Masca de par cu Ginseng si Argan 250ml Viva Natura

Masca de par cu Ginseng si Argan

Masca de păr VivaNatura este un produs natural, conceput pentru refacerea și fortifierea firul de păr, redând elasticitatea și vitalitatea părului deteriorat. Masca îmbină într-o formulă completă ingrediente cu o acțiune puternică de regenerare a podoabei capilare: uleiuri naturale și substanțe active din plante. Hidratează și redă strălucire părului uscat și tern. Însă este recomandat pentru toate tipurile de păr prin acțiunea sa profund hrănitoare și revitalizantă.

Masca de păr VivaNatura conține un amestec de uleiuri naturale presate la rece, alese special pentru proprietățile lor deosebite în ceea ce privește îngrijirea părului și sănătatea acestuia. Aceste uleiuri prețioase de argan, ricin, germeni de grâu, măsline, palmier, conțin un complex de vitamine E, A, acizi grași nesaturați, omega 3, omega 6, omega 9, care repară firul de păr, sunt antioxidanți puternici, acționând la nivelul scalpului, reduc radicalii liberi, hrănesc pielea capului, redau hidratarea și elasticitatea firului de păr.

Formula unică a măștii de păr este îmbogățită, de asemenea, de multitudinea de nutrienți, vitamine, minerale, oligoelemente, conținută de extractele din plante cum ar fi: brusture, mesteacăn, urzică, tătăneasă, iarbă mare, nuc. Acestea au proprietatea de a stopa căderea părului, de a fortifia firul de păr și rădăcina acestuia.

Stimulează creșterea și îngroșarea firului de păr, făcându-l rezistent și sănătos.

Calmează pielea capului, au acțiune antiinflamatorie, elimină senzațiile de mâncărime și iritare, curăță în profunzime și echibrează secreția de sebum. Pentru părul uscat Masca regeneratoare VivaNatura este o adevărată binefacere deoarece hidratează și întărește părul casant și firele despicate. Părul devine mătăsos, strălucitor și ușor de pieptanat.

Mod de aplicare :

Se aplică pe păr înainte de spălare, atât la rădăcină, cât și pe toată lungimea firului de păr. Se masează energic scalpul (pielea capului). Se menține de la 15 – 45 de minute, apoi părul se spală cu șampon și eventual se aplică balsamul de păr.

Utilizarea intregii game de îngrijire a părului VivaNatura sporesc efectele binefăcătoare ale Măștii de păr. Spre exemplu utilizarea Șamponului pentru păr uscat cu Aloe și Brusture după aplicarea măștii de păr, iar la final a Balsamului de păr cu Aloe și Tătăneasă va cresțe la maxim eficiența Măștii de păr în situația unui păr uscat și degradat.
Aplicarea Măștii de păr VivaNatura se repetă la 5 – 7 zile având grijă să creștem intervalul de timp în situația amplificării secreției de sebum. Rareori poate influența ușor culoarea părului vopsit.

Rolul componentelor:
Ginsengul este o plantã originarã din China şi este cultivatã pe scarã largã în Asia, nu doar în ţara de origine, ci şi în Coreea, Japonia şi Rusia.
Rãdãcinile de ginseng se bucurã, de mai bine de 2000 de ani, de o reputaţie ieşitã din comun, fiind considerate un panaceu. Faptul acesta s-a reflectat pânã şi în denumirea latinã a plantei („panax” înseamnã medicament universal).
Pornind probabil de la forma rãdãcinilor de ginseng, care sugereazã forma corpului uman cu mâinile şi picioarele de o parte şi de alta a trunchiului, s-a rãspândit credinţa popularã cã aceste rãdãcini ar fi bune la tratarea bolilor oricãrui organ al corpului omenesc.
Faima ginseng-ului s-a extins în ultimele decenii aproape peste tot în lumea occidentalã. Pe lângã specia asiaticã sunt cunoscute o serie întreagã de specii înrudite, dintre care cele mai familiare sunt ginseng-ul american (Panax quinquefolius) şi ginseng-ul japonez (Panax japonicus). Ginseng-ul siberian (Eleutherococcus senticosus) nu aparţine genului Panax şi nu conţine substanţele active specifice acestuia.
Ginsengul siberian aparține familiei Araliaceae, fiind o rudă îndepărtată a ginsengului asiatic, Panax ginseng. Arbust deciduu, înalt de până la 3 m, nativ în regiunea taigalei Estului îndepărtat (partea de sud-est a Rusiei, nordul Chinei). De la ginsengul siberian folosim rizomii şi rădăcinile, care se recoltează primăvara devreme sau toamna la afârşitul perioadei de vegetaţie.
Plantele din genul Ginseng sunt printre cele mai vchi şi mai preţuite plante folosite în fitoterapie. Utilizarea lor în medicina chineză merge în urmă cu până la 4000 de ani. În poporul chinez există de foarte multă vreme credinţa că ginsengul (aici fiind vorba de cel asiatic, Panax ginseng) creşte longevitatea, îmbunătăţeşte sănătatea, memoria şi pofta de mâncare.
Ginsengul siberian are o poveste diferită, istoria recentă începând în 1855 când doi  oameni de ştiință ruşi au călătorit din St. Petersburg înspre regiunea Ussuri din Rusia, de-a lungul râului Amur. În această regiune unul din ei a boservat o vastă zonă vegetată de acest arbust cu frunze asemănătoare castanului şi cu lăstari semănând cu ginsengul asiatic şi, nefiind capabili să identifice planta, cei doi oameni de ştiinţă au luat un exeplar cu ei înapoi la St. Petersburg pentru a o clasifica. Astfel, planta a primit denumirea Eleuthero, însemnând arbust-fără-fructe, şi denumirea specifică de senticosus, care tradusă din latină înseamnă spinos. Abia la mijlocul secolului XX a fost redescoperit, când oamenii de ştiinţă ruşi au început investigațiile ştiinţifice asupra substanţelor plantei care ”produc o rezistenţă nespecifică a organismului”. Aceste substanţe au fost denumite adaptogeni.
În occident, cercetările asupra substanţelor adaptogene au început cu Panax, acesta fiind cel mai cunoscut şi utilizat până atunci. Dar, din cauza costurilor ridicate pe care le impunea procurarea plantei, cercetătorii au căutat alternative printre speciile genului, iar cel mai promițător s-a dovedit a fi ginsengul siberian, iar începând din anii 1950 s-au realizat numeroase studii asupra efectelor acestei plante, fiind evaluată şi utilizarea sa tradiţională.
În medicina tradiţională chineză este denumit “Ci-wu-jia”. Duke (1985) a raportat faptul că planta a fost folosită în oraşul Harbin din Nord-Estul Chinei ca remediu popular pentru bronşită, afecţiuni cardiace, şi reumatism, utilizarea regulată a plantei fiind pentru a revigora organismul, a îmbunătăţi starea generală de sănătate, a îmbunătăţi memoria, pofta de mâncare, pentru creşterea longevităţii, în fond servind ca medicament preventiv şi tonic general. În Taiwan era folosit în medicina populară la pacienţi cu hepatite şi cancer.
Referinţele bibliografice, mergând până în 1960, relevă faptul că ginsengul siberian a fost utilizat medicinal şi în restul lumii timp de decade – are utilizare medicinală în Franţa fiind cuprins în Farmacopeea Franceză 10, în Germania, în Rusia, în Regatul Unit fiind cuprins de asemenea în British Herbal Pharmacopoeia, în china în Farmacopeea Republicii Populare Chineze 2005. De la publicarea primului articol în 1960, au mai apărut peste 1000 de articole despre Eleutherococcus.  Preparate din ginsengul siberian au fost utilizate în scop medicinal în Germania dinainte de 1978, când a fost notificat de către autoritatea germană primul produs medicinal. Acum este pe larg comercializat în farmacii, sau în magazinele naturiste ca şi supliment alimentar, în Statele Unite şi Europa.
S-au realizat numeroase studii farmacologice şi clinice, precum şi recenzii publicate în jurnalele medicale şi farma, începând încă din 1957. În 1962 în fosta URSS a fost aprobat de către Comitetul Farmacologic un extract din plantă pentru utilizare clinică sub indicaţia de „stimulent”. În 1966 a fost recomandat în programul sovietic spaţial, iar în 1968 a fost publicată prima carte pe subiectul „Eleutherococcus”.  După aceasta, rezultatele obţinute în studiile realizate în Rusia, au fost verificate de către cercetătorii din lumea întreagă.
În Rusia a fost utilizat de asemenea în spitale în secţiile de oncologie pentru a creşte toleranţa pacienţilor la efectele adverse ale chimio- şi radioterapiei.
În prezent utilizarea ginsengului siberian este pe larg recunoscută: ca şi tonic în cazul stărilor de oboseală de epuizare fizică, şi senzaţiilor de slăbiciune şi pierdere a concentrării; ca şi profilactic şi tonic revigorant pentru îmbunătăţirea stării psihice şi mentale în astenia funcţională, ca întăritor, în stări de convalescenţă; ca adaptogen, pentru a creşte rezistenţa organismului în cazul expunerii la factori stresanţi precum temperaturile ridicate sau scăzute, epuizare fizică, visusuri, bacterii, produse chimice, condiţii de muncă extreme, poluare chimică sau fonică.