Allerdep 150ml Dr Phyto

Allerdep sirop susține funcționarea normală a tractului respirator datorită componentelor active din fitoextractele conținute.
Are efecte benefice datorate diminuării manifestărilor alergice asociate infecțiilor de tract respirator.

Beneficii:
Reduce hiperreactivitatea bronșică
Previne și reduce manifestările alergice asociate infecțiilor de tract respirator prin scăderea inflamației și descongestionarea căilor respiratorii
Ajută la normalizarea răspunsului organismului la agenții alergeni
Calmează tusea și fluidifică secrețiile bronșice
Contribuie la reducerea manifestărilor alergice cutanate (erupții, prurit, roșeață).

Actiuni:
Prevenția și reducerea manifestărilor alergice asociate infecțiilor de tract respirator
Tratamentul infecțiilor de tract respirator superior și inferior: amigdalite, laringite, bronșite (acute, cronice, astmatiforme), bronhopneumonii, faringotraheobronșite în prezența unui teren atopic.

Compozitie:
-coacăz negru (Ribes nigrum)/(1:66),
-măceș (Rosa canina)/(1:200),
-carpen (Carpinus betulus)/(1:200),
-ginkgo (Ginkgo biloba)/(1:200),
-urzică (Urtica urens)/(4:1),
-lemn-dulce (Glycyrrhiza glabra),
-arin negru (Alnus glutinosa)/(1:200),
-mentă (Mentha piperita).

Administrare:
Sugari 6 luni-1 an: 2,5 ml de două ori pe zi, dizolvați în puțină apă, la o oră distanță de mese
Copii 1-3 ani: 5 ml de două ori pe zi, la o oră distanță de mese
Copii 3-6 ani: 7,5 ml de două ori pe zi, la o oră distanță de mese
Copii 6-12 ani: 10 ml de două ori pe zi, la o oră distanță de mese
Adulți: 10 ml de 3-4 ori pe zi, la o oră distanță de mese

Prevenție: cu 2 săptămâni înainte de sezonul infecțiilor respiratorii.
Faza acută: minim 3-4 săptămâni până la 3 luni.

Nu conține zahăr, gluten și lactoză.
Nu se recomandă administrarea produsului în timpul sarcinii și alăptării.

Rolul componentelor:
Coacăzul negru crește sub formă de tufe de 1 – 2 m înălțime. Florile sunt păroase, de culoare verde-roșcat iar frunzele de culoare verde închis pe fața superoară și verde deschis pe fața inferioară. Fructele acestei plante, de tip bacă, sunt grupate în ciorchini și sunt boabe zemoase sferice cu gust acrișor, de culoare închisă, care au un diametru de 6 – 11 mm, fiecare fruct conținând mai multe semințe. Frunzele, se recoltează în luna iulie, după recoltarea fructelor sau concomitent cu recoltarea fructelor, totul se usucă la umbră în strat subțire.
Pentru uzul medicinal se folosesc frunzele (Ribi nigri folium), fructele (Ribi nigri fructus) și mugurii (Ribi nigri gemini). Fructele au acțiune tonică generală, vitaminizantă, remineralizantă, fiind recomandate și în cazurile de surmenaj, în stările anemice, în cazurile de deficit de fier, fiind bogate în taninuri, antoacini proteine și săruri minerale (Ca, Mg, Fe, P) Conțin o cantitate de 3-4 ori mai mare de vitamina C decât portocalele și lămâile. Se utilizează și în afecțiunile gastrointestinale, hepatobiliare și cardiovasculare. Fitocomplexul taninuri-antociani-vitamine are efect în tratamentul unor afecțiuni ale mucoasei bucale. Frunzele sunt utilizate în medicina naturistă ca diuretic, datorită flavonoidelor din compoziție, în afecțiuni cardiace, reumatism, gută dar sunt contraindicate în tratamentul edemelor cauzate de insuficiența cardiacă sau renală. Medicinal, coacăzul negru se utilizează sub formă de infuzie, decoct, macerat glicerinat, tinctură sau pulbere.
Coacăzul negru este cunoscut ca plantă de cultură în Europa din secolul al XVI-lea. Înafară de uzul medicinal, fructele lui, sunt folosite la prepararea de sucuri, siropuri, jeleuri sau marmeladă. Siropul de coacăze negre este, după părerea părintelui medicinei naturiste, preotul Sebastian Kneipp, un elixir de sănătate pentru gât şi căile respiratorii superioare. Un vechi proverb german spune despre sucul de coacăze negre că este sănătos ca sângele de urs. În parfumerie, se folosește un extract din florile de coacăz negru.

Plantă indigenă în Europa, măceşul este un arbust ghimpos, de 2-3 m, cu ramuri arcuite, frunze penat-compuse cu marginile dinţate. Florile sunt mari, cu sepalele răsfrânte şi cu petalele roz. Fructul, măceaşa, este un fruct fals (se dezvoltă din caliciu), roşu, lunguieţ, închizând în interiorul său adevăratele fructe (achene), cu aspect de seminţe păroase.
Medicii antichităţii – Dioscorides, Plinius, Teophrastus, Hippocrates au încadrat măceşul în tezaurul lor medical.
Deja pe vremea lui Hippocrates era cunoscută ca un agent antiinflamator.
După Matthiolus (1626), măceşele se administrau în gonoree şi dizenterie. Cu miere se utilizau ca antihelmintice, împotriva calculilor urinari şi a dificultăţilor apărute la, urinare cauzate de aceştia.
Fructele de măceş au devenit oficiale în Farmacopeea Britanică în 1885. În cel de-al doilea război mondial Anglia a ajuns în imposibilitatea de a mai importa citrice, astfel guvernul englez a încurajat culegerea şi folosirea măceşelor ca sursă de vitamina C.
Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX aprecia în deosebi la măceşe bogăţia în vitamina C. Ceaiului de fructe de măceş i se mai atribuia un efect purgativ şi de combatere a stărilor catarale uşoare ale intestinului; extractul fluid de măceşe era indicat pentru combaterea pietrelor la rinichi şi vezicula fierei. Se considera că ceaiul de măceşe înlesneşte digestia, potoleşte setea şi produce diureză; iar acţiunea diuretică are marele avantaj că, chiar la o lungă întrebuinţare nu produce nici o iritare pe rinichi sau pe băşică, ceea ce-l face foarte indicat în bolile căilor urinare şi de rinichi.
Măceşele conţin foarte puţin ulei volatil, caroten, pectine, dextroză, acid citric şi acid malic şi taninuri; „seminţele” conţin urme de vanilină. Nu în ultimul rând, măceşele sunt bogate în vitamina C. Unele experimente au arătat că extracele din pulpă au efect bactericid asupra E. Coli.
Cercetările au demonstrat că mulţi compuşi din extractele de măceşe au proprietăţi antioxidante şi antiinflamatoare.

Pentru stimularea imunitatii, oprirea hemoragiilor si reducerea colesterolului, puteti sa consumati preparate din carpen, in special mugurii. Este indicat de asemenea in tratarea problemelor respiratorii - cele mai bune rezultate le da in bronsite acute sau cronice, sinuzite cronice si tuse spastic - in insuficienta hepatica si in afectiunile minore ale ochiilor.
Pentru uz intern, se foloseste sub formă de extract din muguri de carpen. Se mai poate face ceai de carpen, fierband o lingurita de frunze in 250 ml de apa, timp de 5 minute. Se pot consuma 3 cani pe zi.
Pentru uz extern, se fac comprese din decoct de frunze de carpen - 2 linguri la 250 ml de apa.
Unguent din praf de carpen: se fierbe pe baia de apa 50 g de praf de planta cu 200 ml unt timp de 3 ore. Se strecoara. Se pune in cutiute mici la rece. Se poate folosi de 2 ori pe zi in strat subtire.
Otet de carpen: otet 500 ml in care se va pune 50 g de praf de planta. Se lasa apoi timp de 8 zile la temperatura camerei. Se strecoara. Se foloseste la mancarimi, in diferite dilutii in functie de toleranta. Pentru a obtine un otet aromat se poate pune si levantica de exemplu 10 g de praf o data cu acest praf de frunze.

Nu putem discuta despre gemoterapicele din „trusa de urgenţă a toamnei” fără să ne referim la abordarea tusei, iar gemoterapicul cel mai recomandat în tuse este cel din muguri de Carpen.
Tusea este un act reflex de apărare a organismului care, în general, nu trebuie inhibată, ci trebuie întărit organismul ca să elimine toxinele. Cele mai multe răceli se însoţesc de tuse, datorită iritaţiei nazo-faringiene şi a secreţiilor din nas, care se scurg pe peretele posterior al faringelui.
Tusea apare şi într-o răceală simplă, cu secreţii nazale, dar apare şi în iritaţii ale laringelui şi faringelui, sau în afecţiuni pulmonare şi bronhice, astfel încât farmacistul trebuie să îndrume pacientul către medic pentru stabilirea unui diagnostic corect.
În cazul copiilor, tusea pe care părinţii o pot trata singuri acasă este tusea care însoţeşte guturaiul simplu, cu nas înfundat, secreţii şi stare subfebrilă.
Extractul gemoterapic din muguri de Carpen stimulează organismul pentru eliminarea toxinelor de la nivelul căilor respiratorii, reglează tonusul bronşic, are acţiune expectorantă, antispastică şi cicatrizantă. În plus, acţiunea de regenerare a ţesutului hepatic pe care o are gemoterapicul, va consolida efectul la nivel respirator, aducând o stabilizare a stării de sănătate.