Reducere! Sirop Plantusin pentru Copii 250ml Fares

Sirop Plantusin pentru Copii 250ml Fares

22,73 Lei

27,72 Lei

Reducere: 18%

Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 22 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 22 points care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 0,44 Lei.


Stoc: In Stoc Magazin - Livrare in 1-2 zile lucratoare

4069

Produs nou

Sirop Plantusin pentru Copii 250ml Fares
Sirop din plante medicinale cu acțiune atât în tusea seacă prin efect de calmare, cât și în tusea productivă prin efect expectorant.
Efectul bland al celor 11 plante din compozitie fac siropul Plantusin pentru Copii adecvat pentru administrare inca de la 3 luni.

Mai multe detalii

Produse

Sirop Plantusin pentru Copii 250ml Fares
Sirop din plante medicinale cu acțiune atât în tusea seacă prin efect de calmare, cât și în tusea productivă prin efect expectorant.
Efectul bland al celor 11 plante din compozitie fac siropul Plantusin pentru Copii adecvat pentru administrare inca de la 3 luni.
Beneficii:
-Pentru orice tip de tuse, din primele luni de viata
-Acționează atât în tusea seacă prin efect de calmare, cât și în tusea productivă prin efect fluidificant care favorizează expectorația
-Reteta cu 11 plante medicinale cu efect bland si sigur
-Extractele concentrate din compoziție se potențează reciproc pentru a obține un efect garantat
-Am avut grijă să păstrăm gustul plăcut și culoarea naturală, a plantelor din compoziție, fără alte arome sau coloranți sintetici
-Indulcit natural, cu fructoza
-Sustine sanatatea respiratorie.
-Sirop din plante medicinale cu acțiune atât în tusea seacă prin efect de calmare, cât și în tusea productivă prin efect expectorant.
-Plante pentru sănătatea aparatului respirator.
-Mugurii de pin, alaturi de scaiul vanat si cimbrisor fluidifică secrețiile bronșice, favorizând expectorația in tusea productiva. -Florile de salcam, alaturi de grindelia, florile de tei, patlagina si nalba mare calmează iritațiile de la nivelul mucoaselor și le protejează in tusea seaca.
-Efectul bland al celor 11 plante din compozitie fac siropul Plantusin pentru Copii adecvat pentru administrare inca de la 3 luni.
-Gust și culoare date de plante.
-Aroma siropului este dată in principal de florile de tei, mugurii de pin si cimbrisor. Despre culoare nu putem particulariza, toate plantele contribuie.
-Indulcit natural, cu fructoza.
Compozitie:
-sirop de fructoză 79%;
-extracte apoase de plante: muguri de pin (Pini turiones), frunze de pătlagină (Plantaginis folium), cimbrişor (Serpylli herba), flori de tei (Tiliae flos), flori de salcâm (Robiniae pseudoacaciae flos), rădăcină de nalbă mare (Althaeae radix), trei frați pătați (Violae tricoloris herba), scai vânăt (Eryngii plani herba), Grindelia (Grindeliae herba), scaiul vântului (Eryngii campestri herba), extract uscat 4:1 de roua cerului (Droserae herba) – min. 20%, în proporţie variabilă;
-antioxidant: vitamina C 1,2%;
-conservant: sorbat de potasiu.
Administrare:
Copii 3-5 luni: ½ linguriţă de 3 ori pe zi.
Copii 6-12 luni: 1 linguriţă de 3 ori pe zi.
Copii 1-3 ani: 4-5 linguriţe pe zi.
Durata unei cure obişnuite este de 7-14 zile.
Atentionari:
A se agita înainte de utilizare.
A se pastra la loc uscat si la temperatura mediului ambient
Rolul componentelor:
Scaiul vanat este o plantă ierbacee, perenă, cu tulpina şi inflorescenţe de culoare albăstruie-vineţie, de unde şi numele, prevăzute cu ţepi. Tulpina înaltă de 30-60 cm este ramificată numai la partea superioară, prezintă frunze mici, rigide, cele bazale ovate, cu marginea dinţată, iar cele superioare mici, fără peţiol, palmat-sectate cu lobii dinţaţi. Florile sunt dispuse în capitule albăstrui, fructele sunt diachene păroase. Se recoltează părţile aeriene ale plantei, în timpul înfloririi, în perioada iulie-septembrie.
Plantă medicinală cunoscută din antichitate. Eryngium este numele vechi dat de Teofrast. Strămoşii noştri dacii îl numeau melosciare, meloskiare, merâu-scaire, scai-mânerâu. Decoctul tulpinilor florifere era folosit contra tusei convulsive, contra retenţiei urinare, se ţinea în gură contra durerilor de dinţi (carie dentară) şi contra mucedei la dinţi (parodontoză). Extern, decoctul era folosit la băi contra artritei, a dermatozei de pe capul copiilor, reumatismului. Cu decoctul se îmbăiau copii debili, pentru a-i fortifica.
Speciile de Eryngium au fost folosite empiric în medicina tradiţională a mai multor popoare, în special datorită proprietăţilor: expectorante, antitusive, diuretice şi antiinflamatoare.
În România, dintre cele 3 specii indigene ale genului Eryngium, cea mai des citată în tratatele moderne de fitoterapie este Eryngium planum L. (scaiul vânăt). Produsul medicinal „Eryngii plani herba” reprezintă un vechi remediu tradiţional românesc utilizat frecvent în trecut în combaterea tusei convulsive la copii, preluat apoi şi introdus pentru prima dată în fitoterapie încă din 1933, la Cluj-Napoca, şi îl întâlnim actualmente în produsele naturiste de pe piaţă.
Planta conţine saponine triterpenice cu efecte antitusive, expectorante, antiinflamatoare, diuretice, depurative şi diaforetice acestea fiind responsabile pentru utilizarea de bază ca remediu popular românesc antitusiv recomandat în special în tusea convulsivă. Se găseşte ca tratament naturist şi sub formă de sirop pentru tuse.
Planta mai conţine flavonoide (heterozide ale kempferolului şi cvercetolului), acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic şi acid clorogenic), taninuri, cumarine, poliine, steroli, glucide, acizi organici şi ulei esenţial.
Până la ora actuală au fost demonstrate ştiinţific următoarele proprietăţi farmacologice ale speciilor de Eryngium: expectorante, diuretice, antiinflamatoare, antimicrobiene şi antimicotice. A mai fost demonstrat in vitro un mecanism antispastic de tip musculotrop.
Cimbrul este o plantă erbacee, aromatică din zona colinară mediteraneană, dar care poate fi cultivată și în grădini. Îi plac terenurile uscate dar udate de rouă. Înfloreşte în din iunie până septembrie şi se recoltează în această perioadă partea ierboasă. Se usucă la umbră, în încăperi bine aerisite.
Cimbrul conţine ulei volatil bogat în carvacrol şi tymol, acizi – cafeic şi rozmarinic- tanin şi un principiu amar – serpilina.
Cimbrul şi Cimbrişorul au proprietăţi medicinale similare. Sunt plante medicinale antiseptice, antispastice, expectorante, antiparazitare (antihelmintic), coleretice şi colagoge şi uşor diuretice.
Stimulează apetitul când este pus în mâncare.
Infuzia nu se consumă seara pentru a nu induce insomnie, iar  în uz extern dezinfectează plăgile și înţepăturile de insecte. Adăugată în apa de baie este tonifiantă.
Pulberea de cimbrişor folosită pentru spălatul dinţilor îi albeşte.

În perioada disconfortului respirator, vă sfătuim să evitaţi consumul de alimente care produc mucus cum sunt produsele lactate, dulciurile cu zahăr alb, făina albă (produsele de panificaţie, patiserie, biscuiţi, paste făinoase), grăsimile şi prăjelile.
Alimentaţia trebuie să fie adaptată în funcţie de pofta de mâncare, care în asemenea situaţii este mai scăzută.
Este foarte bine să consumaţi alimente hrănitoare şi uşor de digerat: fructe, legume, zarzavaturi, fie sub formă crudă, de suc, sau coapte, fierte precum şi supe calde.
De asemenea, beţi multe lichide (ceaiuri, supe, sucuri proaspăt stoarse din fructe sau compoturi îndulcite cu miere); astfel evitaţi deshidratarea, susţineţi fluidificarea secreţiilor bronşice şi îmbunătăţiţi digestia.

Pinul face parte din familia pinaceae şi este specific bazinului mediteranean (pinul maritim) şi zonelor montane calcaroase (pinul pitic şi pinul silvestru). Este întâlnit până la altitudinea de 1500 – 2100m.
Pinul creşte spontan la munte dar poate fi cultivat şi la câmpie cu climă rece.
Mugurii sunt bogaţi în uleiuri eterice şi subastanţe cu acţiune antiseptică, antiinflamatoare, emolientă şi expectorantă. Recoltarea mugurilor şi acelor se face în lunile februarie şi martie, atunci şi conţinul in vitamina C este optim. Frunzele şi mugurii tineri se folosesc în stare proaspătă. Infuzia din muguri şi din frunze este foarte bună împotriva durerilor articulare din afecţiunile reumatismale.
Mugurii adăugaţi în apă clocotită parfumează şi purifică aerul şi ambientul datorită bogăţiei de uleiuri esenţiale pe care le conţin.
Folosirea uleiului esenţial de Pin trebuie  făcută cu moderaţie pentru că, în cazul afecţiunilor respiratorii spastice poate agrava starea.
De asemenea este recomandată moderaţia şi în cazul afecţiunilor renale.
Decoctul de frunze are efect uşor diuretic şi de eliminare a acidului uric, fiind benefic în gută.
Infuzia din ace de pin adăugată în apa de baie are efect relaxant şi reconfortant, în special în stări de oboseală fizică.
Seminţele de pin sunt foarte apreciate în bucătăria mediteraneană.

Nalba mare este o plantă ierboasă, perenă, ce creşte până la 1,5-2 m, cu peri catifelaţi pe toate părţile aeriene, cu tulpina cilindrică, frunze lung peţiolate, palmat lobate cu 3-5 lobi, verzi-albicioase, catifelate; florile, cu corola cu 5 petale alb-roz şi cu stamine numeroase violete cu antere roşii, sunt dispuse rar, în raceme, la vârful tulpinii; fructul este o capsulă turtită ce se desface în 13-20 mericarpii cu câte o sămânţă reniformă turtită lateral. Se recoltează rădăcinile plantei în perioadele martie-aprilie sau octombrie-noiembrie; se pot recolta şi frunzele, înainte de înflorire, în iunie, iar florile pe toată perioada înfloririi.
Denumirea botanică provine dintr-un cuvânt grecesc, altho, însemnând „ a vindeca”. Înainte de a fi medicament, nalba mare a fost folosită ca aliment. În timpul perioadelor de foamete, mai ales în Evul Mediu când culturile erau distruse, oamenii fierbeau rădăcina de nalbă şi o prăjeau cu ceapă în unt. Romanii o considerau o delicatesă ca aliment, iar chinezii o utilizau de asemenea în bucătărie. Terminaţiile tinere ale plantei sunt consumate şi acum în unele regiuni din Franţa ca tonic de primăvară. Francezii, acum câteva secole caramelizau înainte de consum rădăcina de nalbă (pate de nalbă); aceştia decorticau rădăcina până la pulpa albă, o fierbeau până devenea moale şi elibera dulceaţa, apoi adăugau zahăr. Unele ghiduri de supravieţuire sugerează că e bine de avut planta în rucsac pentru drumeţii prin sălbăticie.
Istoricul nalbei ca plantă medicinală datează din timpul lui Theophrastus (372-286 ÎC) care a menţionat că rădăcina de nalbă era consumată în vin dulce pentru tuse. Hippocrate prescria un decoct din rădăcini pentru tratarea contuziilor şi a sângerărilor din răni. Medicul grec Dioscorides recomanda compresele din rădăcină pentru muşcăturile insectelor şi prescria un decoct pentru dureri de dinţi şi vomă, şi ca antidot în cazul otrăvirilor. În secolul IX, împăratul Carol cel Mare a ordonat cultivarea nalbei în mănăstirile sale. În secolul X medicii arabi foloseau compresele din frunze de nalbă ca remediu în inflamaţii iar vindecătorii populari timpurii din Europa foloseau rădăcina nalbei atât intern cât şi extern pentru acţiunea sa calmantă în tratamentul durerilor de dinţi, iritaţiilor gâtului, problemelor digestive, şi iritaţiilor tractului urinar. Cei care, în timpul inchiziţiei, urmau să fie supuşi torturii prin fier înroşit, se ungeau cu un amestec din sevă de nalbă, albuş de ou şi seminţe de pătlagină – acest amestec forma un înveliş protector pentru piele reducând efectele arsurii şi altfel dovedind nevinovăţia lor. Culpeper o recomanda de asemenea, iar începând de la mijlocul secolul XIX a fost inclusă în Farmacopeea Statelor Unite. În Europa apare în majoritatea farmacopeelor şi publicaţiilor importante de profil, încă din 1926.
Apare în Farmacopeea Română din 1862. Medicina ştiinţifică românească de la mijlocul secolului trecut constata pentru rădăcină şi frunze, administrate ca extracte reci, o acţiune calmantă şi anticatarală, utilă în bolile de stomac şi în enterite, contra tusei şi contra leucoreei, pentru uzul intern fiind preferată mai ales rădăcina, iar frunzele pentru uzul extern. Acestea se foloseau în catarurile pulmonare şi bronhiale, în aprinderile vezicale şi renale, atonie vezicală, clisme pentru enterite, în metrite şi vaginite, gargare pentru stomatite.
Medicina populară românească mai întrebuinţează frunzele şi florile de nalbă sub formă de ceai ca expectorant şi calmant al tusei sau aplică fiertura de rădăcină şi frunze pe ulcerele dureroase. Astăzi ştim că rădăcina de nalbă mare conţine în principal mucilagii, iar pe lângă acestea pectine, amidon, mono- şi di- zaharide, flavonoide, acizi fenolici, cumarine, şi manifestă efect demulcent, emollient, diuretic, anti-inflammator şi expectorant.

Forma de prezentareFlacon
StocIn Stoc Magazin - Livrare in 1-2 zile lucratoare
Cantitate250 ml

Scrie o recenzie

*Nota: Plantilia.ro face eforturi permanente pentru a păstra acuratețea informațiilor din acestă pagină. Rareori acestea pot conține inadvertențe. Pozele prezentate pe site au un caracter informativ și nu creează obligații contractuale. Unele specificații sau prețul pot fi modificate de către producător fără preaviz sau pot conține erori de operare. Toate promoțiile prezente în site sunt valabile în limita stocului.

IMPORTANT: Intotdeauna cititi cu atentie descrierea, eticheta si ambalajul produsului inainte de a-l utiliza! Toate informatiile din acest site sunt publicate cu scop informativ si nu substituie sfaturile sau prescriptiile medicului dumneavoastra sau a oricarui personal medical calificat. Nu trebuie sa folositi informatiile prezente in aceste pagini cu rolul de a diagnostica sau trata oricare probleme de sanatate sau boala sau de a inlocui medicamentele si tratamentele prescrise de persoanalul medical autorizat. Aveti obligatia sa cititi cu atentie tot prospectul. Efectele produselor variaza de la persoana la persoana in functie de stilul de viata, metabolism, varsta, stare de sanatate, etc Daca aveti sau credeti ca aveti afectiuni medicale sau suferiti vreo boala, adresati-va de urgenta medicului dumneavoastra.