic). Acidul hexuronic este denumit apoi acid ascorbic, recunoscandu-se formal natura antiscorbutica a compusului. In 1937, cercetatorul Albert Szent György primeste Premiul Nobel pentru medicina pentru aceasta descoperire.
Folosirea in scop medicinal a vitaminei C dateaza inca din secolul 18. Scorbutul, boala cauzata de deficienta vitaminei C, era o problema frecvent intalnita, in special printre marinari si navigatori, estimarile aratand ca peste 2 milioane dintre acestia au fost afectati. In 1747, James Lind, un medic scotian, a facut un experiment pentru tratatea scorbutului si a descoperit ca doar portocalele si lamaile ameliorau simptomele bolii.
Din 1928 pana in 1933, o echipa de cercetatori maghiari, Joseph L. Svirbely, Albert Szent-Györgyi si cercetatorul american Charles Glen Kind au izolat pentru prima data vitamina C si i-au dat denumirea de acid ascorbic. De atunci, vitamina C a fost folosita nu numai in tratarea scorbutului, ci si pentru imbunatatirea imunitatii, impotriva simptomelor de gripa si raceala, dar si ca supliment, pentru a proteja intregul organism.
Spre deosebire de animale, organismul uman nu poate sintetiza singur vitamina C, motiv pentru care are nevoie sa isi ia doza din alimentatie si din suplimente. Vitamina C are numeroase efecte pozitive, inclusiv asupra regenerarii pielii. Aceasta ajuta la cresterea si regenerarea testurilor din tot corpul, prin faptul ca iti ajuta organismul sa produca mai mult colagen. Colagenul este o proteina esentiala pentru regenerarea pielii, intretinerea articulatiilor, tendoanelor, ligamentelor, cartilajelor si a vaselor de sange.
De asemenea, vitamina C este un antioxidant puternic, care impiedica actiunea radicalilor liberi (compusi rezultati in urma proceselor de oxidare, dar si ca urmare a contactului cu agenti sau substante poluante) asupra organismului. Acumularea radicalilor liberi in organism este periculoasa in timp, deoarece este unul dintre factorii care contribuie la imbatranire, dar si la aparitia unor boli cardiovasculare, a artritei si a cancerului.
Avem nevoie de vitamina C si pentru a sintetiza cei mai importanti neurohormoni: noradrenalina, adrenalina, dopamina, produsi in sistemul nervos sau in glandele suprarenale. Unele dezechilibre hormonale pot indica si o deficienta de vitamina C, deoarece aceasta stimuleaza si protejeaza glanda hipofiza, care secreta hormonii responsabili de sexualitate, psihic, crestere si de functionare a tiroidei.
Vitamina C se gaseste in concentratii mari in creier, leucocite, ochi, glande suprarenale, ficat, tiroida, mucoasa intestinului subtire sau in splina. Acestea au concentratii de vitamina C de la 10 pana la 50 de ori mai mari ca acelea din plasma, celulele rosii sau din saliva. De aceea, cand apare o deficienta de vitamina C, acestea sunt primele organe afectate.
Acerola este denumirea comună atribuită pentru două specii aparţinând familiei de plante tropicale Malpighiaceae, şi anume Malpighia glabra şi M. emarginata, native în nordul Americii de Sud, America Centrală şi Jamaica. Ambele sunt denumite cireşe vest indiene şi, respectiv, cireşe de Barbados de către diferite surse care nu cad întotdeauna de acord în privinţa acestor denumiri.
Acerola este un arbore mic ce creşte până la 5 m înălţime, şi produce o abundenţă de fructe roşii, asemănătoare cireşelor, cu diametrul de 1-2 cm şi cu mai multe seminţe mici. Fructele mature sunt cărnoase şi suculente, cu o aromă plăcută, acrişoară.
Sucul de acerola este la fel de popular în Brazilia cum este sucul de portocale în America de Nord. În Brazilia este folosită şi ca remediu natural, de exemplu un pumn de fructe proaspete se recomandă în febră şi dizenterie; este folosită, de asemenea, ca antiinflamator, astringent, stimulent hepatic şi renal, diuretic, pentru susţinerea funcţiilor cardiace, ca nutritivă în anemie, î diabet, nivel crescut de colesterol, probleme hepatice, reumatism, tuberculoză şi în timpul convalescenţei; mai este folosită în tratamentul hepatitelor.
În Statele Unite apare pe piaţă sub formă de suplimente alimentare sau ca aliment, consumul său bazându-se pe conţinutul ridicat de vitamina C. Fructul copt mai este folosit pentru fabricarea de gemuri, jeleuri, îngheţată, prăjituri şi conserve precum şi ca aromatizant în cocktail-uri şi liqueur-uri.
Până la apariţia pe piaţă a plantei camu-camu, acerola era considerată cea mai bogată sursă de vitamina C. Acerola poate conţine până la 4,5% vitamina C, în comparaţie cu 0,05% în portocala decojită. Conţinutul de vitamina C variază cu gradul de coacere, sezonul, climatul şi localizarea geografică; odată ce fructul începe să se coacă pierde o bună cantitate de vitamina C, din acest motiv, pentru majoritatea produselor din comerţ fructele de acerola sunt recoltate verzi sau mai puţin coapte.
Până acum s-au identificat în compoziţia fructului de acerola 150 de constituenţi, dintre care în concentraţiile cele mai mari magneziu, acid pantotenic, potasiu, vitamina A, tiamină, riboflavină, niacină, apoi calciu, dextroză, fructoză, furfural, fier, limonen, acid l-malic, fosfor, proteine şi zahăr.
Descoperiri recente arată că acerola poate potenţa acţiunile şi beneficiile altor suplimente, ca de exemplu a celor pentru reducerea nivelelor de colesterol. În experimente de laborator, acerola a manifestat următoarele acţiuni: inhibarea acetilcolinesterazei, antigenotoxică, antioxidantă, de înlăturare a radicalilor liberi, antiinflamatoare, efect citotoxic împotriva liniilor de celule tumorale, antibacterian şi antifungic.
Având în vedere cercetările recente care au arătat faptul că vitamina C este un puternic antioxidant, extractele de acerola sunt din ce în ce mai mult utilizate în produsele pentru îngrijirea pielii care luptă împotriva îmbătrânirii acesteia; datorită sărurilor minerale din compoziţia sa, acerola este utilă pentru remineralizare şi pentru pielea obosită şi uscată, mucilagiile şi proteinele din compoziţia sa având proprietăţi de hidratare şi de tonifiere capilară.
La finalul tratamentului cu un produs combinat ce conţine acerola, în cadrul unui studiu clinic, 77% din copii trataţi pentru infecţiile respiratorii recurente au raportat scăderea frecvenţei inflamaţiilor cronice. Pe lângă aceasta, părinţii au exprimat o satisfacţie generală şi au raportat o mai bună calitate a vieţii pentru copii trataţi.
Un studiu clinic realizat în 2012, investigând efectele unui produs combinat ce conţine acerola asupra îmbătrânirii pielii, a arătat o îmbunătăţire graduată şi statistic semnificativă a ridurilor, liniilor fine, roşeţei, hidratării, secreţiilor şi a catifelării pielii.
Plantă indigenă în Europa, măceşul este un arbust ghimpos, de 2-3 m, cu ramuri arcuite, frunze penat-compuse cu marginile dinţate. Florile sunt mari, cu sepalele răsfrânte şi cu petalele roz. Fructul, măceaşa, este un fruct fals (se dezvoltă din caliciu), roşu, lunguieţ, închizând în interiorul său adevăratele fructe (achene), cu aspect de seminţe păroase.
Medicii antichităţii – Dioscorides, Plinius, Teophrastus, Hippocrates au încadrat măceşul în tezaurul lor medical.
Deja pe vremea lui Hippocrates era cunoscută ca un agent antiinflamator.
După Matthiolus (1626), măceşele se administrau în gonoree şi dizenterie. Cu miere se utilizau ca antihelmintice, împotriva calculilor urinari şi a dificultăţilor apărute la, urinare cauzate de aceştia.
Fructele de măceş au devenit oficiale în Farmacopeea Britanică în 1885. În cel de-al doilea război mondial Anglia a ajuns în imposibilitatea de a mai importa citrice, astfel guvernul englez a încurajat culegerea şi folosirea măceşelor ca sursă de vitamina C.
Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX aprecia în deosebi la măceşe bogăţia în vitamina C. Ceaiului de fructe de măceş i se mai atribuia un efect purgativ şi de combatere a stărilor catarale uşoare ale intestinului; extractul fluid de măceşe era indicat pentru combaterea pietrelor la rinichi şi vezicula fierei. Se considera că ceaiul de măceşe înlesneşte digestia, potoleşte setea şi produce diureză; iar acţiunea diuretică are marele avantaj că, chiar la o lungă întrebuinţare nu produce nici o iritare pe rinichi sau pe băşică, ceea ce-l face foarte indicat în bolile căilor urinare şi de rinichi.
Măceşele conţin foarte puţin ulei volatil, caroten, pectine, dextroză, acid citric şi acid malic şi taninuri; „seminţele” conţin urme de vanilină. Nu în ultimul rând, măceşele sunt bogate în vitamina C. Unele experimente au arătat că extracele din pulpă au efect bactericid asupra E. Coli.
Cercetările au demonstrat că mulţi compuşi din extractele de măceşe au proprietăţi antioxidante şi antiinflamatoare.