Echilibrarea meridianului energetic VEZICĂ BILIARĂ tinctura 100 ml Steaua Divina

 Echilibrarea meridianului  energetic  VEZICĂ BILIARĂ tinctura 100 ml Steaua Divina

Extract hidroalcoolic din 8 plante medicinale cu efect adjuvant in protectia vezicii bilare contribuie la mentinerea in stare optima a digestiei dar ne ajuta si sa avem o stare de calm si claritate in gandire astfel incat sa luam hotararile cele mai intelepte cu putinta.

Compozitie:

• Cicoare (Cichorium intybus),
• frasin (Fraxinus excelsior),
• fumarita (Fumaria officinalis),
• galbenele (Calendula officinalis),
• gentiana (Gentiana lutea),
• gura-lupului (Scutellaria galericulata),
• menta (Mentha piperita),
• pelin (Artemisia absinthium),
• rocoina.

Actiuni:

• Secretia si eliminarea bilei hipocolesterolemiant
• depurativ
• tonic amar
• stimulent digestiv
• antiinflamator
• detoxifiant
• antiseptic al cailor biliare.

Din punct de vedere al medicinei chineze Meridianul Vezica Biliara atunci cand este echilibrat energetic contribuie la mentinerea in stare optima a digestiei dar ne ajuta si sa avem o stare de calm si claritate in gandire astfel incat sa luam hotararile cele mai intelepte cu putinta.

Indicatii: Se recomanda ca adjuvant in:

• dischinezie biliara
• colecistita
• icter
• acnee
• migrena
• cefalee asociate
• afectiunilor hepatobiliare. 

Mod de administrare: Cate o jumatate de lingurita de 4 ori pe zi inainte de masa intr-o lingurita cu miere de albine sau intr-un pahar cu apa.

Pentru un efect maxim se recomanda utilizarea produsului timp de 3 luni impreuna cu produsul Meridian Vezica Biliara capsule. 

Precautii la administare: Nu este cazul la dozele recomandate.

Contraindicatii: Afectiuni in care este contraindicat consumul de alcool conducatori auto insuficienta hepatica alergie la oricare dintre componentele produsului.

Rolul componentelor:

Cicoarea este o plantă perenă, spontană și adesea cultivată pentru rădăcinile sale din care se extrage un surogat de cafea. În scopuri medicinale de la această plantă se întrebuințează părțile aeriene (Cichorii herba) ce se recoltează în prima perioadă de înflorire a plantei, in lunile iulie-august, când tulpinile nu au apucat încă să se întărească, rădăcinile (Cichorii radix) se recoltează în lunile septembrie-octombrie.

Rădăcina de cicoare abundă în vitamina A, B, C, E și K, dar și de potasiu, calciu, fosfor, cupru, zinc și magneziu. Are și inulină, o polizaharidă care scade riscul apariției cancerului de colon și menține oasele sănătoase. Este indicată și pentru cei care vor să aibă un nivel mai scăzut al colesterolului, stimulând și sistemul imunitar și reduce bacteriile dăunătoare datorită faptului că restabilește flora normală la nivelul intestinului. Are și efect detoxifiant, tonic și decongestionant al organelor interne datorită principiilor amare din compoziție. Rădăcina de cicoare are proprietăţi hipoglicemiante datorită taninurilor, deoarece acestea determină o reducere a absorbţiei glucozei.

Rădăcina de cicoare este un bun înlocuitor de cafea. Coaptă şi mărunţită, rădăcina se fierbe 2-3 minute cu o cană de apă fierbinte și se lasă la infuzat sub capac după care se strecoară și se poat e îndulci cu puțină miere.

Intr-o frumoasă legendă transilvăneană, cicoarea este asociată cu zâna florilor care se spală cu roua înainte de răsăritul soarelui pentru a nu fi văzută de cineva. Fiind zărită într-o dimineață de Soare, acesta s-a îndrăgostit de ea și a trimis doi luceferi s-o pețească. Zâna pamânteana îi refuză. Supărat, astrul zilei o transformă în floare de Cicoare. De atunci se spune că cicoarea stă tot timpul cu ochii după Soare până toamna târziu, iar florile ei se strâng seara, la apus, și se desfac dimineața, la răsărit.

Frasin - Arbore din familia măslinului, înalt de până la 35 m, cu tulpina dreaptă şi ramuri îndreptate în sus. Scoarţa tânără cenuşiu-verzuie, la bază se transformă într-un ritidom negricios; muguri negrii, opuşi. Frunze opuse, imparipenat compuse, de 30-40 cm cu 7-15 perechi de foliole. Florile sunt dispuse în panicule, apar înaintea frunzelor; fructele monosamare liniar-lanceolate. În scopuri medicinale se utilizează frunzele (foliolele desprinse de pe peţiolul principal) recoltate din mai până în august.

În mitologia nordică a existat credinţa că primul bărbat a fost creat din ramurile şi „carnea” frasinului şi a stejarului, iar prima femeie din ulm. Şi astăzi există un obicei tradiţional în nord, unde în seara de Crăciun se ard ramuri de frasin pentru a aduce bunăstarea familiei.

În perioada antică, frasinul a fost considerat de o mare valoare datorită lemnului său şi a creşterii rapide. Scoarţa sa, conţinând componente amare a fost utilizată pentru tăbăcire şi ca şi colorant.

Ca plantă medicinală, frasinul a fost de asemenea cunoscut din antichitate.

Frunzele de frasin erau recomandate ca diuretic şi ca remediu pentru reumatism din vremea lui Hipocrate.

Seva de frasin a fost considerată în vechime cel mai eficient antidot pentru muşcăturile de şarpe.

Scoarţa de frasin pulverizată s-a întrebuinţat odinioară şi la nevoie se poate întrebuinţa şi astăzi ca şi chinina, având efecte tonice şi febrifuge. Scoarţa conţine glucozidul fraxină şi taninuri.

Frunzele, în doza mare au proprietăţi purgative, iar în doze normale sunt antigutoase şi antireumatismale. Mai demult serveau adesea la falsificarea ceaiului chinezesc (rusesc).

De la începutul secolului XX frunzele de frasin sunt recomandate în special ca tratament naturist pentru febră şi reumatism. Frunzele de frasin sunt pe piaţă în Spania înregistrate cadrul produselor cu utilizare tradiţională încă din 1975. În prezent, Fraxini folium reprezintă un produs vegetal medicinal în mai multe farmacopee, incluzând Farmacopeea Europeană 7.

Frunzele de frasin conţin iridoide, secoiridoide, flavonoide, triterpene, acizi fenolici simplu, cumarine în cantităţi mai reduse (fraxina), manitol, tanin principii active care le imprimă acţiune diuretică, diaforetică, laxativă.

În produsele naturiste în prezent găsim frunzele de frasin individual sau în combinaţie recomandate pentru reumatism, gută, uremie, de asemenea şi pentru constipaţie, acnee, dermatoze, furunculoză şi extern în hemoroizi, leucoree, răni greu vindecabile.

Fumariţa este utilă pentru menţinerea sănătăţii tractului hepatobiliar, pentru reducerea disconfortului spastic la nivelul ductului biliar şi al tractului intestinal. De asemenea, terapeuţii, începând cu Dioscorides şi până în zilele noastre, îi apreciază proprietăţile depurative. Fumariţa este o plantă bogată în flavonoizi, tanin şi în răşini, cu efect de reglare a activităţii ficatului.

Galbenelele se pot utiliza sub formă de infuzie, decoct, ceaiuri, comprese, spălături, măşti şi produse cosmetice. În funcţie de afecţiunea care se doreşte a fi tratată, gălbenelele pot fi utilizate pentru tratament local (creme, comprese, maşti, spălături) sau pentru tratamente sistemice (decoct, infuzie, ceai etc).

Au capacitatea de a ajuta organismul în lupta împotriva infecţiilor, având acţiuni antiinflamatoare, antiseptice, antibacteriene şi antifungice prin prezenţa saponozidelor şi uleiului volatil. Gălbenelele au acțiune cicatrizantă, emolientă și demulcentă datorită mucilagiilor, care formează geluri vâscoase, formând astfel un strat coloidal protector pentru mucoase și ţesuturi. Efectul cicatrizant al gălbenelelor se datorează carotenoidelor care asigură multiplicarea celulelor precum şi un efect antioxidant benefic împotriva radicalilor liberi.

Un studiu făcut asupra efectelor gălbenelelor asupra unui grup de pacienți cu probleme gastrice, mai exact ulcer gastroduodenal și gastrită hiperacidă; după tratamentul cu gălbenele, rezultatele au arătat dispariția nișei ulceroase la unii pacienți, aciditatea gastrică a scăzut foarte putin, ceea ce a condus la concluzia că gălbenelele acționează în aceste afecțiuni prin vindecarea epiteliului gastric, adică a acelui strat de protecție a stomacului care este lezat de boală. De asemenea se utilizează pentru vindecarea ulcerului bucal, la nivelul gâtului sau venos.

Denumirea ştiinţifică se datorează faptului că înfloreşte aproape tot anul, adică, în vechiul calendar roman, la toate calendele. În franceză, acestea poartă numele de „souci”, cu referire la culoarea plantei, derivat de la „floarea soarelui”. Potrivit unei legende engleze, Fecioarei Maria îi plăcea să-şi împletească în păr gălbenele; de aceea, în limba engleză, aceasta floare este numită „marigold”, însemnând „aurul Mariei”. Practicienii din secolul al XVII-lea o recomandă pentru „întărirea inimii” şi în tratarea variolei şi rujeolei.

Se pot utiliza sub formă de infuzie, decoct, ceaiuri, comprese, spălături, măşti şi produse cosmetice. În funcţie de afecţiunea care se doreşte a fi tratată, gălbenelele pot fi utilizate pentru tratament local (creme, comprese, maşti, spălături) sau pentru tratamente sistemice (decoct, infuzie, ceai etc).

Au capacitatea de a ajuta organismul în lupta împotriva infecţiilor, având acţiuni antiinflamatoare, antiseptice, antibacteriene şi antifungice prin prezenţa saponozidelor şi uleiului volatil. Gălbenelele au acțiune cicatrizantă, emolientă și demulcentă datorită mucilagiilor, care formează geluri vâscoase, formând astfel un strat coloidal protector pentru mucoase și ţesuturi. Efectul cicatrizant al gălbenelelor se datorează carotenoidelor care asigură multiplicarea celulelor precum şi un efect antioxidant benefic împotriva radicalilor liberi.

Un studiu făcut asupra efectelor gălbenelelor asupra unui grup de pacienți cu probleme gastrice, mai exact ulcer gastroduodenal și gastrită hiperacidă; după tratamentul cu gălbenele, rezultatele au arătat dispariția nișei ulceroase la unii pacienți, aciditatea gastrică a scăzut foarte putin, ceea ce a condus la concluzia că gălbenelele acționează în aceste afecțiuni prin vindecarea epiteliului gastric, adică a acelui strat de protecție a stomacului care este lezat de boală. De asemenea se utilizează pentru vindecarea ulcerului bucal, la nivelul gâtului sau venos.

Gentiana - Numele său este un tribut adus lui Gentius, un antic rege ilir, despre care se spune că a descoperit proprietățile tonice ale plantelor și a menționat pentru prima oară într-o scriere această plantă medicinală. De mai bine de două mii de ani, gențiana este folosită în toată Europa ca tonic amar, ca anti-toxic și stimulent al funcțiilor ficatului. În medicina populară românească, ocupă un loc de cinste, fiind denumită, în nordul țării, de către vindecătorii populari, “căpitanul buruienilor de leac” și fiind folosită ca tonic digestiv și al întregului organism, precum și ca remediu împotriva diferitelor otrăviri. Despre Pintea Viteazul se spunea că purta mereu cu el o ploscă umplută cu plămădeala rădăcinei de gențiană, pe care o folosea contra “răului la inimă”. Se credea chiar că rădăcina de gențiană, administrată șapte sau nouă zile la rând, are proprietăți exorcizante, scoțând demonii care produc feluritele boli, precum și orice rău din trup.

Ghințura galbenă cum i se mai spune, este o plantă erbacee, perenă, cu o tulpină ce apare abia din anii 5-6 de la vegetație, fistuloasă, cilindrică, goală pe interior. Frunzele sunt ovat eliptice, cu margine întreagă iar florile sunt mari de culoare galbenă, dispuse în cime și înfloresc în iunie-august. În scopuri medicinale se folosește rădăcina (Gentianae radix). Aceasta se recoltează de la plantele de 3-7 ani, în perioada octombrie noiembrie sau în martie.

Gențiana este o plantă medicinală cu acțiune tonic amară, eupeptică și aperitivă datorită principiilor amare ce le conține, cum este gentiopicrină, principala componentă ce se găsește în proporție de 2-3% în produsul vegetal uscat. Planta mai conține glucide, taninuri, alcaloizi, xantone și o cantitate redusă de ulei volatil. Are acțiune tonică și asupra ficatului, vezicii biliare. Este un remediu natural pentru combaterea unor afecțiuni cum ar fi dureri de stomac, balonări, digestie lentă, anorexie, boli de ficat, paraziți intestinali. Se utilizează ca tratament naturist sub sub formă de decoct, tinctură, infuzie, sirop și se poate combina cu ghimbirul, cardamomul și reventul.

Cercetări recente au stabilit că derivații xantonici au acțiune inhibitoare a monoaminoxidazei, ceea ce determină acțiunea antidepresivă a preparatelor de gențiană.