Coșul tău
Nu mai sunt produse in coșul tău
HEPASTIM 40 CPS - Hofigal
HEPASTIM 40CPS - Hofigal
Ajuta la functionarea normala a bilei si la reglarea secretiei biliare.
Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 19 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 19 puncte care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 0,38 lei.
HEPASTIM 40CPS - Hofigal
Ajuta la functionarea normala a bilei si la reglarea secretiei biliare.
Beneficii:
-Furnizeaza fitonutrientii necesari in suplimentarea dietei pentru buna functionare a ficatului si a vezicii biliare prin stimularea regenerarii celulei hepatice si contribuie la normalizarea valorilor transaminazelor serice;
-Ajuta la functionarea normala a bilei si la reglarea secretiei biliare;
-Sustine digestia normala a grasimilor si ajuta la mentinerea nivelului optim al colesterolului din sange;
-Sprijina diminuarea efectelor negative ce pot sa apara dupa administrarea pe perioade de lunga durata a unor produse de sinteza chimica;
-Favorizeaza detoxifierea si eliminarea produsilor de degradare metabolica (cataboliti) acumulati in sange;
-Benefic in cazul persoanelor dependente de alcool si droguri sau a acelora care traiesc sau activeaza in zone poluate;
-Are influenta pozitiva in tulburari ale digestiei, pentru normalizarea tranzitului intestinal, in intoxicatii cu alimente alterate, in stari alergice la substante chimice si alergeni din mediul inconjurator;
-Rol important in procesul de echilibrare a sistemului imunitar, asigura starea generala de bine.
Compozitie:
290 mg pulbere din fructe degresate de Catina (Hippophaë rhamnoides), 55 mg extract din frunze de Anghinare (Cynara scolymus), 55 mg pulbere din fructe de Armurariu (Silybum marianum), 1,74 mg ulei volatil de Rozmarin (Rosmarinus officinalis), 1,16 mg ulei volatil de Fenicul (Foeniculum vulgare), amidon de porumb, maltodextrina, polivinilpirolidona K30, talc, aerosil, capsula (gelatina).
Administrare:
Cate 2 capsule de 3 ori pe zi cu 15 minute inainte de mesele principale sau la recomandarea specialistului.
Se poate administra in cure prelungite.
Produsul este un supliment alimentar si nu trebuie sa inlocuiasca o dieta variata si echilibrata si un stil de viata sanatos.
Atentionari:
Produsul este bine tolerat, fara contraindicatii semnalate pana acum la dozele si ritmul de administrare recomandate.
In sarcina si perioada de alaptare este necesara recomandarea specialistului.
La aparitia unor efecte nedorite se intrerupe administrarea produsului si se recomanda consultarea medicului sau farmacistului.
Rolul componentelor:
Catina este un arbust tufos şi spinos originar din Europa şi Asia, înalt de până la 3 m, cu frunze îngust lanceolate pe partea inferioară cu peri argintii. Florile mici, galbene, dispuse în inflorescenţe globuloase, apar înaintea frunzelor. Fructele portocalii, sferice, cu sâmbure tare, se recoltează în perioada august-octombrie, până la primul îngheţ.
Termenul Hippophae derivă din cuvintele greceşti hippo care înseamnă cal, şi phaos care înseamnă lucios. În Grecia antică, fructele de cătină erau date cailor pentru a avea blana lucioasă.
Originea în timp a cultivării şi utilizării cătinei nu este cunoscută, ea a fost utilizată medicinal în China, Mongolia şi Tibet de cel puţin 12 secole pentru multe afecţiuni.
Fructele sunt pe larg folosite în lumea întreagă, putând fi consumate sub formă de sucuri, siropuri, sosuri, jeleu sau marmeladă, sau amestecate cu lapte sau brânză.
În 1988 China a desemnat băuturile din cătina pentru sportivi ca băuturi oficiale pentru atleţii săi la Olimpiada de la Seul. Cosmonauţii ruşi au primit suplimente constând în băuturi pe bază de cătină pentru îmbunătăţirea sănătăţii şi a rezistenţei la stres în spaţiu.
Ca multe alte fructe, şi cele de cătină sunt bogate în vitamine (A, C, E şi K) şi o varietate de bioflavonoide şi carotenoide, alături de o combinaţie de acizi organici care se presupune că contribuie la presupusele proprietăţi anticarcinogenice.
Având efecte tonice, energizante, hepatoprotectoare, de vindecare a rănilor, de stimulare a imunităţii şi antioxidante, fructele de cătină sunt utile ca tonic general, într-o largă varietate de afecţiuni, în boli inflamatorii, pulmonare, afecţiuni hepatice, ulcer stomacal, afecţiuni metabolice, la prevenirea răcelilor, a bolilor cardiovasculare, şi la reducerea efectelor secundare ale tratamentelor în cancer; ajută la vindecarea rănilor şi multor afecţiuni cutanate, susţine sănătatea pielii.
Activitatea antioxidantă este bine documentată şi stă la baza potenţialului anti-îmbătrânire al fructelor de cătină.
Catina este unul dintre cele mai puternice vitaminizante si antioxidante naturale.
Puterile ei de a reface organismul si de a stimula imunitatea sunt cunoscute de mii de ani.
In medicina traditionala romaneasca fructul de catina se utilizeaza datorita proprietatilor tonifiante generale, antiscorbutice, astringente si bactericide in diferite tipuri de afectiuni: avitaminoze, diaree, anemii, boli de ficat, astenie de primavara etc.
Datorita efectului bactericid se recomanda in infectii gastrointestinale si cutanate (stimuleaza epitelizarea tesuturilor).
De asemenea, planta se mai foloseste in geriatrie si oncologie (ca intaritor).
Uleiul extras din coaja fructelor are actiune antiinflamatoare, fiind recomandat in ulcere, afectiuni ginecologice si arsuri.
Originea în timp a cultivării şi utilizării cătinei nu este cunoscută, ea a fost utilizată medicinal în China, Mongolia şi Tibet de cel puţin 12 secole pentru multe afecţiuni.
Fructele sunt pe larg folosite în lumea întreagă, putând fi consumate sub formă de sucuri, siropuri, sosuri, jeleu sau marmeladă, sau amestecate cu lapte sau brânză.
În 1988 China a desemnat băuturile din cătina pentru sportivi ca băuturi oficiale pentru atleţii săi la Olimpiada de la Seul. Cosmonauţii ruşi au primit suplimente constând în băuturi pe bază de cătină pentru îmbunătăţirea sănătăţii şi a rezistenţei la stres în spaţiu.
Ca multe alte fructe, şi cele de cătină sunt bogate în vitamine (A, C, E şi K) şi o varietate de bioflavonoide şi carotenoide, alături de o combinaţie de acizi organici care se presupune că contribuie la presupusele proprietăţi anticarcinogenice.
Având efecte tonice, energizante, hepatoprotectoare, de vindecare a rănilor, de stimulare a imunităţii şi antioxidante, fructele de cătină sunt utile ca tonic general, într-o largă varietate de afecţiuni, în boli inflamatorii, pulmonare, afecţiuni hepatice, ulcer stomacal, afecţiuni metabolice, la prevenirea răcelilor, a bolilor cardiovasculare, şi la reducerea efectelor secundare ale tratamentelor în cancer; ajută la vindecarea rănilor şi multor afecţiuni cutanate, susţine sănătatea pielii.
Activitatea antioxidantă este bine documentată şi stă la baza potenţialului anti-îmbătrânire al fructelor de cătină.
Catina este unul dintre cele mai puternice vitaminizante si antioxidante naturale.
Puterile ei de a reface organismul si de a stimula imunitatea sunt cunoscute de mii de ani.
In medicina traditionala romaneasca fructul de catina se utilizeaza datorita proprietatilor tonifiante generale, antiscorbutice, astringente si bactericide in diferite tipuri de afectiuni: avitaminoze, diaree, anemii, boli de ficat, astenie de primavara etc.
Datorita efectului bactericid se recomanda in infectii gastrointestinale si cutanate (stimuleaza epitelizarea tesuturilor).
De asemenea, planta se mai foloseste in geriatrie si oncologie (ca intaritor).
Uleiul extras din coaja fructelor are actiune antiinflamatoare, fiind recomandat in ulcere, afectiuni ginecologice si arsuri.
Anghinarea este o plantă ierboasă originară din regiunea mediteraneană, la noi specie de cultură, bienală, în primul an formează o rozetă de frunze mari de culoare verde-închis pe partea superioară şi albicioase pe partea inferioară cu peri albi şi moi. În al doilea an se formează tulpini de 0,6-1,8 m, cu flori roşii-violacee.
Originile anghinarei ne sunt cunoscute în timp, de pe vremea filosofului şi naturalistului grec Theophrastus (371-287 Î.H.), Pedanius Dioscorides (40-90 D.H.), Pliniu cel Bătrân, (23-79 D.H.), care au descris-o în scrierile lor şi au folosit-o.
Grecii antici o vedeau ca pe o delicateţă şi ca pe un afrodisiac. Romanii bogati foloseau anghinarea preparată cu miere şi oţet, asezonată cu cumin, astfel ea putând să fie şi păstrată de-a lungul anului.
Începând din anii 80 D.H., maurii încep cultivarea anghinarei în zona Granadei.
Se consideră că anghinarea a fost făcută celebră de către Caterina de Medici (1519-1589). care a introdus-o în Franţa atunci când ea sa căsătorit cu regele Henric al II-lea (1519-1559), la mijlocul secolului al 16-lea.
Galenoterapia începutului de secol XX în România indica utilizarea medicinală a frunzei de anghinare ca antinevritică, indicată pentru bolile prezentând tulburări ale metabolismului hidraţilor de carbon şi tulburarea metabolismului apei, dând un tablou simptomatic polinevritic.
S-a stabilit că anghinarea posedă proprietăţi diuretice, coleretice, hipocolesterolemiante, hipolipemiante şi hepatostimulatoare.
Anghinarea este cunoscută pentru gustul ei amar, care este atribuit în mare unui compus numit cinarină, considerată unuil din principiile biologic active cele mai importante ale anghinarei. Alte principii active importante sunt flavonoidele, lactonele sescviterpenice, polifenolii şi acizii cafeoilquinici.
În anii 1970 oamenii de ştiinţă europeni au arătat prima dată abilitatea cinarinei de a reduce colesterolul la oameni. Unul din cele mai recente studii, publicat în anul 2000, a utilizat un extract din frunzele de anghinare standardizat în cinarină a stabilit efectul hipocolesterolemiant al acestuia.
Proprietăţile hepatoprotectoare şi detoxifiante ale ficatului au intrat în atenţia cercetătorilor în 1966, când s-a realizat un studiu care susţine efectele hepatoregeneratoare la şobolani. Un studiu realizat în 1987 care s-a concentrat asupra efectelor pe celulelor hepatice de şobolan supuse acţiunii nocive a unor substanţe chimice, a găsit că cinarina şi acizii cafeici au efecte hepatoprotectoare semnificative.
Utilizarea modernă a anghinarei se concentrează pe utilitatea sa în tratamentul hiperlipidemiei, hipercolesterolemiei, dispepsiei şi afecţiunilor care necesită o creştere a colerezei.
Originile anghinarei ne sunt cunoscute în timp, de pe vremea filosofului şi naturalistului grec Theophrastus (371-287 Î.H.), Pedanius Dioscorides (40-90 D.H.), Pliniu cel Bătrân, (23-79 D.H.), care au descris-o în scrierile lor şi au folosit-o.
Grecii antici o vedeau ca pe o delicateţă şi ca pe un afrodisiac. Romanii bogati foloseau anghinarea preparată cu miere şi oţet, asezonată cu cumin, astfel ea putând să fie şi păstrată de-a lungul anului.
Începând din anii 80 D.H., maurii încep cultivarea anghinarei în zona Granadei.
Se consideră că anghinarea a fost făcută celebră de către Caterina de Medici (1519-1589). care a introdus-o în Franţa atunci când ea sa căsătorit cu regele Henric al II-lea (1519-1559), la mijlocul secolului al 16-lea.
Galenoterapia începutului de secol XX în România indica utilizarea medicinală a frunzei de anghinare ca antinevritică, indicată pentru bolile prezentând tulburări ale metabolismului hidraţilor de carbon şi tulburarea metabolismului apei, dând un tablou simptomatic polinevritic.
S-a stabilit că anghinarea posedă proprietăţi diuretice, coleretice, hipocolesterolemiante, hipolipemiante şi hepatostimulatoare.
Anghinarea este cunoscută pentru gustul ei amar, care este atribuit în mare unui compus numit cinarină, considerată unuil din principiile biologic active cele mai importante ale anghinarei. Alte principii active importante sunt flavonoidele, lactonele sescviterpenice, polifenolii şi acizii cafeoilquinici.
În anii 1970 oamenii de ştiinţă europeni au arătat prima dată abilitatea cinarinei de a reduce colesterolul la oameni. Unul din cele mai recente studii, publicat în anul 2000, a utilizat un extract din frunzele de anghinare standardizat în cinarină a stabilit efectul hipocolesterolemiant al acestuia.
Proprietăţile hepatoprotectoare şi detoxifiante ale ficatului au intrat în atenţia cercetătorilor în 1966, când s-a realizat un studiu care susţine efectele hepatoregeneratoare la şobolani. Un studiu realizat în 1987 care s-a concentrat asupra efectelor pe celulelor hepatice de şobolan supuse acţiunii nocive a unor substanţe chimice, a găsit că cinarina şi acizii cafeici au efecte hepatoprotectoare semnificative.
Utilizarea modernă a anghinarei se concentrează pe utilitatea sa în tratamentul hiperlipidemiei, hipercolesterolemiei, dispepsiei şi afecţiunilor care necesită o creştere a colerezei.
- Stoc
- In Stoc Magazin - Livrare in 1-3 zile lucratoare
- Cantitate
- 40 capsule
- Forma de prezentare
- Cutie
Hofigal produce si comercializeaza o gama larga de produse din plante medicinale si aromatice, medicamente, suplimente alimentare, cosmetice si substante farmaceutice active, sub forma de: comprimate obisnuite, comprimate acoperite, capsule cu continut solid, capsule cu continut lichid (acoperite sau neacoperite), solutii de uz intern si extern, multi si monodoze, ovule, supozitoare, creme, geluri. Liniile de fabricatie ale produselor indeplinesc cerintele G.M.P (Good Manufacturing Practice - Buna practica de fabricatie), iar laboratoarele de control al calitatii fizico-chimic si microbiologic indeplinesc cerintele prevazute in Farmacopeea Europeana si alte farmacopei de circulatie internationala. Hofigal este o companie remarcabila pentru atentia deosebita si rezultatele unei activitati concentrate de cercetare si dezvoltare.
Nicio recenzie
Tap to zoom
