FAVIIMUN 2- SIROP ECHINACEA, PATLAGINA, PIN 250 ml Favisan

FAVIIMUN 2- SIROP ECHINACEA, PATLAGINA, PIN 250 ml Favisan

Sirop natural din echinacea, pătlagină, muguri de pin.

Ingrediente: extract natural din echinacea, pătlagină, muguri de pin, sirop simplu, acid citric, acid lactic

Efecte: imunostimulent prin creșterea nespecifică a rezistenței organismului la infecții; reduce procesul inflamator; protejează de simptomele gripale.

Recomandări: ca adjuvant în diverse stări cu imunitate scăzută

Mod de utilizare: ca supliment alimentar

Doza zilnică recomandată:

adulți: 3×1 linguri/zi;

copii: 3×1 lingurițe/zi.

Se poate folosi și diluat cu apă plată sau cu apă minerală.

Nu conține conservanți și arome sintetice.

Valoare energetică: 264 kcal/100g

Rolul componentelor:

Echinacea are o tradiţie îndelungată în cultura indienilor din ţinuturile Americii de Nord, care o preferau pentru menţinerea sănătăţii în timpul iernii. În acest scop, indienii aplicau cataplasme cu rădăcină, şi consumau ceaiuri de Echinacea. Planta a fost foarte folosită în America până în anii ’40, iar europenii, care au descoperit-o în anii ’30, o folosesc constant şi intens şi astăzi.

Botaniştii au numit-o Echinus (arici de mare) pentru a descrie centrul florii, în formă de con ghimpos. Sute de studii ştiinţifice au dovedit că Echinacea sprijină funcţiile sistemului imunitar.

Echinacea este o plantă perenă, de 100-150 cm înălțime, cu frunze lanceolat ascuțite la vârf și dințate. Florile sunt dispuse solitar la vârfurile ramurilor. Florile tubulare sunt așezate bombat, sub formă de cupă întoarsă, înconjurate de flori ligulate, de culoare roz până la roșu intens. Înfloresc din luna iunie până în octombrie. Speciile de Echinacea sînt originare din nordul Americii, trei dintre ele (E.purpurea, E.pallida, E.angustifolia) prezentînd interes medical.

Folosită încă din vremuri îndepărtate pentru tratarea diverselor infecții și pentru întărirea sistemului imunitar, în zilele noastre extractul de echinaceea este cunoscut și pentru efectele benefice pe care le aduce în caz de gripă, răceală și sindromul oboselii cronice. Planta a fost utilizată în medicina populară a amerindienilor, în special pentru protecţia faţă de infecţiile respiratorii, gripă sau muşcăturile de şarpe. Peste 350 de studii clinice atestă efectele de tip imuno protector al Echinaceei în evoluţia infecţiilor respiratorii, ca şi posibilitatea utilizării ei în profilaxia acestor boli. Se recomandă administrarea preparatelor de echinacea încă de la apariţia primelor semne de boală şi pînă la dispariţia lor. Se utilizează sub formă de infuzie, capsule, sirop, comprimate iar extern intră în compoziția unor creme. Din echinaceea se pot folosi rădăcinile și floarea. Rădăcinile sunt mai des utilizate decât florile. Rădăcinile se obțin de la plante cu vârste mai mari de 4 ani iar florile se culeg când sunt complet deschise.

Echinacea conține substanțe active (polizaharide, alchilamide, flavonoide, uleiuri esențiale) care reduc intensitatea durerii, ameliorează inflamația, grăbesc cicatrizarea leziunilor și au puternic efect antioxidant.

Atentionari:

Nu se recomandă în boli autoimune şi în caz de hipersensibilitate la această plantă.

Bradul este o specie vegetală lemnoasă, foarte longevivă (trăieşte până la 700 de ani), care poate depăşi 50 m înălţime. În sol, dezvoltă o rădăcină puternică. Frunzele de brad sunt aciculare, cu o singură nervură, mai închis colorate pe faţă, dispuse liniar pe patru rânduri de-a lungul ramurii. Acele de brad au 2- 4 cm lungime, având vârful ştirbit. Frunzele de brad cad după 8-10 sau chiar 15 ani. Conurile bradului, sunt erecte, rămânând drepte şi la maturitate, cu o formă cilindrică şi sunt lungi de 10-20 cm, fiind verzi la început, apoi brun-roşietice.

În scopuri terapeutice se folosesc mugurii de brad care se formează primăvara în vârful crenguțelor și au o culoare deosebită, diferită de culoarea obișnuită a bradului, de verde crud. S-a mai dovedit că bradul alb are acțiune antiseptică, antiinflamatoare și imunostimulatoare asupra aparatului respirator. Efectele lui se simt în special la nivelul căilor aeriene superioare, de aceea se recomandă și în cazuri de rinofaringite recidivante, rinite și sinuzite. Mugurii de brad au un gust dulce-acrișor si sunt puternic aromați. Se pot administra zilnic, pe stomacul gol, cu un sfert de oră înainte de masă, câte cinci, șase muguri pentru reglarea poftei de mâncare, dezinfectarea gurii și împrospătarea respirației. Inhalațiile cu infuzie din muguri de brad desfundă căile respiratorii, activează circulația și redau strălucirea tenului.

Legenda spune că demult, tare demult, când Dumnezeu lua chip de om și cobora printre muritori, mergând prin pădure, a fost prins de o ploaie strașnică și niciun copac n-a vrut să-l primească sub crengile sale ca să-l ferească de ploaie. Doar bradul a fost cel care i-a oferit adăpost.

După ce a stat ploaia, Dumnezeu l-a binecuvantat pe brad și i-a menit ca iarna să ajungă în casele oamenilor, sa fie frumos împodobit la sărbătoarea nașterii Domnului nostru Iisus Christos.

Pătlagina este o plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt, din care se dezvoltăfrunze dispuse într-o rozetă bazală şi o tulpină dreaptă la capătul căreia se formează o inflorescenţă sub formă de spic.

Dacii o numeau spioox – spioac şi o foloseau intern pentru combaterea tusei, a răcelilor, bolilor de piept, a ofticii (tuberculoza) şi durerilor de stomac, iar extern contra rănilor şi tăieturilor pe care se puneau frunze pentru a opri sângerarea şi a grăbi vindecarea, şi contra furunculelor.

Dioscorides şi Plinius o recomandau pentru probleme precum tumorile maligne, ulcere, probleme bronhice, febră, contra sângerărilor, rănilor infectate, muşcăturilor şi inflamaţiilor pustuloase.

Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX, a constatat pentru pătlagină proprietăţi depurative (curăţă sângele) şi hemostatice; apoi fluidifiantă a secreţiilor mucoase, anticonvulsivantă, antifebrilă, stomahică (tonifiază stomacul), şi cicatrizantă. Aceste calităţi sunt datorate faptului că această buruiană conţine acid silicic, substanţă amară, tanin, mucilagiu şi săruri minerale.

Constituenţii chimici ai pătlaginei sunt bine documentaţi, cei mai importanţi fiind mucilaliige, glicozidele iridoide (aucubină şi catalpol), esteri ai acidului cafeic (acteozidă) şi taninuri. Astfel, bine cunoscutele proprietăţi antihemoragice pot fi atribuite taninurilor.

Aucubina are şi ea rol cicatrizant şi antibacterian, iar efectele anti-inflamator şi de vindecare a rănilor au fost atribuite concentraţiilor mari de acizi clorogenic şi neoclorogenic.. Acţiunea antitusivă este atribuită mucilagiilor. Acetozida şi plantamajozida prezintă acţiune antiinflamatoare.

Aucubigeninul, agliconul aucubinei, s-a dovedit a fi responsabilul principal pentru activitatea antibacterială a drogului, sau extractului de pătalgină.

Aucubina, catalpolul şi acetozida prezintă efecte spasmolitice, în dependenţă de doză.

Polizaharidele (mucilagiile) cresc activitatea imunostimulatoare a organismului.

A fost documentată o acţiune hipotensivă la câini normotensivi anesteziaţi, şi de asemenea o acţiune de reducere a lipidelor plasmatice, a colesterolului, a b-lipoproteinelor şi trigliceridelor la iepuri cu aterioscleroză experimentală.

Pe lângă aceasta, a mai fost documentată o activitate bronhostatică în urma studiilor preclinice şi preliminare clinice, pătlagina dovedindu-se eficientă în tratamentul bronşitelor cronice de natură spastică sau non-spastică.