MASALA CHAI 100GR BASILUR TEA

MASALA CHAI 100GR BASILUR TEA

Savureaza aroma unei traditii stravechi intr-o ceasca aburinda de ceai negru 100% pur de Ceylon cu faimosul amestec de ierburi asiatice ‘Masala’.

Ingrediente: 100% ceai negru pur de Ceylon cu nucsoara, cuisoare,  scortisoara, ghimbir si piper.

Cutie metalica: 100 grame

Rolul componentelor:

Ceaiul negru este un produs obtinut din planta Camellia sinesis. Frunzele si tulpinile mature sunt utilizate pentru a face acest tip de ceai. Ceaiul verde este facut din frunzele tinere ale aceleiasi plante, avand proprietati diferite.

Pana de curand, majoritatea cercetarilor s-au concentrat asupra ceaiului verde. Ceaiul verde este bogat in epigalocatechina galat, un puternic antioxidant.

Intrucat procesul de fermentatie folosit pentru obtinerea ceaiului negru converteste epigalocatechina galat in alti compusi, cercetatorii au concluzionat ca ceaiul negru ofera mai putine beneficii pentru sanatate decat ceaiul verde.

Studii recente au semnalat faptul ca in ceaiul negru se regasesc teaflavine si tearubigina care au o actiune mai profunda decat a oferi culoarea inchisa si gustul dinstinctiv al ceailui negru. Acestea ofera beneficii pentru sanatate atribuite initial doar ceaiului verde.

Ceaiul negru contine intre 2-4% cofeina care influenteaza gandirea si vigilenta, are rol diuretic si poate reduce simptomele bolii Parkinson. Acesta contine si antioxidanti si substante care ajuta la protejarea inimii si a vaselor de sange.

Ceaiul negru poate fi folosit pentru imbunatatirea vigilentei mentale precum si a abilitatilor de invatare, memorie si pentru procesarea informatiilor. Acesta este utilizat pentru tratarea durerilor de cap si a tensiunii arteriale, prevenirea bolilor de inima inclusiv rigidizarea arterelor si a atacului de cord, prevenirea bolii Parkinson si reducerea riscului aparitiei cancerului de colon si stomac, cancerului pulmonar, ovarian si de san.

Acesta este folosit pentru ameliorarea diabetului de tip 2, a varsaturilor, diareei, tulburarilor gastro-intestinale si ca diuretic. Unii oameni consuma ceaiul negru pentru prevenirea formarii cariilor dentare si a pietrelor la rinichi. In combinatie cu alte produse ceaiul negru este baut si pentru pierderea in greutate.

In urma cercetarilor s-au obtinut rezultate mixte privind beneficiile pentru sanatatea cardiovasculara a ceaiului negru. Unele studii au concluzionat ca persoanele care au baut trei cesti de ceai negru sau verde zilnic au redus riscul de accident cerebral vascular cu 21%.

Alte studii au constatat ca adultii cu varsta peste 55 de ani care au baut ceai negru timp de sase luni nu au reusit sa influenteze factorii de risc cardiovasculari, cum ar fi inflamatia si tensiunea arteriala sistolica. Este posibil ca ceaiul negru sa nu aiba impact asupra sanatatii cardiovasculare.

Oamenii de stiinta au descoperit ca unii dintre compusii din ceaiul negru au fost eficienti pentru incetinirea absorbtiei zaharului din sange decat cei extrasi din ceai verde si ceai oolong. In plus, s-a constatat ca pe termen lung, aportul de ceai negru si/sau verde a fost asociat cu o prevalenta mai mica a diabetului zaharat.

Cuişoarele sunt mugurii florali (bobocii) uscaţi ai arborelui aromatic Eugenia caryophyllata, originar din insulele Moluce şi Celebe şi pe larg cultivat în zonele tropicale.

Florile sunt recoltate de două ori pe an, în iunie şi decembrie, în momentul când ele trec de la culoarea verde la culoarea roz, apoi se usucă la soare până ce lumina şi aerul fac ca ţesutul mugurilor să se impregneze cu esenţa pe care o conţin, căpătând o culoare brună.

Condiment şi remediu natural, cuişoarele au fost folosite de sute de ani, schimburile comerciale cu acestea între „insulele cuişoarelor” Ternate şi China, datând de 2500 de ani.

Datarea istorică a cuişoarelor ca şi condiment, s-a găsit mult timp în urmă în relatările referitoare la vasele comerciale din 1721 ÎH. Referinţe bibliografice timpurii susţin că apropiaţii împăratului Chinei trebuia să ţină cuişoare în gură, pentru a le împrospăta respiraţia. Ca multe alte condimente, cuişoarele au fost o marfă mult apreciată şi de către de romani.

Alături de nucşoară, cuişoarele au fost unul din cele mai preţioase condimente din secolele XVI şi XVII, una din navele lui Magelan întorcându-se în 1522 încărcată cu nucşoară şi cuişoare, spre deliciul spaniolilor. Desigur, mulţi râvneau preţioasa marfă, cuişoarele la vremea aceea valorând mai mult decât greutatea lor în aur.

În 1605 olandezii au găsit drumul spre Moluccas şi au început comerţul cu cuişoare, şi extinzând cultivarea plantei, au menţinut un monopol efectiv asupra comerţului, ajungând chiar, în 1816, să dea foc unor plantaţii pentru a-i creşte preţul.

În jurul anilor 1800, planta a fost introdusă în India prin Mauritius.

În medicina tradiţională chineză, cuişoarele au fost îndelung utilizate pentru a trata indigestia, diarea, hernia, şi viermii intestinali, precum şi diferite infecţii fungice precum cele de la nivelul picioarelor la atleţi. În folclorul asiatic se spune că ţinând în gură două cuişoare fără a le mesteca sau înghiţi, putem să renunţăm la dorinţa pentru alcool.

Vindecătorii tradiţionali ayurvedici au utilizat cuişoarele din vremuri antice pentru tratamentul bolilor respiratorii şi digestive.

Naturaliştii medievali germani utilizau cuişoarele ca parte din mixturile anti-gutoase. Medicii eclectici americani timpurii le-au folosit ca tratament pentru problemele digestive, adăugându-le de asemenea medicamentelor amare, făcându-le astfel ai plăcute la gust. Ei au fost primii care au extras uleiul esenţial şi l-au aplicat pe gingii pentru uşurarea durerilor de dinţi. Câteva picături de ulei în apă erau antivomitive, iar infuzia reducea senzaţia de greaţă.

Astăzi este folosită ca plantă medicinală în special datorită efectelor sale stimulent-aromatice, având efecte pozitive şi în ulcerele stomacale, vomă, flatulenţă.

Infuzia de cuişoare, la fel apa distilată de cuişoare, pudra sau tinctura stimulează apetitul şi digestia. Uleiul esenţial este antiseptic şi analgezic, proprietăţi datorită cărora, mai ales în trecut, se folosea mult în stomatologie. Şi astăzi se foloseşte în produsele naturiste pentru cunoscutele sale calităţi bactericide împotriva bacteriilor de tip streptococ, stafilococ şi pneumococ.

Uleiul esenţial este bogat în eugenol, substanţă cu proprietăţi antiseptice şi antitermice, utilizată în medicina românească încă din secolul XIX, în afecţiuni pulmonare, sau ca analgezic local. Uleiul mai conţine acetat de eugenol, acid oleanolic, şi caryophyllen. Cercetătorii japonezi, au mai descoperit în compoziţia cuişoarelor substanţe cu efect antioxidant.

Nucșoara este o sămânță mare ca o nucă rotundă, utilizată drept condiment. Arborele de nucșoară (Myristica fragrans), este veșnic verde și este originar din sud-estul Asiei și din Australasia. A fost una dintre cele mai scumpe mirodenii, fiind adusă în Evul mediu în Europa de către negustorii arabi, apoi olandezi și britanici.

Nucsoara (Myristica fragans) – un “filtru de dragoste”

In multe tari europene, denumirea nucsoarei provine de la latinescul ”nux muscatus” (nuca de mosc).

In acelasi spirit, nucsoara este numita ”jouz at-tib” (nuca mirositoare) in araba.

Unele limbi denumesc nucsoara ”nuca indiana”, desi nu este originara din India, ci doar a fost raspandita in toata Asia prin sudul Indiei.

Numele genului botanic ”Myristica” provine din grecescul ”myron” care inseamna ”balsam, unguent, mir” si deriva din ebraicul ”mor” ce inseamna ”amar”.

Numele speciei, ”flagrans” se refera la aroma placuta si este participiul trecut al verbului latin ”fragrare” (a mirosi placut, a fi aromat).

Nucsoara este o sora a scortisoarei, aceste doua condimente fiind adesea folosite impreuna. In cantitati mici, nucsoara stimuleaza digestia si este un excitant usor; in doze mai mari, nucsoara este calmanta si somnifera.

De asemenea, studiile au aratat ca nucsoara are efecte antibacteriene – ajuta la eliminarea bacteriilor precum E.coli si Streptococcus mutans.