PROFLEXON 30DZ Zdrovit

PROFLEXON 30DZ Zdrovit

Combinație unică de vitamine, substanțe nutritive și o doză ridicată de glucozamină (750 mg) și condroitină, ce ajută la menținerea unor articulații mobile și sănătoase.

Ingrediente

Glucozamina - Este un constituent natural al matricei cartilaginoase care intră în componența țesuturilor organismului uman, îndeosebi a cartilajului articular, cu rol important pentru mobilitatea încheieturilor, precum și în sinteza țesuturilor conjunctive.

Condroitina - De asemenea un constituent esențial al osului și al cartilajului articular, atrage apa în cartilaje, oferind nutrienți și lubrifiere ce contribuie la menținerea sănătății articulațiilor.

Vitamina C - Contribuie la formarea normală a colagenului ce ajută la funcționarea optimă a sistemului osos și a ligamentelor.

Măceșele - Bogate în vitamina C, dar și în luteină, zeaxantină și licopen, cu rol în combaterea stresului oxidativ la nivel celular.

Hialuronatul de sodiu - Imbunătățește funcționarea articulației prin susținerea mobilității și favorizează lubrifierea articulației.

Mod de utilizare - 1-2 plicuri pe zi, dizolvate într-un pahar de apă. Produsul este destinat adulților și trebuie utilizat timp de mai multe săptămâni. PROFLEXON 30 plicuri este contraindicat persoanelor alergice la crustacee.

Recomandare

PROFLEXON 30 plicuri este indicat persoanelor care fac efort fizic ce solicită articulațiile, celor care practică sporturi ce implică șocuri la nivelul articulațiilor , persoanelor în vârstă și celor supraponderale.

Rolul componentelor:

Plantă indigenă în Europa, măceşul este un arbust ghimpos, de 2-3 m, cu ramuri arcuite, frunze penat-compuse cu marginile dinţate. Florile sunt mari, cu sepalele răsfrânte şi cu petalele roz. Fructul, măceaşa, este un fruct fals (se dezvoltă din caliciu), roşu, lunguieţ, închizând în interiorul său adevăratele fructe (achene), cu aspect de seminţe păroase.

Medicii antichităţii – Dioscorides, Plinius, Teophrastus, Hippocrates au încadrat măceşul în tezaurul lor medical.

Deja pe vremea lui Hippocrates era cunoscută ca un agent antiinflamator.

După Matthiolus (1626), măceşele se administrau în gonoree şi dizenterie. Cu miere se utilizau ca antihelmintice, împotriva calculilor urinari şi a dificultăţilor apărute la, urinare cauzate de aceştia.

Fructele de măceş au devenit oficiale în Farmacopeea Britanică în 1885. În cel de-al doilea război mondial Anglia a ajuns în imposibilitatea de a mai importa citrice, astfel guvernul englez a încurajat culegerea şi folosirea măceşelor ca sursă de vitamina C.

Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX aprecia în deosebi la măceşe bogăţia în vitamina C. Ceaiului de fructe de măceş i se mai atribuia un efect purgativ şi de combatere a stărilor catarale uşoare ale intestinului; extractul fluid de măceşe era indicat pentru combaterea pietrelor la rinichi şi vezicula fierei. Se considera că ceaiul de măceşe înlesneşte digestia, potoleşte setea şi produce diureză; iar acţiunea diuretică are marele avantaj că, chiar la o lungă întrebuinţare nu produce nici o iritare pe rinichi sau pe băşică, ceea ce-l face foarte indicat în bolile căilor urinare şi de rinichi.

Măceşele conţin foarte puţin ulei volatil, caroten, pectine, dextroză, acid citric şi acid malic şi taninuri; „seminţele” conţin urme de vanilină. Nu în ultimul rând, măceşele sunt bogate în vitamina C. Unele experimente au arătat că extracele din pulpă au efect bactericid asupra E. Coli.

Cercetările au demonstrat că mulţi compuşi din extractele de măceşe au proprietăţi antioxidante şi antiinflamatoare.