PROFLEXON 180CPR Zdrovit

PROFLEXON 180CPR Zdrovit

Proflexon este un supliment alimentar cu indulcitori. Pliculete de pudra solubila au aroma de maces fructat. Acesta este conceput pentru persoanele cu varsta de peste 18 ani care doresc sa mentina oase si cartilaje sanatoase. Contine glucozamina, condroitina, pulbere de fructe macese - o bogata sursa naturala de vitamina C. Vitamina C contribuie la formarea colagenului pentru functionarea normala a osului si a cartilajului.

Proprietati:

• Articulatii mobile si sanatoase;
• Contine glucozamina, condroitina, pulbere de fructe macese, o bogata sursa naturala de vitamina C;
• Vitamina C contribuie la formarea colagenului pentru functionarea normala a osului si a cartilajului.

Ingrediente active: glucozamina 750mg sulfat 2KCL, condroitin sulfat 100mg, vitamina C 40mg, pulbere 25mg fructe macese, hialuronat de sodiu 20mg.

Ingrediente: izomalt, regulator de aciditate: acid citric, sulfat de glucozamina 2KCL, condroitin sulfat de sodiu, aroma, acid L-ascorbic (vitamina C), pulbere de fructe de macese, suc uscat pudra de sfecla rosie, indulcitori: aspratam (sursa fenilalanina) si acesulfam K, hialuronat de sodiu.

Mod de administrare: 1 comprimat de 2 ori pe zi.

Atentionari:

A nu se depasi doza zilnica recomandata.

Utilizarea in cantitati excesive poate avea un efect laxativ usor.

Nu utilizati ca un substitut pentru o dieta variata si echilibrata si stil de viata sanatos.

A se pastra la temperatura camerei intr - un recipient etans la indemana copiilor mici.

A se feri de umiditate.

Rolul componentelor:

Plantă indigenă în Europa, măceşul este un arbust ghimpos, de 2-3 m, cu ramuri arcuite, frunze penat-compuse cu marginile dinţate. Florile sunt mari, cu sepalele răsfrânte şi cu petalele roz. Fructul, măceaşa, este un fruct fals (se dezvoltă din caliciu), roşu, lunguieţ, închizând în interiorul său adevăratele fructe (achene), cu aspect de seminţe păroase.

Medicii antichităţii – Dioscorides, Plinius, Teophrastus, Hippocrates au încadrat măceşul în tezaurul lor medical.

Deja pe vremea lui Hippocrates era cunoscută ca un agent antiinflamator.

După Matthiolus (1626), măceşele se administrau în gonoree şi dizenterie. Cu miere se utilizau ca antihelmintice, împotriva calculilor urinari şi a dificultăţilor apărute la, urinare cauzate de aceştia.

Fructele de măceş au devenit oficiale în Farmacopeea Britanică în 1885. În cel de-al doilea război mondial Anglia a ajuns în imposibilitatea de a mai importa citrice, astfel guvernul englez a încurajat culegerea şi folosirea măceşelor ca sursă de vitamina C.

Medicina ştiinţifică românească de la începutul secolului XX aprecia în deosebi la măceşe bogăţia în vitamina C. Ceaiului de fructe de măceş i se mai atribuia un efect purgativ şi de combatere a stărilor catarale uşoare ale intestinului; extractul fluid de măceşe era indicat pentru combaterea pietrelor la rinichi şi vezicula fierei. Se considera că ceaiul de măceşe înlesneşte digestia, potoleşte setea şi produce diureză; iar acţiunea diuretică are marele avantaj că, chiar la o lungă întrebuinţare nu produce nici o iritare pe rinichi sau pe băşică, ceea ce-l face foarte indicat în bolile căilor urinare şi de rinichi.

Măceşele conţin foarte puţin ulei volatil, caroten, pectine, dextroză, acid citric şi acid malic şi taninuri; „seminţele” conţin urme de vanilină. Nu în ultimul rând, măceşele sunt bogate în vitamina C. Unele experimente au arătat că extracele din pulpă au efect bactericid asupra E. Coli.

Cercetările au demonstrat că mulţi compuşi din extractele de măceşe au proprietăţi antioxidante şi antiinflamatoare.