Ceai Patlagina Frunze 50g AdNatura

Ceai Patlagina Frunze 50g AdNatura

Contribuie la calmarea iritaţiilor gâtului, ajutând la obţinerea confortului respirator.

Beneficii:
-Principii active - Mucilagii, taninuri, pectine, iridoide, alantoină, vitamina K.
-Acţiune - Emolientă, expectorantă, hipocolesterolemiantă, antiseptică, cicatrizantă, hemostatică, antiinflamatoare.
-Intern: utilizat în mod tradiţional ca adjuvant în bronşite cronice, tuse de diverse etiologii, astm, hipercolesterolemie, gastrită, ulcer, colită, hipertensiune arterială, diaree.
-Extern: furuncule, abcese, hemoroizi, răni, ulcer varicos, conjunctivită.

Compozitie:
-Frunzele speciilor Plantago lanceolata L., Plantago. media L., Plantago. major L., fam. Plantaginaceae.

Administrare:
Intern: infuzie-peste o linguriţă cu plantă se toarnă  250 ml apă clocotită. Vasul se acopera şi se lasă în repaos 10-15 minute, după care se strecoară. Se beau 2-3 căni cu ceai călduţ pe parcursul zilei.
Extern: se prepară infuzie concentrată din 2 linguri plantă la o cană cu apă clocotită. Se pun comprese pe zona afectată.

Contraindicaţii
La dozele recomandate nu se cunosc.
Observaţii: supradozarea poate provoca tulburări gastro-intestinale.
Acest produs este un supliment alimentar.
Suplimentele alimentare nu înlocuiesc o dietă variată şi echilibrată şi un mod de viaţă sănătos.
A nu se lăsa la îndemâna şi la vederea copiilor mici.
A nu se depăşi doza recomandată pentru consumul zilnic.

Rolul componentelor:
Pătlagina este o plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt, din care se dezvoltăfrunze dispuse într-o rozetă bazală şi o tulpină dreaptă la capătul căreia se formează o inflorescenţă sub formă de spic.
Dacii o numeau spioox – spioac şi o foloseau intern pentru combaterea tusei, a răcelilor, bolilor de piept, a ofticii (tuberculoza) şi durerilor de stomac, iar extern contra rănilor şi tăieturilor pe care se puneau frunze pentru a opri sângerarea şi a grăbi vindecarea, şi contra furunculelor.
Dioscorides şi Plinius o recomandau pentru probleme precum tumorile maligne, ulcere, probleme bronhice, febră, contra sângerărilor, rănilor infectate, muşcăturilor şi inflamaţiilor pustuloase.
Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX, a constatat pentru pătlagină proprietăţi depurative (curăţă sângele) şi hemostatice; apoi fluidifiantă a secreţiilor mucoase, anticonvulsivantă, antifebrilă, stomahică (tonifiază stomacul), şi cicatrizantă. Aceste calităţi sunt datorate faptului că această buruiană conţine acid silicic, substanţă amară, tanin, mucilagiu şi săruri minerale.
Constituenţii chimici ai pătlaginei sunt bine documentaţi, cei mai importanţi fiind mucilaliige, glicozidele iridoide (aucubină şi catalpol), esteri ai acidului cafeic (acteozidă) şi taninuri. Astfel, bine cunoscutele proprietăţi antihemoragice pot fi atribuite taninurilor.
Aucubina are şi ea rol cicatrizant şi antibacterian, iar efectele anti-inflamator şi de vindecare a rănilor au fost atribuite concentraţiilor mari de acizi clorogenic şi neoclorogenic.. Acţiunea antitusivă este atribuită mucilagiilor. Acetozida şi plantamajozida prezintă acţiune antiinflamatoare.
Aucubigeninul, agliconul aucubinei, s-a dovedit a fi responsabilul principal pentru activitatea antibacterială a drogului, sau extractului de pătalgină.
Aucubina, catalpolul şi acetozida prezintă efecte spasmolitice, în dependenţă de doză.
Polizaharidele (mucilagiile) cresc activitatea imunostimulatoare a organismului.
A fost documentată o acţiune hipotensivă la câini normotensivi anesteziaţi, şi de asemenea o acţiune de reducere a lipidelor plasmatice, a colesterolului, a b-lipoproteinelor şi trigliceridelor la iepuri cu aterioscleroză experimentală.
Pe lângă aceasta, a mai fost documentată o activitate bronhostatică în urma studiilor preclinice şi preliminare clinice, pătlagina dovedindu-se eficientă în tratamentul bronşitelor cronice de natură spastică sau non-spastică.