FAVILUTEIN 70 capsule Favisan

FAVILUTEIN 70 capsule Favisan

Pentru sănătatea ochilor.

Efecte: protejează retina şi cristalinul împotriva proceselor de degenerescenţă, măreşte adaptarea la întuneric, stimulează sinteza colagenului, scade colesterolul, trigliceridele şi glicemia, protejează împotriva agresiunilor zilnice care afectează sănătatea ochilor. Asocierea celor 7 ingrediente are acţiune sinergică cu următoarele efecte benefice: inhibă oxidarea grăsimilor, elimină radicalii liberi, ajută la eliminarea deşeurilor metabolice.

Recomandări: ca adjuvant în degenerescenţă maculară, glaucom, cataractă, retinită pigmentară, boli asociate (diabet zaharat, boli cardiovasculare), afecţiuni vasculare retiniene, infecţii oculare, ochi obosiţi, celor care necesită o acuitate vizuală optimă (şoferi).

Mod de utilizare: ca supliment alimentar

Doza zilnică recomandată: 2 x 1 capsulă/zi, în timpul meselor

Ingrediente/capsulă: 1 capsulă (0,3 g) conţine: 60 mg vitamina C (100%), 20 mg vitamina E (66,6%), 5 mg zinc (33,3%), 2 mg luteină, 0,5 mg cupru (16,6%), 0,2 mg beta-caroten

Rolul componentelor:

Vitamina C, cunoscuta si sub denumirea de acid ascorbic, este unul dintre cei mai siguri si mai eficienti nutrienti. Printre beneficiile sale se numara protejarea organismului impotriva deficientelor imunitare, a bolilor cardiovasculare, a problemelor prenatale, a bolilor de ochi si chiar impotriva imbatranirii pielii.

In 1912, biochimistul polonez Casimir Funk dezvolta conceptul de vitamine. Intre 1928 si 1933, doua echipe independente, formate din cercetatorul ungur Albert Szent György si cercetatorul american Joseph L. Sviberly, pe de-o parte, si cercetatorii americani Charles Glen King si W. A. Waugh, pe de alta parte, izoleaza vitamina C (acidul hexuronic). Acidul hexuronic este denumit apoi acid ascorbic, recunoscandu-se formal natura antiscorbutica a compusului. In 1937, cercetatorul Albert Szent György primeste Premiul Nobel pentru medicina pentru aceasta descoperire.

Folosirea in scop medicinal a vitaminei C dateaza inca din secolul 18. Scorbutul, boala cauzata de deficienta vitaminei C, era o problema frecvent intalnita, in special printre marinari si navigatori, estimarile aratand ca peste 2 milioane dintre acestia au fost afectati. In 1747, James Lind, un medic scotian, a facut un experiment pentru tratatea scorbutului si a descoperit ca doar portocalele si lamaile ameliorau simptomele bolii.

Din 1928 pana in 1933, o echipa de cercetatori maghiari, Joseph L. Svirbely, Albert Szent-Györgyi si cercetatorul american Charles Glen Kind au izolat pentru prima data vitamina C si i-au dat denumirea de acid ascorbic. De atunci, vitamina C a fost folosita nu numai in tratarea scorbutului, ci si pentru imbunatatirea imunitatii, impotriva simptomelor de gripa si raceala, dar si ca supliment, pentru a proteja intregul organism.

Spre deosebire de animale, organismul uman nu poate sintetiza singur vitamina C, motiv pentru care are nevoie sa isi ia doza din alimentatie si din suplimente. Vitamina C are numeroase efecte pozitive, inclusiv asupra regenerarii pielii. Aceasta ajuta la cresterea si regenerarea testurilor din tot corpul, prin faptul ca iti ajuta organismul sa produca mai mult colagen. Colagenul este o proteina esentiala pentru regenerarea pielii, intretinerea articulatiilor, tendoanelor, ligamentelor, cartilajelor si a vaselor de sange.

De asemenea, vitamina C este un antioxidant puternic, care impiedica actiunea radicalilor liberi (compusi rezultati in urma proceselor de oxidare, dar si ca urmare a contactului cu agenti sau substante poluante) asupra organismului. Acumularea radicalilor liberi in organism este periculoasa in timp, deoarece este unul dintre factorii care contribuie la imbatranire, dar si la aparitia unor boli cardiovasculare, a artritei si a cancerului.

Avem nevoie de vitamina C si pentru a sintetiza cei mai importanti neurohormoni: noradrenalina, adrenalina, dopamina, produsi in sistemul nervos sau in glandele suprarenale. Unele dezechilibre hormonale pot indica si o deficienta de vitamina C, deoarece aceasta stimuleaza si protejeaza glanda hipofiza, care secreta hormonii responsabili de sexualitate, psihic, crestere si de functionare a tiroidei.

Vitamina C se gaseste in concentratii mari in creier, leucocite, ochi, glande suprarenale, ficat, tiroida, mucoasa intestinului subtire sau in splina. Acestea au concentratii de vitamina C de la 10 pana la 50 de ori mai mari ca acelea din plasma, celulele rosii sau din saliva. De aceea, cand apare o deficienta de vitamina C, acestea sunt primele organe afectate.

Luteina este un pigment galben care se găseşte în galbenuşul de ou, în unele alge şi plante şi în celulele folosensibile din fundul ochiului. Ajută la menţinerea unei vederi sănătoase. Consumul crescut de luteină scade riscul degerescenţei maculare, cauza principală a orbirii vârstnicilor

Luteina (şi izomerul său chimic zeaxantina) este un membru al familiei carotenoidelor. Conferă culoare galbenă fructelor şi legumelor, cum ar fi mango, papaya, porumbul dulce şi roşiile. Cu toate acestea, cantităţile cele mai mari de luteinase găsesc în legumele verzi, precum varza, spanacul şi napii, broccoli, varza de Bruxelles, fasolea, prazul, şi anumite tipuri de lăptuci şi salate, mai cu seama , sunt şi ele surse dietetice bune. Cu cât leguma este mai verde, cu atât conţine mai multă luteină. Iar legumele crude sunt o sursă mai bună decât cele fierte.

Luteina este un antioxidant. Asta înseamnă că are capacitatea de a neutraliza radicalii liberi nocivi (substanţe produse de poluare, radiaţii, mâncare prăjită şi arsă, lumina soarelui şi combustie) care pot intra în corp. Aceşti radicali liberi pot deteriora celulele şi accelera îmbătrânirea. La un moment dat, se credea că toţi antioxidanţii slujesc aceluiaşi scop, dar s-a demonstrat că ei au funcţii specifice.

Se consideră că aceasta joacă un rol important în menţinerea unei vederi sănătoase, pentru că este pigmentul principal care se găseşte în zona de sensibilitate vizuală maximă. Pe măsură ce îmbatrânim, celule cu pigment retinal devin mai puţin eficiente, retina degenerează şi vederea centrală se pierde treptat. Acest proces este cunoscut ca degenerescenta maculară legată de vărstă (DMLV).

Una dintre cauzele degenerescenţei maculare este deteriorarea produsă de radicalii liberi în lumina soarelui. Luteina poate proteja macula, actionand ca un filtru optic pentru lumina soarelui şi ca un antioxidant pentru a absorbi radicalii liberi. Luteina poate juca un rol şi în menţinerea imunităţii.Studiile ştiinţifice au constatat în general un risc crescut de degenerescenţă maculară la un nivel scăzut de luteină în dieta sau în sânge, însa nu avem înca la dispoziţie dovezi concludente ca un consum mai ridicat ar reduce incidenţa DMLV sau ar ajuta la tratarea ei. Câteva studii mici au furnizat nişte rezultate încurajatoare. Un studiu american recent a stabilit că suplimentarea cu luteină şi alţi antioxidanţi la persoanele cu o DMLV incipienţă a avut un efect benefic asupra funcţiei maculare. Iar un alt experiment publicat în Optometry arătat că o doză zilnică de 10 mg de luteină, luată singură sau cu alte suplimente antioxidante, a îmbunătăţit funcţia vizuala la 90 de pacienţi cu DMLV atrope într-un interval de 12 luni.

Cercetările referitoare la rolul luteinei în prevenirea cataractei nu au fost până acum încurajatoare. Suplimentele cu luteină au îmbunătăţit însă acuitatea vizuală şi sensibilitatea la lumină puternică (fotofobia) la persoanele cu cataractă.

În aşteptarea rezultatelor unor viitoare cercetări, este important de respectat o dietă bogată în legume cu frunze verzi, care ar trebui să ofere cantităţi mari de luteină. Dacă nu vă plac legumele crude, s-ar putea ca dieta dvs. să fie deficitară în acest nutrient.