Complex Silueta Perfecta Satietate cu Fibre 300 g Fares

Complex Silueta Perfecta Satietate cu Fibre M115 300 g Fares

Este un complex natural din plante medicinale ideal pentru curele de slăbire şi detoxifiere.
Bogat în fibre, Complexul Silueta Perfectă-Saţietate cu Fibre conferă saţietate şi scade pofta de mâncare.

Beneficii ale utilizării :
–conferă saţietate;
–elimină mirosul neplacut al corpului.
–împiedică absorbţia glucidelor, lipidelor şi a colesterolului de la nivel intestinal;
–detoxifiant – elimină toxinele şi depunerile din colon;
–laxativ de volum-stimulează peristaltismul intestinal;
–protejează mucoasa tubului digestiv;
–reduce greutatea corporală prin scaderea apetitului şi împiedicarea absorbţiei glucidelor şi lipidelor;
–contribuie la echilibrarea florei intestinale;
–reduce apetitul prin aportul de fibre care absorb apă şi îşi măresc volumul de 8-14 ori;

Ingrediente:
-seminţe de Plantago ovata,
-fibre vegetale din grâu (Triticum aestivum) 24%,
-rădăcină de cicoare (Cichorii radix) 20%,
-tuberculi de topinambur (Helianthus tuberosus),
-seminţe de in (Lini semen),
-scorţişoară (Cinnamomi cortex),
-ulei esenţial de lămâie (Citri aetheroleum),
-ulei esenţial de portocale (Aurantii aetheroleum).

Mod de administrare:
Adulti: 1 lingură (4 g) de 2 ori pe zi. Dacă tranzitul intestinal este lent (tendinta la constipatie) se administreaza cate 2 linguri de 2-3 ori pe zi.
Copii: 1 linguriţă (2g) de 2 ori pe zi.

Se administrează cu iaurt, suc de fructe sau apă, de preferinţă dimineaţa şi seara pe stomacul gol.
Consumaţi în decurs de 30 minute de la ingerare minim 400 ml de lichide. Pentru eficienţă maximă se recomandă consumul zilnic de cel puţin 2 litri de lichide. Efectul laxativ se instalează dupa 8-10 ore de la ingerare.
Durata unei cure este de 1-2 luni.Cura se poate repeta dupa o pauză de o lună. Pentru detoxifiere se recomandă anual două cure de câte doua luni. Pentru cura de slăbire adăugaţi la micul dejun şi cină acest produs.

Atenţionări:
-Nu se recomandă în sarcină, alăptare, copiilor sub 3 ani, în caz de obstrucţii şi inflamaţii acute ale intestinelor şi în caz de hipersensibilitate la oricare din ingredientele produsului.
-Dacă nu consumaţi minim 400 ml de apă în decurs de 30 minute de la ingerarea produsului, fibrele nu-şi vor putea creste suficient volumul, vor absorbi lichidele din stomac şi intestin, ducând la apariţia crampelor, balonarii, sau chiar a constipatiei.
-La începutul curei de detoxifiere, unele persoane se pot confrunta cu senzaţii de greaţă, uşoare dureri abdominale, flatulenţă sau diaree. Acestea sunt semne că organismul începe să lucreze şi să elimine toxinele. Cura de purificare a organismului nu trebuie întreruptă. Dacă aceste reacţii sunt prea supărătoare, reduceti doza la o lingură pe zi, până la dispariţia disconfortului, apoi creşteţi gradat, menţinând o doză confortabilă.
-În prima săptămână este posibil să observaţi că urina şi scaunul au un miros puternic sau o culoare mai închisă, iar transpiraţia este mai abundentă, semn că detoxifierea organismului a început.
-Posibil să aveţi scaun de 2-3 ori pe zi. Dacă eliminarile sunt mai frecvente, reduceţi doza la o lingură pe zi.

Efecte secundare şi interacţiuni:
Acest produs trebuie luat la un interval de minim 2 ore faţă de administrarea altor medicamente, deoarece reduce absorbţia intestinală a acestora.
La dozele recomandate nu au fost semnalate efecte secundare.

Ambalare: 300 g.

Rolul componentelor:
Grâul este cultivat mai ales ca aliment, dar şi ca plantă medicinală. Rădăcina grâului este lungă, frunzele sunt lineare, iar inflorescenţa este un spic compus.
Fructul grâului este o cariopsă de culoare brună şi formă ovală. Planta este cultivată şi creşte mai ales în zonele de câmpie şi stepă.
În scop fitoterapeutic se utilizează fructul (boabele).
Planta conţine: apă, lipide, proteine, glucide, fibre, săruri minerale, calciu, magneziu, sodiu, potasiu, clor, sulf, zinc, fosfor, cobalt, siliciu, iod, vitamina A,  vitamina B, vitamina E, vitamina k, vitamina D, fermenţi.
Grâul are calităţi mineralizante, tonice, diuretice şi antiinflamatorii.
Sub formă de grâu încolţit, tărâţe de grâu sau grâu fier, se recomandă  pentru boli hepatice, renale, boli gastrointestinale, hipovitaminoze, stări febrile, afectiuni cronice degenerative, dispepsie, acnee, tuse, afectiuni cardiace, obezitate, sterilitate şi afecţiuni endocrine.
Sub formă de cataplasmă, compresă, băi sau spălături locale, se recomandă pentru tratamentul impetigo, panariţiu, abcese cutanate, arsuri, eritem, eczeme, hemoroizi, erizipel, psoriazis, prurit, boli reumatice, inflamaţii cutanate, hemoroizi etc.
Consumul de grâu, sub orice formă, este nerecomandat persoanelor care suferă de enteropatii cu intoleranţă la gluten.
Topinamburul este o plantă perenă din familia Asteraceae (Compositae), înrudită şi asemănătoare cu floarea soarelui. Planta prezintă în sol tuberculi; tijele sunt puternice, viguroase, uneori ramificate la bază, cu înălţimea de 1,50-2,00m sau mai mult, cu frunze ovale acoperite cu peri rigizi; florile sunt grupate în capitule galbene, mult mai mici decât cele de floarea soarelui. Tuberculii comestibili, seamănă oarecum cu cei ai cartofului, dar carbohidratul prezent în conţinutul acestora este inulina şi nu amidonul, iar gustul aduce aminte de anghinarea comestibilă.
Nativ în America de Nord, unde a fost cultivat din ere străvechi de către locuitorii indigeni, topinamburul a fost introdus în Europa în 1616 unde a fost preferat ca plantă alimentară; tuberculii din plantă au fost aduşi din Canada de către Samuel de Champlain, denumirea iniţială conferită plantei fiind de anghinare de Canada. Se crede că topinamburul a fost cea mai veche cultură din America de Nord.
Marea varietate de denumiri ştiinţifice şi populare conferite plantei de la introducerea sa în Europa fac dificilă urmărirea sa istorică. Linne a fost cel care a stabilit denumirea sa binomială, Helianthus tuberosus, în 1753. În ceea ce priveşte denumirile sale populare cele mai comune, adică anghinare de Ierusalim şi topinambur, nu sunt nici clare, nici precise şi nici adecvate. Considerând denumirea de anghinare de Ierusalim, o analiză literară ne relevă faptul că planta nici nu este o anghinare şi nici nu are ceva de a face cu Ierusalimul. Denumirea de anghinare pare a proveni din faptul că tuberculii gătiţi au cumva un gust şi consistenţă reminiscente ca al receptaculului cărnos de anghinare. Originea numelui de Ierusalim, pare a fi derivată din italienescul Girasole (floarea soarelui, care este înrudită cu topinamburul) şi din cauza dificultății de pronunţie a acestui cuvant în limba engleză a derivat în Jerusalem. Originea denumirii de topinambur este şi mai ambiguă.
În 1617 planta a fost introdusă în Franţa unde a primit denumirea de topinambour, denumire care pare a deriva din topunambou, denumirea unei populaţii exotice aduse aici din America de Sud cu nu mult înaintea plantei. În 1617, în publicaţia Histoire de la Nouvelle France, se afirma că topinamburul este în grădina oricui în Paris în timp ce în Roma era o raritate, iar în Anglia o noutate absolută. Prima menţiune a sa în Anglia a fost în 1622 când se pomeneşte faptul că rădăcina sa era consumată cu unt, oţet, piper, ca atare sau împreună cu alte alimente. Topinamburul a ajuns în Olanda în 1613, în Italia în 1614, Anglia în 1616, Germania 1626, Polonia 1652, Suedia 1658, iar în Rusia abia în secolul XVIII. După o vreme de la răspândirea sa în Europa, topinamburul a devenit o importantă sursă de hrană, dar importanţa sa a scăzut după introducerea cartofului. Popularitatea sa extinsă poate fi dedusă din numărul mare de publicaţii şi monografii în care apare încă din 1789.
Astăzi topinamburul are numeroase aplicaţii alimentare şi non-alimentare. De exemplu, inulina extrasă din tuberculi este o bună sursă de fructoză pentru diabetici. O porţie de 170 g de tuberculi este o bună sursă de cupru, de vitamina B1, furnizând de asemenea 1,7 g fibre dietare; conţinutul bogat în inulină, un carbohidrat nedigerabil îl face să furnizeze practic o mare cantitate de hrană fără multe calorii. Tuberculii dezvoltă un gust dulceag plăcut de-a lungul iernii, în special dacă au fost supuşi îngheţului. Pot fi folosiţi în toate modurile în care sunt folosiţi şi cartofii.
În ceea ce privește efectele topinamburului pentru sănătate se cunoaşte că acesta este aperient, afrodisiac, colagog, diuretic, spermatogenetic, stomahic şi tonic, constituind un remediu popular pentru reumatism şi diabet.
Inul - Această plantă erbacee, originară din India și China, este utilizată pentru fibra sa și pentru semințe (din care se obține uleiul de in). Inul este o plantă prezentă în istoria umanității încă din cele mai vechi timpuri, fibrele de in fiind cele mai vechi materiale utilizate de om. Inul nu este cultivat doar pentru larga sa utilizare în industria textilă. Semințele de in sunt recomandate în curele de slăbire și în menținerea sănătății. Micile semințe de culoare brună, lucioase și tari, sunt folositoare doar după ce au ajuns la maturitate. Se pot consuma ca atare sau măcinate.
Inul este o plantă erbacee, anuală, cu rădăcină pivotantă, tulpină cilindrică și groasă ce poate ajunge până la 110cm. Frunzele sunt alterne, lanceolate, florile sunt albastre-azurii și înfloresc în iulie-august. Fructul este o capsulă globuloasă cu 7-10 semințe ovoide, turtite, de culoare brun-deschis. Prin zdrobire dezvolată un miros caracteristic de ulei de in, cu gust mucilaginos, uleios. Puse în apă, semințele de in se umflă. Semințele se recoltează la deplina maturitate a capsulelor, în august-septembrie.
Datorită mucilagiilor dar și fibrelor din componența tegumentului seminal, semințele întregi sau pulverizate au acțiune laxativ-purgativă și protectoare a mucoasei digestive. În cazul administrării sub formă depulbere acțiunea laxativă este completată și întregită de efectul lubrifiant al uleiului gras care facilitează mișcările peristaltice. Uleiul de in este bogat ăn vitamina F, fiind utilizat la prepararea diverselor unguente. Lini semen, produsul vegetal al inului se folosește în tratamentul constipației, inflamaţii ale căilor urinare, extern pentru cistite, arsuri, furuncule, abcese, sermatoze uscate. Se poate administra sub formă de infuzie, macerat, cataplasme, decoct. Deoarece sunt o sursă vegetală importantă de acizi grași omega3 (acid alfa- linoleic), reduc colesterolul și trigliceridele și ajută la prevenirea cancerului de sân, colon, prostată și piele. Cercetările arată că semințele stabilizează cantitatea de zahăr din sânge și cresc sistemul imunitar.