PULBERE DE CORIANDRU 250GR Carmita

PULBERE DE CORIANDRU 250GR Carmita

Uşor de recunoscut prin mirosul lui deosebit, coriandrul creşte pe toată întinderea Europei, Indiei şi Africii de Nord, atingând înălţimi de 60 cm.

La începutul verii, această plantă anuală ierboasă este acoperită de mănunchiuri-umbrelă de flori mici, albe sau roz.

Prin august, acestea sunt urmate de seminţe mici, rotunde şi ridate.

Coriandrul este un condiment folosit pentru a da savoare fripturilor, pestelui, supelor, salatelor.

Coriandrul este bun sa-l adaugam in mancare nu doar pentru gustul placut si aroma sa exotica ci este bun si pentru proprietatile sale medicinale.

În scop medicinal, de la coriandru se recolteazã fructele, seminţele, care se usucă şi se macină, iar pulberea se foloseşte la prepararea de tincturi, infuzii şi ulei esenţial, precum şi frunzele, folosite de regulă la gătit şi care au excelente proprietăţi antiseptice şi pot ajuta digestia.

Actiuni:

Coriandrul este utilizat în fitoterapie în caz de tulburãri digestive, dispepsii, meteorism abdominal, anorexie, afecţiuni hepato-biliare, parazitoze intestinale.

Extern, uleiul de seminţe de coriandru poate fi aplicat pentru alinarea durerilor de hemoroizi sau a celor articulare din reumatism.

Mod de utilizare:

Pulberea de coriandru se prepară prin măcinarea seminţelor uscate şi depozitarea (nu mai mult de o săptămână) în borcane de sticlă închise ermetic; se administrează câte o linguriţă de 3 ori pe zi.

Eficientă în boli psihice (cure de 2 luni cu pauze de 2 saptamani, apoi se reia).

Consumul sistematic de pulbere de coriandru poate preveni apariţia cancerului de colon, ficat, stomac, precum şi altor forme de cancer.

Rolul componentelor:

Coriandrul este originar din sudul Europei şi Asia, coriandrul este o plantă anuală, ierboasă. Frunzele bazale lung peţionale, cele mijlocii 1-2 penat-sectate, iar cele superioare de trei ori sectate cu lacinii rare, înguste. Flori cu petale albe sau roz-violaceu, grupate în umbele compuse. Fructele diachene mici, sferice.

A fost menţionat în scrierile sanscrite timpurii şi în cărţile mozaice, în Exod, şi apare în faimosul papirus egiptean Ebers. Fructele de coriandru au fost utilizate de evrei şi romani ca medicament, şi ca şi condiment. A fost foarte des menţionat în cartea lui Apicius Coelius (Apicius este o colecţie de reţete culinare romane). Columella (cel mai important scriitor în domeniul agriculturii), în secolul I, apoi Palladius (alt scriitor cu cărţi în domeniul agriculturii) în secolul III, au descris şi îndrumat cultivarea sa.

Medicina populară serveşte coriandru în bolile de stomac de natură inflamatorie, contra diareelor disenteriforme cu tenesme, în durerile articulare, contra viermilor intestinali, pentru sporirea secreţiei lactate etc.

Comisia E recomandă coriandrul în probleme dispeptice, pierderea apetitului.

În fitoterapia franceză este tradiţional utilizat în tratamentul simptomatic al afecţiunilor digestive precum distensia epigastrică, digestie lentă, eructaţie şi flatulenţă; ca tratament adjuvant al componentei dureroase a afecţiunilor digestive funcţionale.

Proprietăţile fructelor de coriandru se datorează în cea mai mare parte uleiului volatil, acesta având ca şi componentă majoră D-linaloolul, urmat de limonen, dar într-o cantitate mult redusă comparativ cu primul, α-pinen, camfor, α-terpineol, p-cimen etc. Datorită combinaţiei de compuşi, uleiul volatil de coriandru dezvoltă la nivel sistemic o acţiune antistres-adaptogenă, imunomodulatoare, armonizantă hormonal şi cardiovascular, dermoregeneratoare, antimicrobiană şi de stimulare generală puternică, la care se adaugă în plan psihic un puternic efect anxiolitic, psihorelaxant şi stimulant al capacităţii de concentrare.

S-au mai efectual studii in vitro care revelează şi o acţiune antioxidantă a fracţiunii polifenolice din fructele de coriandru.