FAVICOMPLEX MELISA 20 ml Favisan

FAVICOMPLEX MELISA 20 ml Favisan

Pentru alergii, astm, bronșite.

Compoziție: alcool etilic, ulei de melisă

Recomandări: adjuvant în alergii, bronșită, astm. Permite organismului să funcționeze în ritmul său propriu prin înlăturarea tensiunii și a blocajelor. Este bun pentru ficat și splină, fortifiant pentru creier și nervi. Are efect notabil asupra emoțiilor, bun remediu în melancolie. Face inima fericită și voioasă, întărește spiritul și pofta de viață.

Mod de utilizare:

A. Băi. Adăugați 10-15 picături în apa de baie generală sau în apa pentru baia de șezut, de mâini și de picioare. Baia durează 15-25 de minute. Reconfortează și revitalizează întregul organism.

B. Inhalații. Adăugați 10 picături în 100 ml apă fierbinte și inspirați vaporii care se degajă. Înfășurați capul cu un prosop care să cuprindă și vasul, spre a menține vaporii într-un volum redus. Inspirați adânc, la început pe nas, apoi pe gură, după care aburiți urechea și capul, spre a elimina blocajele de circulație sanguină și limfatică. Reluați acest procedeu de 2-3 ori pe zi, în bolile acute. În bolile cronice, inhalația se face de preferință seara, înainte de culcare.

C. Comprese. Înmuiați în apă fierbinte tifonul în patru straturi, având o suprafață suficient de întinsă pentru a acoperi în întregime aria supusă acestei proceduri, stoarceți-l atât cât să nu picure și împregnați-l cu 20 de picături de Favicomplex de melisă. Învețili zona bolnavă cu această fașă, iar deasupra trageți o folie subțire de plastic. Mențineți compresa de seara până dimineața, preferabil acoperită cu o pătură sau cu o flanelă, spre a păstra o temperatură ridicată, constantă.

D. Uz intern:

1) 3-4 picături la un pahar cu ceai cald, de 2-3 ori pe zi

2) 3-4 picături pe o linguriță de miere, apoi se bea un pahar cu ceai

Reacții adverse: Evitați supradozarea. Nu depășiți 40 de picături pe zi (administrare internă, băi, comprese, inhalații). Folosirea abuzivă ar putea provoca iritații locale ce favorizează dezvoltarea inflamațiilor acute sau a spasmului bronșic.

Rolul componentelor:

Numită şi Melissa, această plantă şi-a primit numele de la mierea parfumată pe care albinele o fac din florile ei: anticii greci credeau că mierea de roiniţă era nectarul, hrana privilegiată a zeilor olimpieni. În Evul Mediu, faimosul medic Paracelsus a numit roiniţa „elixirul vieţii” datorită efectului său calmant asupra inimii.

„Este tonică, [...] ajută digestia; [...] stimulează sistemul nervos pe care îl fortifică şi [...] induce starea de bună dispoziţie.” A. Gautier, Manuel des plantes medicinales, 1822.

Roiniţa sau „iarba stuparului” este cunoscută din antichitate, primul care a descris-o fiind medicul Eladei – Dioscoride-Pedanios, în sec. I e.n., care îi menţiona şi unele proprietăţi terapeutice. Fiind o plantă meliferă, este vizitată frecvent de albine. De altfel, numele ştiinţific de „Melissa” derivă din cuvîntul grecesc „Melitta”, care înseamnă albină.

Este o plantă medicinală bienală care creşte în soluri cu fertilitate ridicată, mai ales în sud-vestul ţării, dar şi în Banat. Tulpinile bogate ale roiniţei formează tufe înalte. Frunzele sunt lungi şi late, cu peri scurţi şi albi. În scop fitoterapeutic se folosesc frunzele sau planta cu inflorescenţă. Florile au culoare albă sau alb gălbuie. Mirosul seamănă cu cel al lămâiei, iar gustul roiniţei este acrişor.

Roiniţa este utilizată şi în gastronomie, ca şi condiment al preparatelor culinare. Această plantă vine cu o aromă dulce, asemănătoare celei de lămâie e folosită în ceaiurile aromate de plante, în vinuri sau lichioruri, dar şi în unele formule de apă de colonie sau parfumuri datorită uleiului volatil.

Planta are multiple proprietăţi terapeutice. Acţiunea antibacteriană, antivirală şi antifungică este dată de uleiul volatil dar şi de prezenţa unor acizi polifenolcarboxilici precum acid cafeic, clorogenic, rozmarinic. De asemenea, roiniţa stimulează capacitatea mentală, concentrarea şi memoria.

Cea mai râvnită şi controversată acţiune o reprezintă aceea în ameliorarea unor maladii neurovegetative cum este maladia Alzheimer. În urma unui studiu făcut pe pacienţi diagnosticaţi cu Alzheimer în stadiu incipient şi moderat s-a constatat faptul că extractul de roiniţă ar eun efect pozitiv asupra acestor pacienţi în special asupra agitaţiei exacerbate, un efect ala acestei maladii. Studiul a fost efectuat pe o perioadă de 4 luni, de către medici specialişti, în trei centre din Iran iar doza folosită a fost de 60 pic./zi extract de roiniţă.

Atenţionări

Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la această plantă.

La dozele recomandate nu se cunosc contraindicaţii.