CEAI CALMOTUSIN 50GR Dacia Plant

CEAI CALMOTUSIN 50GR Dacia Plant

CALMOTUSIN CEAI este recomandat pentru mentinerea sanatatii aparatului respirator, decongestioneaza tractul respirator si normalizeaza secretiile bronsice. Utilizarea in reteta a ingredientelor precum: MUGURII DE PIN, CIUBUTICA-CUCULUI, ANASON-STELAT, permite utilizarea ceaiului pe intreaga durata a sezonului rece, atat in prevenirea cat si in tratarea afectiunilor sistemului respirator. 

DE CE CEAIURILE DACIA PLANT?

Ceaiurile de la Dacia Plant sunt realizate din plante medicinale autohtone. Gustul si proprietatile plantelor se pastreaza nealterate, datorita folosirii unui procedeu de taiere a plantelor, nu de macinare.

• Plantele din ceaiuri nu sunt tratate termic sau chimic.

• Sunt conforme cu standardele de calitate europene.

• Nu contin coloranti, conservanti, arome sau indulcitori artificiali.

Mod de administrare

Intern:

• Pulberea cu administrare sublinguala – plantele se macina fin cu o rasnita electrica. Se ia cate o lingurita rasa de 3 ori pe zi. Pulberea se tine sub limba sau se mesteca timp de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa.
• Maceratul la rece – se prepara dintr-o lingurita cu pulbere (obtinuta prin macinarea plantelor cu o rasnita electrica) adaugata la 250 ml de apa rece, se mentine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoara. Se administreaza 3 cani cu macerat pe zi.
• Infuzia – se prepara din 2 lingurite cu plante adaugate la 250 ml de apa clocotita, se mentine la temperatura camerei timp de 15 minute, apoi se strecoara. Se administreaza 3 cani cu infuzie pe zi.

Contraindicatii

Sarcina, alaptare, intoleranta la oricare dintre componentele produsului.

Contribuie la

- mentinerea sanatatii aparatului respirator,

- normalizarea secretiilor bronsice,

- decongestionarea tractului respirator,

- imbunatairea capacitatii respiratorii.

Ingrediente

pin (Pinus sylvestris) - muguri (15%); cimbrisor (Thymus serpyllum) - parti aeriene (15%); anason-stelat (Illicium verum) - fructe (15%); ciubotica-cucului (Primula officinalis) - parti aeriene (10%); isop (Hyssopus officinalis) - parti aeriene (10%); lemn-dulce (Glycyrrhiza glabra) - radacini (10%); lichen-de-piatra (Cetraria islandica) - tal (10%); sanziene-galbene (Galium verum) - parti aeriene (5%); cretisoara (Alchemilla vulgaris) - parti aeriene (5%); obligeana (Acorus calamus) – radacini (5%).

Rolul componentelor:

Mugurii de pin sunt eficienti in tratatarea afectiunilor localizate la nivelul aparatului respirator, in special in boli pulmonare cronice, tuse, bronsite acute, astm bronsic, inflamatii si infectii ale cailor respiratorii, faringita, traheita, amigdalita, congestie pulmonara, pneumonie, gripa, sinuzita si guturai.

Pătlagina este o plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt, din care se dezvoltăfrunze dispuse într-o rozetă bazală şi o tulpină dreaptă la capătul căreia se formează o inflorescenţă sub formă de spic.

Dacii o numeau spioox – spioac şi o foloseau intern pentru combaterea tusei, a răcelilor, bolilor de piept, a ofticii (tuberculoza) şi durerilor de stomac, iar extern contra rănilor şi tăieturilor pe care se puneau frunze pentru a opri sângerarea şi a grăbi vindecarea, şi contra furunculelor.

Dioscorides şi Plinius o recomandau pentru probleme precum tumorile maligne, ulcere, probleme bronhice, febră, contra sângerărilor, rănilor infectate, muşcăturilor şi inflamaţiilor pustuloase.

Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX, a constatat pentru pătlagină proprietăţi depurative (curăţă sângele) şi hemostatice; apoi fluidifiantă a secreţiilor mucoase, anticonvulsivantă, antifebrilă, stomahică (tonifiază stomacul), şi cicatrizantă. Aceste calităţi sunt datorate faptului că această buruiană conţine acid silicic, substanţă amară, tanin, mucilagiu şi săruri minerale.

Constituenţii chimici ai pătlaginei sunt bine documentaţi, cei mai importanţi fiind mucilaliige, glicozidele iridoide (aucubină şi catalpol), esteri ai acidului cafeic (acteozidă) şi taninuri. Astfel, bine cunoscutele proprietăţi antihemoragice pot fi atribuite taninurilor.

Aucubina are şi ea rol cicatrizant şi antibacterian, iar efectele anti-inflamator şi de vindecare a rănilor au fost atribuite concentraţiilor mari de acizi clorogenic şi neoclorogenic.. Acţiunea antitusivă este atribuită mucilagiilor. Acetozida şi plantamajozida prezintă acţiune antiinflamatoare.

Aucubigeninul, agliconul aucubinei, s-a dovedit a fi responsabilul principal pentru activitatea antibacterială a drogului, sau extractului de pătalgină.

Aucubina, catalpolul şi acetozida prezintă efecte spasmolitice, în dependenţă de doză.

Polizaharidele (mucilagiile) cresc activitatea imunostimulatoare a organismului.

A fost documentată o acţiune hipotensivă la câini normotensivi anesteziaţi, şi de asemenea o acţiune de reducere a lipidelor plasmatice, a colesterolului, a b-lipoproteinelor şi trigliceridelor la iepuri cu aterioscleroză experimentală.

Pe lângă aceasta, a mai fost documentată o activitate bronhostatică în urma studiilor preclinice şi preliminare clinice, pătlagina dovedindu-se eficientă în tratamentul bronşitelor cronice de natură spastică sau non-spastică.

Isop - Subarbust de talie mică, originar din sudul Europei, prezintă tulpini dese ce dau aspect de tufă, frunze opuse, alungit lanceolate, întregi, de 2-4 cm lungime, lucioase. Florile roz, violacee sau albe, sunt grupate în inflorescenţe spiciforme. Părţile aeriene se recoltează în perioada înfloririi, din iunie până în august.

Plantă cunoscută din antichitate, numele Hyssopus provenind din grecescul hyssopos şi din cuvântul ebraic esob însemnând „iarbă sfântă”. Era privit ca simbol al purificării fiind astfel utilizat în ritualuri de purificare a bisericilor; era plantat în grădinile mănăstirilor şi apărea în picturile religioase simbolizând umilinţa.

Se presupune că a fost răspândită în Europa de către călugării benedictini în jurul secolului X.

În scrierile din secolul XVII este citată utilizarea lui aromatizant al camerei bolnavilor, pentru stoparea răspândirii infecţiilor şi pentru „curăţarea” leprosilor.

Binecunoscut ca plantă aromatizantă în arta culinară, timp de secole a fost folosit şi ca plantă medicinală în tuse şi catar respirator.

A fost plantă oficială în unele din farmacopeele din Europa.

Tradiţional isopul este utilizat ca expectorant pentru a ajuta eliminarea excesului de mucus din căile respiratorii, ca plantă tonic digestivă, şi pentru reducerea flatulenţei. Prezintă un efect pozitiv în cazul infecţiilor respiratorii. Frunzele sale au efect antiseptic, antitusiv, astringent, carminativ, diaforetic, emenagog, expectorant, pectoral, sedativ, stimulent, stomahic, tonic, vasodilatator.

O compresă realizată din frunzele proaspete poate fi folofită pentru vindecarea rănilor.

Extractul din frunze de isop are efect antimicrobian, antiviral (herpes simplex) şi spasmolitic mediu.

Responsabil pentru acţiunile isopului este în principal uleiul volatil ce conţine 1-pinocamfonă, izocamfonă, pinocarvonă, alfa- şi beta-pinen; pe lângă acestea, isopul conţine taninuri, principii amare şi flavonoide.

Compoziţia chimică dă plantei un miros aromatic pronunţat şi un gust amărui camforat.

Studii recente au revelat proprietăţi antioxidante valoroase în scop culinar şi medicinal.